ICCJ. Decizia nr. 1801/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1801
Dosar nr. 1445/84/200.
Şedinţa publică din 7 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 707/2007 pronunţată la data de 30 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul B.I. împotriva pârâtului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi a dispus anularea Ordinului nr. 187 din 20 aprilie 2007 emis de pârât, prin care reclamantul a fost sancţionat cu diminuarea drepturilor salariale cu 5% pe o lună.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că actul administrativ atacat nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamant în timpul cercetării administrative prealabile, element obligatoriu prevăzut de art. 35 alin. (2), lit. c) din HG nr. 1210/2003 şi nici instanţa competentă la care actul administrativ, poate fi contestat, element prevăzut la lit. f) art. 35 alin. (2) din acelaşi act normativ, în ordin făcându-se trimitere în mod generic la instanţa de contencios administrativ, fapt ce nu echivalează cu realizarea exigenţei cerută de actul normativ.
A reţinut astfel instanţa de fond că potrivit art. 35 din HG României nr. 1210/2003, actul administrativ de sancţionare trebuie să cuprindă în mod obligatoriu elementele prevăzute în alin. (2) lit. a)-f), ceea ce în speţă nu s-a realizat, aşa încât este lovit de nulitate absolută, sancţiunea prevăzută în mod expres în aceeaşi dispoziţie legală.
În plus, instanţa de fond reţine că nu a fost respectat nici termenul în care poate fi aplicată sancţiunea disciplinară, acela prevăzut de art. 35 alin. (6) din HG i nr. 1210/2003 – 6 luni de la data săvârşirii abaterii disciplinare, termen ce se calculează începând cu data de 17 iulie 2006 când s-a întocmit nota de control de către corpul de control al ministrului, or sancţiunea a fost aplicată la 20 aprilie 2007, cu depăşirea acestui termen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale susţinând motivele de modificare a sentinţei prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând totodată examinarea cauzei sub toate aspectele în condiţiile art. 3041 C. proc. civ.
Conform art. 304 pct. 8 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri se poate cere „când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii", iar potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea hotărârii poate fi cerută „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii".
Într-un prim motiv de recurs formulat, recurentul susţine ca instanţa de fond la pronunţarea sentinţei a ignorat faptul că ordinul de sancţionare al reclamantului-intimat a avut la bază Nota de control nr. 45098 din 27 martie 2006 a Corpului de control al Ministrului, aprobată de conducerea ministerului, iar Comisia de disciplină a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale ce a efectuat cercetarea prealabilă conform cu prevederile HG nr. 1210/2003, a constatat că acesta a săvârşit abaterea disciplinară prevăzută de art. 65 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 188/1999, deoarece în calitate de director executiv al Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Sălaj nu a întreprins măsurile ce se impuneau în vederea recuperării sumelor acordate necuvenit furnizorilor de servicii şi produse, precum şi producătorilor agricoli în anul 2005.
Cercetarea prealabilă a faptei sesizată ca abatere disciplinară, susţine recurentul, a fost organizată şi desfăşurată de comisia de disciplină a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, cu audierea reclamantului-intimat şi consemnarea celor precizate de acesta în procesul-verbal de şedinţa din data de 13 octombrie 2006, conform art. 29 din HG nr. 1210/2003.
De asemeni, recurentul-pârât susţine că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că în cuprinsul Ordinului atacat nu este prevăzută instanţa la care poate fi contestat şi că acesta face trimitere în mod generic la instanţa de contencios administrativ competentă, ştiut fiind că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ în privinţa actelor administrative a căror anulare se solicită, emise de către o autoritate publică centrală, competenţa de soluţionare a cauzelor aparţine curţii de apel, secţia de contencios administrativ.
Mai susţine recurentul că sub aspectul legalităţii ordinului atacat, nu se poate reţine existenţa vreunei cauze de nulitate absolută, acesta fiind încheiat cu respectarea dispoziţiilor art. 35 din HG nr. 1210/2003 privind organizarea şi funcţionarea comisiilor de disciplină şi a comisiilor paritare din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, emis în termenul de 5 zile lucrătoare şi comunicat în termenele prevăzute de lege.
În ceea ce priveşte termenul de aplicare al sancţiunii disciplinare, recurentul susţine că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că acesta a fost depăşit, potrivit art. 77 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici republicată, sancţiunile disciplinare aplicându-se în termen de un an de la data sesizării comisiei de disciplină cu privire la săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârşirii abaterii disciplinare.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Ordinul nr. 187 din 20 aprilie 2007 privind sancţionarea reclamantului-intimat B.I., director executiv în cadrul Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Sălaj, contestat de către acesta, sancţiunea disciplinară aplicată fiind „diminuarea drepturilor salariale cu 5% pe o perioadă de o lună", a fost emis avându-se în vedere abaterea disciplinară constatată prin Nota de Control nr. 48391/2006 a Corpului de Control al Ministerului şi Raportul comisiei de disciplină nr. 62/2007, întocmit de Comisia de disciplină în urma prezentării şi susţinerii actului de sesizare nr. 62 din 2 august 2006.
S-a reţinut în sarcina reclamantului-intimat încălcarea prevederilor art. 73 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora „repararea pagubelor aduse autorităţii sau instituţiei publice în situaţiile prevăzute la art. 72 lit. a) şi b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice a unui ordin sau a unei dispoziţii de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau după caz, prin asumarea unui angajament de plata", în calitatea sa de director executiv al Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Sălaj, acesta neluînd măsurile ce se impuneau în vederea recuperării sumelor acordate necuvenit, furnizorilor de servicii şi produse, precum şi producătorilor agricoli în anul 2005.
În cuprinsul ordinului este menţionată şi încălcarea de către reclamantul-intimat a prevederilor art. 44 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicate cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora „Funcţionarii publici răspund potrivit legii, de îndeplinirea atribuţiilor ce le revin din funcţia publică pe care o deţin, precum şi a atribuţiilor ce le sunt delegate. funcţionarul public este obligat să se conformeze dispoziţiilor primite de la superiorii ierarhici".
Prin acelaşi ordin se arată că la aplicarea sancţiunii au fost avute în vedere dispoziţiile art. 65 alin. (2) lit. j), alin. (3), lit. b) şi alin. (4); art. 66 alin. (2) din Legea nr. 188/199 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată cu modificările şi completările ulterioare; Art. 9 alin. (6) din HG nr. 155/2005, privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, cu modificările şi completările ulterioare; OUG nr. 24/2007 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale.
Din cuprinsul raportului întocmit în dosarul nr. 62/2006 de către comisia de disciplină din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, rezultă că sesizarea acestei comisii s-a făcut urmare Notei de Control nr. 45098 din 27 martie 2006 a Corpului de Control al ministrului, aprobată de conducerea ministerului, prin care s-a solicitat conducerii Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Sălaj, luarea măsurilor legale ce se impun pentru recuperarea sumelor acordate necuvenit în anul 2005, furnizorilor de servicii şi produse, precum şi producătorilor agricoli, comisie de disciplină organizând şi desfăşurând procedura în condiţiile HG nr. 1210/2003 privind organizarea şi funcţionarea comisiilor de disciplină şi a comisiilor paritare din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, pentru audierea funcţionarului public de conducere B.I., în calitate de director executiv al Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Sălaj.
Mai rezultă din cuprinsul aceluiaşi raport că declaraţiile şi apărările intimatului-reclamant au fost consemnate în procesul verbal de şedinţă din data de 13 octombrie 2006, precum şi în referatul nr. 108 din 21 noiembrie 2006, depuse la dosarul cauzei, arătându-se punctual şi considerentele pentru care acestea au fost respinse cât şi aspectul că faptele săvârşite de acesta de încălcare a prevederilor art. 42 alin. (1) şi ale art. 44 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcţionarilor Publici, republicată, cu modificările şi constatărilor ulterioare, constituie abatere disciplinară şi se încadrează la lit. j) a alin. (2) al art. 65 din Legea nr. 188/1999, republicată.
Totodată, Ordinul atacat face precizări cu privire la termenul în care acesta poate fi contestat la instanţa de contencios administrativ competentă cât şi cu privire la contestaţia ce poate fi formulată la conducătorul autorităţii sau instituţiei publice în conformitate cu dispoziţiile art. 37 alin. (1) din HG nr. 1210/2003.
Rezultă aşadar, că atâta timp cât ordinul respectiv descrie faptele reţinute în sarcina intimatului-reclamant ca abatere disciplinară, menţionând şi dispoziţiile legale încălcate, făcând trimitere expresă la Nota întocmită de Corpul de Control şi la raportul comisiei de disciplină, acesta nu este lovit de nulitate absolută, aşa cum în mod greşit concluzionează instanţa de fond, pentru că nu ar conţine în mod obligatoriu elementele prevăzute în dispoziţiile art. 35 din HG nr. 1210/2003.
Cât priveşte respectarea termenului în care se poate aplica sancţiunea disciplinară, instanţa de fond a dat o rezolvare greşită acestei probleme, socotind că sancţiunea disciplinară se aplică în cel mult 6 luni de la data săvârşirii abaterii disciplinare conform dispoziţiilor art. 35 din HG nr. 1210/2003.
În conformitate cu prevederile art. 77 alin. (5) din Legea 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată „sancţiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult un an de la data sesizării comisiei de disciplină cu privire la săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârşirii abaterii disciplinare".
Cum sesizarea comisiei de disciplină s-a făcut la data de 2 august 2006 ( nr. înregistrare 62 din 2 august 2006), iar sancţiunea disciplinară a fost aplicată la 20 aprilie 2007, prin Ordinul atacat nr. 187 din 20 aprilie 2007, rezultă că aplicarea sancţiunii disciplinare s-a făcut cu respectarea termenului legal.
Pentru toate aceste considerente expuse, instanţa de control judiciar constată că sentinţa instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, din probatoriile administrate rezultând legalitatea emiterii Ordinului contestat, sancţiunea aplicată intimatului-reclamant fiind dată cu respectarea dispoziţiilor legale, şi în acord cu vinovăţia reţinută în sarcina sa neputându-se reţine motive de nulitate absolută a acestui Ordin.
Ca o consecinţă recursul declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Bucureşti va fi admis în conformitate cu art. 312 C. proc. civ. iar sentinţa instanţei de fond modificată în sensul respingerii ca neîntemeiată a acţiunii formulată de reclamantul B.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei civile nr. 707 din 30 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantului B.I., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1799/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1807/2008. Contencios → |
|---|
