ICCJ. Decizia nr. 1750/2008. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1750/2008
Dosar nr. 150/1/2008
Şedinţa publică de la 24 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 8 ianuarie 2008, L.F. a formulat recurs, în baza dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 republicată, împotriva hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând anularea acesteia în ceea ce o priveşte şi constatându-se că respingerea cererii sale de recunoaştere a gradului profesional corespunzător procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este nelegală şi netemeinică şi că deţine de drept gradul respectiv, să se dispună modificarea hotărârii atacate în acest sens.
În motivarea cererii sale recurenta susţine că, deşi prin hotărârea nr. 248 din 30 noiembrie 2004 a Consiliului Superior al Magistraturii, în temeiul Legii nr. 508/2004, s-a dispus transferarea sa din funcţia de procuror al Biroului de Combatere a Criminalităţii Organizate şi Antidrog din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj în funcţia de procuror la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Dolj şi prin ordinul din 17 ianuarie 2005 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost numită în funcţia de procuror şef birou la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Dolj, numire pe perioadă nedeterminată şi care are semnificaţia unei promovări de drept într-o funcţie de execuţie la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, urmare constatării de către Consiliul Superior al Magistraturii a îndeplinirii tuturor condiţiilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 508/2004 în vigoare la acea dată, totuşi, ulterior, Consiliul Superior al Magistraturii refuză a-i recunoaşte gradul profesional dobândit fără a avea în vedere dispoziţiile Legii nr. 508/2004 şi nici faptul că statutul dobândit şi remunerarea corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt drepturi câştigate.
Recurenta arată că, în opinia sa, susţinerea Consiliului Superior al Magistraturii potrivit căreia numirea la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism conferă dreptul procurorilor de a funcţiona la această structură specializată, de a îndeplini atribuţiile ce intră în competenţa acestei Direcţii şi de a fi remunerat cu salariul prevăzut de lege pentru această funcţie, fără însă a conferi şi gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care poate fi obţinut numai prin concurs este nelegală şi contrară şi jurisprudenţei în materie.
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, susţinând, în esenţă, pe de o parte, că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a interpretat corect dispoziţiile legale aplicabile şi a făcut distincţia cuvenită între noţiunile de „numire” şi „promovare” cu referire la dispoziţiile art. 8 şi 26 din Legea nr. 508/2004 modificată, art. 75, art. 43 şi art. 44 din Legea nr. 303/2004 republicată. Pe de altă parte, intimatul susţine că faptul salarizării procurorilor de la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu conferă de drept şi gradul profesional corespunzător acestui parchet.
În plus, intimatul susţine că jurisprudenţa invocată nu constituie o dezlegare la o problemă de drept pe calea recursului în interesul legii, neavând astfel caracter obligatoriu în cauze similare supuse judecăţii şi cu atât mai puţin pentru Consiliul Superior al Magistraturii.
Concluzionând, Consiliul Superior al magistraturii arată că numirea la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism conferă dreptul procurorilor de a funcţiona la această structură specializată, de a îndeplini atribuţiile ce intră în competenţa acestei direcţii şi de a fi remunerat cu salariul prevăzut de lege pentru această funcţie, dar nu şi gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care poate fi obţinut numai prin concurs.
Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate de L.F., cu probele administrate şi apărările formulate precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin hotărârea nr. 819 din 28 noiembrie 2007 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea formulată de L.F., procuror la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, privind recunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie precum şi cererile altor 53 de procurori.
În motivarea hotărârii, Consiliul Superior al Magistraturii a reţinut, în esenţă, următoarele:
- procurorii din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism care au solicitat recunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu au susţinut un concurs de promovare conform art. 43 raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004;
- deşi este organizată ca o structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism are personalitate juridică proprie, cu atribuţii, competenţă, organizare şi salarizare stabilite prin lege specială [art. 75 alin. (12) din Legea nr. 304/2004];
- competenţa prevăzută de Legea nr. 508/2004, cu modificările şi completările ulterioare, aparţine Direcţiei, astfel că nu poate fi pusă în discuţie validitatea actelor procedurale întocmite de către procurorii specializaţi care nu au grad profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
- numirea procurorilor într-o structură specializată făcută potrivit art. 8 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 508/2004 şi ulterior, conform procedurii speciale prevăzute de art. 75 alin. (4)-(8) din Legea nr. 304/2004 republicată, modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005, nu se confundă cu promovarea în funcţii de execuţie, care se face numai prin concurs, în condiţiile art. 43 şi 44 din Legea nr. 303/2004;
- art. 26 din Legea nr. 508/2004 prevede că dispoziţiile Legilor nr. 303/2004, nr. 304/2004 şi nr. 317/2004, republicate, se aplică în mod corespunzător şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, astfel că procurorii care activează în cadrul Direcţiei pot fi promovaţi în funcţii de execuţie numai prin concurs, conform art. 43–44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004;
- în temeiul art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004, la încetarea activităţii în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, procurorii revin la parchetele de unde provin; pentru situaţia în care la parchetul unde procurorul a solicitat să revină nu există posturi vacante, prin O.U.G. nr. 100/2007 s-a constituit prin bugetul de stat, un fond de rezervă;
- salarizarea procurorilor Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism cu un coeficient de multiplicare corespunzător indemnizaţiei procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu conferă de drept şi gradul profesional corespunzător;
- hotărârile judecătoreşti pronunţate anterior de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, (deciziile nr. 1112 din 21 februarie 2007; nr. 1113 din 21 februarie 2007 şi nr. 3496 din 21 septembrie 2007) nu au caracter obligatoriu în cauze similare supuse analizei pentru că nu au fost pronunţate în recurs în interesul legii, astfel că nu constituie o dezlegare la o problemă de drept dedusă judecăţii.
În cauză, referitor la cariera recurentei, Înalta Curte reţine că, astfel cum rezultă din adresa din anul 2008 a Consiliului Superior al Magistraturii coordonatele evoluţiei profesionale ale acesteia sunt următoarele:
01 iunie 1997 – 01 iulie 1997 – procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Orşova;
01 iulie 1997 – 01 iulie 1998 – delegat în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin;
01 iulie 1998 – 15 martie 1999 – procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Orşova;
15 martie 1999 – 15 septembrie 1999 – delegată în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin;
15 septembrie 1999 – 01 octombrie 1999 - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Orşova;
01 octombrie 1999 – 01 martie 2000 - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarcea;
01 martie 2000 – 01 iunie 2000 – delegată în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova;
01 iunie 2000 – 01 septembrie 2001 – delegată în funcţia de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Segarcea;
01 septembrie 2001 – 01 decembrie 2004 - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj;
01 decembrie 2004 – 21 iunie 2007 – procuror la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Dolj;
21 iunie 2007 – prezent – procuror şef al Biroului Teritorial Dolj, din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de criminalitate Organizată şi Terorism
De remarcat este şi faptul că prin hotărârea nr. 248 din 30 noiembrie 2004 a Consiliului Superior al Magistraturii s-a dispus textual:
„Art. 1 - începând cu data de 1 decembrie 2004, dispune promovarea în funcţiile de conducere menţionate în dreptul fiecărui procuror şi, după caz, transferul la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Art. 2 - dispune promovarea în funcţiile de execuţie menţionate în dreptul fiecărui procuror şi, după caz, transferul la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi din teritoriu”.
În plus, Înalta Curte constată că în tabelul conţinut de Hotărârea nr. 248/2004 se arată textual „funcţia deţinută în prezent” de către procuror şi „funcţia în care se promovează”, recurenta figurând la Secţiunea privind structura teritorială .
Cu privire la condiţiile şi procedura de numire în funcţia de procuror la Direcţia Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Înalta Curte reţine că este semnificativ alin. (2) al preambulului hotărârii nr. 248 din 30 noiembrie 2004 a Consiliului Superior al Magistraturii (nemodificată) în care sunt indicate ca temeiuri de drept ale acesteia: „art. 36 alin. (1) lit. c), d) şi g), ale art. 38 alin. (1), şi ale art. 67 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii şi art. 1, art. 7, art. 8 şi art. 26 din Legea nr. 508/2004”.
Din simpla lecturare a acestui preambul Înalta Curte, constată că rezultă, fără putere de tăgadă, că temeiurile de drept ce au stat la baza adoptării Hotărârii nr. 248/2004 sunt cele ale legii speciale, respectiv ale Legii nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, lege publicată în M. Of. nr. 1089/2004, fără a se face vreo referire la prevederile Legii nr. 303/2004 intrată în vigoare, conform art. 107 alin. (1) din Lege, la 90 de zile de la publicarea sa în M. Of. nr. 576/29.06.2004.
Astfel, Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 508/2004, procurorul –şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, procurorii cu funcţie de conducere precum şi ceilalţi procurori din cadrul acesteia sunt numiţi, promovaţi, transferaţi şi eliberaţi din funcţie conform legii.
În aceste condiţii, utilizând diversele categorii de interpretare, inclusiv cea teleologică, Înalta Curte constată că sintagma „conform legii” se referă tocmai la legea specială, care, la art. 5, prevede că Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism se încadrează cu procurori specialişti în domeniul prelucrării şi valorificării informaţiilor, economic, financiar, bancar, vamal, informatic şi în alte domenii, iar prin dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 508/2004 se stabilesc toate condiţiile necesare numirii procurorilor, după cum urmează:
„(1) Pentru a fi numiţi în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism procurorii trebuie să aibă calităţi profesionale deosebite, să aibă o conduită morală ireproşabilă şi o pregătire specializată în combaterea infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism.
(2) Condiţiile minime de vechime pe care trebuie să le îndeplinească procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sunt:
a) pentru funcţia de procuror-şef şi procuror-şef adjunct al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, o vechime în funcţia de procuror sau de judecător de 10 ani;
b) pentru funcţia de procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, o vechime în funcţia de procuror sau de judecător de 6 ani.
(3) În cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism pot fi numiţi şi procurori financiari din cadrul Curţii de Conturi. Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător”.
Este adevărat că potrivit prevederilor art. 26 din aceeaşi lege, dispoziţiile Legii nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor, ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi ale Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii se aplică în mod corespunzător şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, dar, Înalta Curte reţine că acest text nu poate fi interpretat decât în sensul că dispoziţiile respective se aplică în măsura în care prin prevederile derogatorii ale legii speciale anumite aspecte nu au fost reglementate.
Or, astfel cum s-a arătat în cele ce preced, condiţiile speciale necesare ocupării funcţiei de procuror la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism erau reglementate de dispoziţiile Legii nr. 508/2004, în forma în vigoare la adoptarea Hotărârii nr. 248/2004 a Consiliului Superior al Magistraturii.
În plus, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 104 din Legea nr. 303/2004 chiar şi dispoziţiile privind vechimea necesară pentru ocuparea funcţiei de judecător sau procuror pentru promovarea în aceste funcţii se aplică începând cu 1 ianuarie 2005.
De asemenea, este adevărat că Legea nr. 303/2004 instituie regula potrivit căreia promovarea procurorilor se face prin concurs, numai că, astfel cum s-a arătat în cele ce preced, dispoziţiile Legii nr. 508/2004 în forma în vigoare la adoptarea Hotărârii nr. 248/2004 (hotărâre nerevocată, nemodificată, neanulată) au caracter special, derogatoriu de la dreptul comun în materia promovării procurorilor în funcţii de execuţie sau de conducere.
Pe de o parte, este de remarcat că obiectul litigiului îl constituie recunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie neputându-se într-adevăr face confuzie între accederea procurorilor la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism din cadrul acestui Parchet în condiţiile şi conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004 şi cea a procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în condiţiile şi potrivit procedurii reglementate prin Legea nr. 303/2004.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că distincţia pe care intimatul o face între noţiunea de „numire” şi cea de „promovare” are caracter artificial, promovarea fiind, în fapt, o numire într-o funcţie superioară celei ocupate de persoana în cauză până la data promovării, diferite fiind doar procedurile de accedere în funcţie prevăzute de legiuitor.
În plus, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că dispoziţiile Legii nr. 508/2004 în forma în vigoare la data adoptării Hotărârii nr. 248/2004 a Consiliului Superior al Magistraturii nu prevedeau o durată limitată a „mandatului” de procurori la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, numirea în funcţia respectivă având caracter definitiv.
Totodată, Curtea reţine că existenţa unei anumite conjuncturi socio-politice a făcut necesară înfiinţarea în timp util a unei structuri specializate în combaterea infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism, organizată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ceea ce a determinat adoptarea unei legi speciale (Legea nr. 508/2004) de reglementare a condiţiilor şi procedurii de numire în cadrul acestui organism a unor procurori competenţi, în condiţiile şi conform unei proceduri derogatorii de la dreptul comun (Legea nr. 303/2004).
Aceleaşi necesităţi în combaterea infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism explică şi existenţa în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a serviciilor şi birourilor teritoriale care au o competenţă materială similară cu a structurii centrale, legea neconferind procurorilor care le deservesc competenţe sau grade diferite, deoarece ei îşi desfăşoară activitatea în cadrul aceleiaşi structuri, şi anume Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Aceste raţiuni şi obiective diferite avute în vedere la înfiinţarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sunt de natură să infirme teza potrivit căreia conferirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în baza Legii nr. 508/2004 ar constitui o discriminare faţă de celelalte categorii de procurori, care nu promovează decât prin concursul organizat în baza art. 43 din Legea nr. 303/2004.
În privinţa noţiunii de discriminare trebuie avută în vedere practica Curţii Europene a Drepturilor Omului care, într-o cauză relativ recentă (cauza Beian contra României), a reţinut că „o distincţie este discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă, adică dacă ea nu urmăreşte un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat”, or, în speţă, justificarea există şi este dovedită de necesitatea înfiinţării unor structuri specializate în lupta împotriva criminalităţii organizate şi terorismului, de emiterea unei legi speciale şi de procedura derogatorie de la regulile comune privind condiţiile şi procedura de numire.
De altfel, Curtea constată că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcţiona la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câştigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispoziţiilor legale ce reglementează carierea magistraţilor”, prin această hotărâre fiind de altfel recunoscut gradul profesional al unui procuror.
Or, în cauză este necontestat faptul că recurentul a fost transferat, promovat şi numit în condiţiile legii speciale (Legea nr. 508/2004), la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel că, potrivit raţionamentului din hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a câştigat dreptul de a funcţiona la acest nivel în ierarhia parchetelor.
Pe de altă parte, nerecunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar echivala, în fapt, cu o nerecunoaştere a competenţei ce revine procurorilor Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism în exercitarea atribuţiilor specifice acestei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, structură înfiinţată ca atare prin lege.
Astfel cum s-a arătat în cele ce preced, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a fost înfiinţată în temeiul Legii nr. 508/2004, ca structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ce îşi exercită atribuţiile pe întreg teritoriul României prin procurori specializaţi [art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 508/2004, în forma în vigoare la data numirii în funcţie a recurentului], iar în forma actuală a legii, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism este definită ca o structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. De asemenea, art. 75 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, prevede că în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie funcţionează Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, ca structură specializată în combaterea criminalităţii organizate şi terorismului. Toate aceste norme exprimă voinţa legiuitorului de a crea o structură specializată „în cadrul” Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, înglobată acestuia, iar nu o entitate distinctă, plasată în afara ierarhiei parchetelor, ceea ce le conferă procurorilor transferaţi, promovaţi, numiţi la această structură gradul profesional corespunzător nivelului parchetului din care face parte structura respectivă.
Convocarea procurorilor din cadrul Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul teritorial la Adunarea Generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, organizată în data de 29 noiembrie 2007 în baza Ordinului Procurorului General, constituie o dovadă în plus a apartenenţei procurorilor acestor structuri la colectivul de procurori al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Aşa cum a arătat chiar intimatul în notele scrise, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a fost înfiinţată din raţiuni de politică a justiţiei, în vederea realizării obiectivelor de aderare a României la Uniunea Europeană şi de eficientizare a luptei împotriva criminalităţii organizate, prin crearea unor structuri specializate, în cadrul cărora urmau să activeze procurori selectaţi pe baza unor criterii speciale de înaltă ţinută morală şi de performanţă în combaterea criminalităţii organizate şi a terorismului.
Cu privire la jurisprudenţa anterioară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, se reţine că în soluţionarea prezentului recurs nu poate fi ignorată jurisprudenţa constantă a acesteia, constând atât în deciziile invocate de recurent, cât şi în alte soluţii de dată mai recentă, toate în sensul recunoaşterii gradului profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru procurorii din cadrul structurilor specializate organizate în cadrul acestui parchet.
O soluţie contrară, fără argumente solide care să justifice declanşarea procedurii de schimbare a practicii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ar genera divergenţe de jurisprudenţă care ar avea ca efect crearea unui climat de incertitudine şi insecuritate juridică, ceea ce ar contraveni dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi de art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (hotărârea C.E.D.O. pronunţată în cauza Sovtransavto Holding împotriva Ucrainei, nr. 48553/99, citată în hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunţată în cauza Păduraru împotriva României, publicată în M. Of. nr. 514/14.06.2006).
Referitor la susţinerile intimatului potrivit cărora deciziile pronunţate anterior nu au caracter obligatoriu acestea vor fi respinse, întrucât rolul instanţei supreme este prevăzut atât în Constituţia României, cât şi în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului în sensul că aceasta reglează contradicţiile jurisdicţionale, iar prin pronunţarea aceleiaşi soluţii se evită divergenţele jurisdicţionale.
De altfel, Înalta Curte constată că hotărârea nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii este deficitară şi prin prisma exigenţelor privind necesitatea examinării şi motivării fiecărei cereri în parte, necesitate ce-şi are sorgintea în dispoziţiile constituţionale privind dreptul la informaţie a cetăţenilor, inclusiv pe aspectele ce ţin de profesie (carieră). Desigur, o motivare în detaliu, de la caz la caz, este de natură a asigura premisele reale ale unui control judiciar de calitate, în consonanţă cu exigenţele europene.
Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul formulat în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/ 2004 va anula hotărârea nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în ceea ce o priveşte pe recurentă, şi, în consecinţă, va admite cererea formulată de L.F. de recunoaştere a gradului profesional corespunzător procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de L.F. împotriva hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Anulează Hotărârea atacată în ceea ce o priveşte pe recurenta L.F.
Admite cererea formulată de L.F. şi obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii să-i recunoască acesteia gradul profesional corespunzător procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1749/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1757/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
