ICCJ. Decizia nr. 1807/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1807/2008
Dosar nr. 43/2/200.
Şedinţa publică din 8 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 3 ianuarie 2007, reclamantul K.E.K.A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea pentru Străini, în prezent Oficiul Român pentru Imigrări, solicitând anularea deciziei de respingere a cererii de stabilire a domiciliului în România, nr. 52307/B.F./S III Bucureşti, din 4 decembrie 2006.
În motivarea acţiunii, se arată că legea aplicabilă în cazul său este prima variantă a OUG nr. 194/2002 şi nu cea modificată în anul 2004, a cărei apariţie nu o putea prevedea şi care a introdus obligaţia continuităţii.
Prin sentinţa civilă nr. 7 decembrie 2007, pronunţată în dosar nr. 43/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că cererea reclamantului a fost depusă sub imperiul OUG nr. 194/2002, în forma existentă la data depunerii cererii şi nu sunt îndeplinite prevederile art. 70 alin. (1) pct. 1 lit. ii), deoarece discontinuităţile între perioada pentru care s-a acordat succesiv dreptul de şedere sunt mai mari de 30 de zile consecutive, chiar dacă nu depăşesc 90 de zile pe întreaga perioadă.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul, pentru motivele prevăzute de art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul consideră că nu a fost apreciat corect materialul probator, din procesul-verbal seria S nr. 0003952 din 18 martie 2003, rezultând că a depăşit doar cu 11 zile termenul prevăzut în permisul de şedere, adiţionându-se greşit şi termenul reţinut prin procesul-verbal seria D nr. 049702 unde şederea ilegală a fost de 27 de zile.
Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, şederea fiind ilegală mai mult de 30 de zile, în perioada 7 februarie 2003-18 martie 2003.
Recursul este nefondat.
Din nota-raport aflată la fila 25 din dosarul de fond, rezultă că recurentul-reclamant a avut o perioadă de 38 zile de şedere ilegală de la 8 februarie 2003 la 17 martie 2003.
Procesul-verbal de contravenţie seria D nr. 049702 din 15 aprilie 2004 se referă la o perioadă ulterioară care nu putea fi adiţionată la perioada de şedere ilegală din anul 2003.
Deşi procesul-verbal de contravenţie seria S nr. 003952 din 18 martie 2003 specifică o perioadă de şedere ilegală de 11 zile, acesta nu contrazice nota-raport care a avut în vedere întreaga perioadă, începând cu 8 februarie 2003.
Datele rezultă din cererile recurentului prin care a solicitat prelungirea dreptului de şedere pe teritoriul României.
În consecinţă, motivele de critică ale sentinţei atacate nu sunt întrunite, instanţa de fond a apreciat corect probele administrate, urmând ca în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să se respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de K.E.K.A., împotriva sentinţei civile nr. 2757 din 7 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1801/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1809/2008. Contencios → |
|---|
