ICCJ. Decizia nr. 1783/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1783/2008
Dosar nr. 7877/2/2006
Şedinţa publică de la 7 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1703 din 18 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul E.M. în contradictoriu cu Ministerul Culturii şi cultelor, s-a constatat nulitatea absolută a Ordinului nr. 353 din 26 iulie 2006 emis de pârât şi s-a dispus reîncadrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior emiterii ordinului.
A fost obligat intimatul la plata indemnizaţiei cuvenite reclamantului de la data emiterii ordinului atacat şi până la reîncadrarea în funcţia deţinută anterior.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin Ordinul nr. 353 din 26 iulie 2006 emis de către Ministerul Culturii şi Cultelor s-a dispus eliberarea reclamantului din funcţia de director adjunct la Biblioteca Naţională, ordin apreciat de acesta ca nelegal şi netemeinic.
Ordinul atacat reţine instanţa de fond s-a emis în baza notei de prezentare din 18 iulie 2006 şi a raportului privind cercetarea prealabilă din 25 iulie 2006 întocmit de comisia de disciplină, constituită prin Ordinul Ministerului Culturii şi Cultelor nr. 2301 din 19 iulie 2007.
Nota de prezentare din 18 iulie 2006 rezumă de fapt concluziile raportului privind controlul efectuat de Ministerul Culturii şi Cultelor şi Autoritatea de Control a Guvernului la Biblioteca Naţională a României, ca urmare a verificării investiţiilor efectuate la Biblioteca Naţională a României şi la sediul central.
Atragerea răspunderii disciplinare a reclamantului şi numirea unei comisii de disciplină care în conformitate cu art. 236 şi 264 din C. muncii să analizeze şi să propună sancţiuni legale conform codului muncii, arată prima instanţă, s-a făcut în contextul în care autoritatea contractantă (Biblioteca Naţională a României) nu a stabilit un program anual de achiziţii publice, unele contravenţii a căror constatare şi sancţionare să revină Curţii de Conturi şi Ministerului Finanţelor Publice, ca şi a unor observaţii în ceea ce priveşte contractul de proiectare şi de execuţie lucrări, astfel că fără a se stabili vreun prejudiciu, constatările echipei de control au fost confirmate de Autoritatea de Control a Guvernului.
Precizează instanţa de fond în considerentele sentinţei, că din conţinutul ordinului atacat nu rezultă cu claritate care sunt faptele pentru care reclamantul a fost sancţionat, ministerul rezumându-se la o înşiruire de ipoteze faţă de care reclamantul nu a îndeplinit sau a îndeplinit necorespunzător atribuţiile ce-i revin potrivit fişei postului şi dispoziţiilor legale generale, şi în special potrivit O.U.G. nr. 60/2001 privind achiziţiile publice, ale H.G. nr. 461/2001, ale Legii nr. 50/1995 privind calitatea în construcţii, ale Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, ale Ordinului Ministerului Finanţelor Publice nr. 1792/2002 privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice.
Conchide instanţa de fond că ordinul emis apare ca fiind nelegal, cercetarea disciplinară întreprinsă având un caracter formal faţă de imposibilitatea de a se cerceta existenţa abaterii, aceasta nefiind particularizată, astfel că nu s-a putut aprecia nici proporţionalitatea sancţiunii, motiv pentru care eliberarea din funcţie apare ca abuzivă, cu atât mai mult cu cât nu s-a probat existenţa vreunui prejudiciu.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termenul prevăzut de lege – art. 301 C. proc. civ., fiind motivat prin însăşi cererea de recurs, intimatul-pârât Ministerul Culturii şi Cultelor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice, invocând generic dispoziţiile art. 301-3041 C. proc. civ.
Într-un prim motiv de recurs, se critică concluzia la care a ajuns instanţa de fond în sensul că ordinul este nelegal pentru că nu cuprinde motivele pentru care s-a luat măsura de eliberare din funcţia de director adjunct a intimatului-reclamant, în ordin enumerându-se doar o serie de atribuţii ce reveneau acestuia, conform fişei postului.
Precizează recurentul că măsura luată a fost dispusă în urma controalelor efectuate la Biblioteca Naţională a României şi, urmare deficienţelor constatate legate de nerespectarea obligaţiilor de serviciu de către intimatul-reclamant conform fişei postului şi cum rezultă aceasta din obligaţia aplicării unor acte normative, precum legislaţia achiziţiilor publice.
Mai mult, susţine recurentul, deşi convocat în faţa comisiei, însoţit de un apărător ales, intimatul-reclamant nu a răspuns întrebărilor comisiei şi nu a formulat apărări în favoarea sa, astfel încât comisia de cercetare prealabilă constituită în acest scop, corect a apreciat că este responsabil de nerespectarea atribuţiilor legale ce îi reveneau în materia achiziţiilor publice.
În cauză, mai precizează recurentul, nu este vorba de încetarea contractului de muncă printr-o sancţiune disciplinară, potrivit art. 5 pct. 13 din H.G. nr. 78/2005, Ministerul Culturii şi Cultelor având atribuţii de numire şi revocare în funcţii de conducere a unor persoane în cadrul instituţiilor publice subordonate şi deci neincluderea în preambulul ordinului a dispoziţiilor art. 268 alin. (2) C. muncii, nu poate constitui un motiv de nulitate absolută.
În al doilea rând arată recurentul-pârât, greşit a reţinut instanţa de fond ca fiind întemeiat motivul de nulitate absolut invocat şi anume, faptul că ordinul atacat nu cuprinde descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară, câtă vreme în preambulul ordinului este menţionată nota de prezentare 18 iulie 2006 şi raportul privind cercetarea prealabilă din 25 iulie 2006 întocmit de Comisia de disciplină constituită prin Ordinul Ministrului Culturii şi Cultelor nr. 2301 din 19 iulie 2006.
Ordinul cuprinde menţionarea exactă a atribuţiilor din fişa postului pe care intimatul-reclamant nu le-a îndeplinit sau le-a îndeplinit necorespunzător şi au fost menţionate şi actele normative ce nu au fost respectate de acesta în activitatea desfăşurată.
Conchide recurentul, arătând că în mod greşit instanţa de fond a reţinut ca motiv de nulitate absolută şi faptul că ordinul nu conţine temeiul de drept în baza căruia sancţionarea disciplinară s-a aplicat cât şi faptul că „angajatorul nu a stabilit sancţiunea disciplinară în raport cu gravitatea faptei săvârşite”, din moment ce prin nerespectarea în special a dispoziţiilor cuprinse în O.U.G. nr. 60/2001 privind achiziţiile publice, împreună cu întreaga conducere a Bibliotecii Naţionale a României, intimatul-reclamant a cheltuit din banii publici sume considerabile care nu pot fi justificate şi pentru care nu există nici măcar procese-verbale de recepţie a pretinselor lucrări executate.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei atacate şi pe fond, respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.
Intimatul-reclamant E.M. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi în raport de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte îl va admite pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin Ordinul nr. 353 din 26 iulie 2006 emis de Ministrul Culturii şi Cultelor, intimatul-reclamant a fost eliberat din funcţia de director economic la Biblioteca Naţională a României, urmând ca acesta să-şi desfăşoare activitatea în funcţia de execuţie de economist.
În preambulul acestuia se precizează că la baza emiterii ordinului au stat nota de prezentare din 18 iulie 2006 şi raportul privind cercetarea prealabilă din 25 iulie 2006 întocmit de Comisia de disciplină ce a fost constituită prin Ordinul Ministrului Culturii şi Cultelor nr. 2301 din 19 iulie 2006, acte din conţinutul cărora rezultă că intimatul-reclamant nu a îndeplinit sau a îndeplinit necorespunzător atribuţiile ce-i revin potrivit fişei postului, de aplicare a prevederilor legale în vigoare în ceea ce priveşte activitatea economico-financiară, arătându-se în concret sarcinile ce cădeau în competenţa sa în această materie, precum şi faptul că nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i reveneau potrivit dispoziţiilor legale generale şi, în special, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 60/2001 privind achiziţiile publice precum şi a altor acte normative privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor unor instituţii publice.
Lecturând raportul privind controlul efectuat la Biblioteca Naţională a României în baza Ordinului Ministrului Culturii şi Cultelor nr. 2026 din 19 ianuarie 2006 şi în mod deosebit concluziile acestuia, se constată că în legătură cu lucrările de construcţii-montaj la acest obiectiv s-au constatat o serie de nereguli, răspunzătoare pentru aceste fapte fiind persoanele care au asigurat conducerea instituţiei pe perioada 2003-2005 şi care au angajat patrimonial Biblioteca Naţională, deci şi intimatul-reclamant care ocupa funcţia de director adjunct economic.
Astfel, s-a reţinut că în legătură cu acest obiectiv de investiţii, intimatul-reclamant se face responsabil de faptul că fondurile publice alocate nu au fost cheltuite corespunzător, eficient şi cu respectarea legii, în realitate nici unul dintre contracte, cu excepţia contractului de pază, nu s-au încheiat prin licitaţie sau prin procedura legală de atribuire.
De asemenea, se arată că s-a acceptat de către conducerea Bibliotecii decalarea termenelor de predare a proiectului, fără aplicarea clauzei de percepere a penalităţilor şi s-a acceptat în mod cu totul nejustificat majorarea valorii contractului de proiectare cu suma de 3.900.000 RON, iar lucrările executate au fost acceptate la plată în lipsa proceselor-verbale de recepţie cantitativ-calitativă.
Într-un cuvânt, se reţine că nu au fost respectate dispoziţiile O.U.G. nr. 60/2001 privind achiziţiile publice, modificată, procedându-se şi la plata unor sume considerabile fără documente justificative.
Autoritatea de Control a Guvernului şi-a însuşit acest raport de control şi a solicitat a se dispune sancţionarea persoanelor responsabile, iar în „Nota de Prezentare” a concluziilor raportului de control se propune atragerea răspunderii disciplinare a persoanelor responsabile şi numirea unei comisii de disciplină, în condiţiile art. 267 C. muncii, pentru efectuarea cercetării prealabile obligatorii.
Totodată, din cuprinsul raportului privind cercetarea prealabilă, rezultă în mod neîndoielnic că intimatul-reclamant, în calitate de director adjunct economic nu şi-a îndeplinit obligaţiile rezultate din fişa postului, acesta răspunzând de activitatea economico-financiară în baza dispoziţiilor legale generale şi ale Ministrului Culturii şi Cultelor şi, fiind cel care acorda viza de control financiar preventiv asupra operaţiunilor patrimoniale.
Comisia de disciplină constatând că intimatul-reclamant a săvârşit cu vinovăţie faptele descrise mai sus prin eludarea constantă şi repetată a sarcinilor de serviciu şi a legislaţiei achiziţiilor publice la un obiectiv de investiţii de importanţa Bibliotecii Naţionale, a propus eliberarea acestuia din funcţia de conducere de director general adjunct.
Aspectele prezentate cu privire la conţinutul actelor menţionate în preambulul Ordinului atacat şi care au stat la baza emiterii acestuia, formează convingerea că acesta a fost emis cu respectarea dispoziţiilor legale, inclusiv condiţiile de formă ce trebuiau respectate, respectiv menţionarea faptelor pentru care intimatul-reclamant a fost sancţionat precum şi a dispoziţiilor legale încălcate, fiind clară motivaţia emiterii ordinului.
Făcând trimitere la nota de prezentare a raportului de control şi la raportul privind cercetarea administrativă, acte în cuprinsul cărora sunt arătate detaliat faptele pentru care se face răspunzător intimatul-reclamant şi legislaţia încălcată, ordinul emis se completează de fapt cu conţinutul acestor acte, astfel încât este exclusă ipoteza susţinută de intimatul-reclamant şi însuşită de instanţa de fond cum că acesta este lovit de nulitate pentru că nu ar cuprinde elementele obligatorii impuse de prevederile art. 268 alin. (2) C. muncii.
Este de observat însă că măsura luată este întemeiată şi pe dispoziţiile art. 5 pct. 13 din H.G. nr. 78/2005 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Culturii şi Cultelor cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora „Ministerul Culturii şi Cultelor coordonează şi controlează activitatea instituţiilor subordonate, numeşte şi revocă în condiţiile legii, conducerile acestora”.
Însuşi intimatul-reclamant s-a adresat instanţei de contencios administrativ, acţiunea formulată fiind întemeiată pe art. 1, 2, 8 şi 10 din Legea nr. 554/2004 şi a atacat legalitatea Ordinului nr. 335/2006 emis de Ministerul Culturii şi Cultelor, în calitatea sa de autoritate publică centrală, ordin care are caracter exclusiv administrativ şi prin care s-a dispus eliberarea sa din funcţia de conducere de director adjunct.
Ordinul atacat este aşadar, supus cenzurii instanţei de contencios administrativ sub aspectul temeiniciei şi legalităţii sale, iar măsura luată prin acest ordin nu exclude posibilitatea a fi caracterizată ca fiind una managerială, faptele săvârşite de intimatul-reclamant în calitatea sa de director adjunct impunând înlăturarea sa din funcţia de conducere.
Cât priveşte aspectul reţinut de instanţa de fond, în sensul că cercetarea disciplinară întreprinsă a avut doar un caracter formal faţă de imposibilitatea de a se cerceta existenţa abaterii, aceasta nefiind particularizată şi neputându-se verifica susţinerile celui cercetat în apărarea sa, trebuie precizat că nu este o apreciere corectă.
Cel care a făcut ca cercetarea prealabilă să fie susceptibilă de critici a fost chiar intimatul-reclamant care deşi s-a prezentat în faţa comisiei însoţit de apărător ales, nu a răspuns întrebărilor comisiei, refuzul său nefiind justificat, mai ales că raportul încheiat cu ocazia controlului efectuat a fost semnat de acesta cu obiecţiuni şi deci s-ar fi impus lămurirea multor aspecte legate de tematica de control.
Din actele de la dosar rezultă însă că intimatul-reclamant a primit şi un răspuns la obiecţiunile formulate la raportul încheiat de comisia de control, aceasta menţinându-şi constatările iniţiale cu privire la faptele şi responsabilitatea ce-i revine intimatului.
Ca o consecinţă a celor expuse, apreciem că măsura de eliberare a reclamantului-intimat din funcţia de conducere deţinută la Biblioteca Naţională a României este întemeiată, justificată „fiind luată de organul competent în temeiul şi executarea legii, cu respectarea condiţiilor de formă şi de fond impuse de prevederile legale în materie”.
Astfel, se constată că în mod nelegal prima instanţă a reţinut că ordinul emis este nelegal şi a dispus anularea sa, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta, motiv pentru care recursul declarat se priveşte ca fondat şi va fi admis în baza art. 312 C. proc. civ.
Se va modifica în tot sentinţa atacată şi în fond se va respinge acţiunea reclamantul E.M. ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Culturii şi Cultelor împotriva sentinţei civile nr. 1703 din 18 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată şi în fond respinge acţiunea reclamantului E.M., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 178/2008. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1786/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
