ICCJ. Decizia nr. 1797/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1797/2008
Dosar nr. 2732/36/200.
Şedinţa publică din 7 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanţa reclamantul G.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 6264 din 31 octombrie 2007 şi obligarea acesteia de a emite o nouă hotărâre prin care să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 2 octombrie 1943 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 noiembrie 2007.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că s-a născut la data de 2 octombrie 1943 în localitatea A.M., judeţul Tulcea, în perioada în care familia acestuia a fost strămutată din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate după cedarea teritoriului şi semnarea Tratatului Româno-Bulgar, încheiat la Craiova în data de 7 septembrie 1940.
Reclamantul, în susţinerea acţiunii, a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care: acte de stare civilă, extras din tabloul evacuaţilor din Cadrilater eliberat de Arhivele Naţionale, şi hotărârea nr. 2464 din 4 martie 2003 eliberată de pârâtă, prin care se acordă drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, mamei reclamantului.
Din înscrisurile depuse rezultă cu certitudine că familia acestuia a făcut obiectul schimbului de populaţie ca urmare a Tratatului Româno-Bulgar încheiat la Craiova în data de 7 septembrie 1940.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 853/CA din 12 decembrie 2007, Curtea de Apel Constanţa a admis acţiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 6264 din 31 octombrie 2007 emisă de pârâtă şi a obligat-o să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 2 octombrie 1943-6 martie 1945, începând cu data de 1 noiembrie 2007.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul a dovedit prin probele administrate că s-a născut la data de 2 octombrie 1943 în localitatea în care părinţii săi au fost refugiaţi, respectiv localitatea A.M., judeţul Tulcea, făcând obiectul schimbului de populaţie ca urmare a Tratatului Româno-Bulgar încheiat la Craiova în 7 septembrie 1940.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs pârâta, Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, considerând-o nelegală şi netemeinică.
În motivele de recurs se arătă că în mod greşit i s-a stabilit calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 reclamantului, deoarece acesta nu era născut în 1940 când a avut loc schimbul de populaţie ca urmare a semnării Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1941.
Recurenta mai menţionează faptul că în anul 1943 nu a avut loc nici un schimb de populaţie pentru ca reclamantul să susţină că s-a născut în perioada de strămutare a părinţilor.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face nici o diferenţiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
Cum, în cauză, s-a făcut dovada şi este de necontestat faptul că reclamantul s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi, în mod corect a reţinut instanţa de fond că acesta – începând cu data naşterii sale 2 octombrie 1943, a avut aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor săi, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, împotriva sentinţei civile nr. 853/CA din 12 decembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1796/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1798/2008. Contencios → |
|---|
