ICCJ. Decizia nr. 1808/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1808/2008
Dosar nr. 180/2/2007
Şedinţa publică de la 8 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1929 din 4 iulie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă acţiunea formulată de reclamanta D.V. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi, totodată, a respins ca neîntemeiată acţiunea conexă formulată de aceeaşi reclamantă în contradictoriu cu Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.
În motivarea sentinţei se reţine că reclamanta a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 2884 din 28 noiembrie 2006 emisă de Directorul General al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, prin care a fost sancţionată disciplinar cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de trei luni în baza art. 65 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici cu modificările şi completările ulterioare.
În fapt, s-a reţinut că reclamanta a fost sancţionată ca urmare a Raportului comisiei de disciplină din 28 noiembrie 2006, referitor la petrecerea organizată la data de 15 iunie 2006 cu ocazia zilelor de naştere a trei salariaţi din cadrul Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Neamţ.
Referitor la motivele de nulitate invocate de reclamantă, acestea au fost analizate de instanţă şi considerate neîntemeiate, stabilindu-se că au fost respectate condiţiile art. 24 alin. (2) din H.G. nr. 1210/2003, în ceea ce priveşte termenul şi modul de sesizare a Comisiei de disciplină, citarea persoanei cercetate, descrierea abaterii săvârşite şi individualizarea sancţiunii disciplinare.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta D.V., susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, pentru motive ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta arată că în mod greşit a fost respinsă excepţia prescripţiei răspunderii disciplinare, fiind încălcate dispoziţiile art. 24 alin. (4) din H.G. nr. 1210/2003, potrivit cărora „sesizarea se poate face în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă de către persoanele prevăzute la alin. (1), dar nu mai târziu de 2 luni de la data săvârşirii faptei care constituie abatere disciplinară”. În speţă, pretinsa faptă a avut loc la 15 iunie 2006, iar sesizarea Comisiei de disciplină s-a realizat abia la 21 noiembrie 2006, deci după mai mult de 5 luni de la data săvârşirii faptei.
Totodată, recurenta susţine că nu au fost respectate dispoziţiile art. 24 alin. (2) din H.G. nr. 1210/2003, potrivit cărora sesizarea trebuie să cuprindă o serie de elemente, printre care: numele, prenumele şi compartimentul în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public a cărui faptă este sesizată; descrierea faptei care constituie obiectul sesizării; arătarea dovezilor pe care se sprijină sesizarea; domiciliul persoanei care a făcut sesizarea. În speţă, actul de sesizare a Comisiei de disciplină nu conţine aceste elemente.
Recurenta mai arată că instanţa de fond a reţinut, în mod nelegal şi netemeinic, că Raportul din 28 noiembrie 2006 întocmit de către Comisia de disciplină „cuprinde suficiente elemente privind faptele sesizate”. Se susţine că „sesizările” din mass-media şi sesizarea adresată Comisiei de disciplină nu pot constitui mijloace de probă, pentru a reţine în sarcina sa săvârşirea unei abateri.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Astfel, Înalta Curte constată că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia prescripţiei răspunderii disciplinare, neobservând că sancţiunea a fost aplicată cu depăşirea termenului limită de 2 luni de la data săvârşirii faptei care constituie abatere disciplinară, prevăzut pentru sesizarea Comisiei de disciplină.
Potrivit art. 24 alin. (4) din H.G. nr. 1210/2003 privind organizarea şi funcţionarea comisiilor de disciplină şi a comisiilor paritare din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, sesizarea Comisiei de disciplină „se poate face în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă de către persoanele prevăzute la alin. (1), dar nu mai târziu de 2 luni de la data săvârşirii faptei care constituie abatere disciplinară”.
În speţă, pretinsa abatere a avut loc la 15 iunie 2006, iar sesizarea Comisiei de disciplină s-a realizat la 21 noiembrie 2006, deci după aproximativ 5 luni de la data săvârşirii faptei.
Faţă de acest motiv de nulitate a deciziei atacate instanţa de fond ar fi trebuit să admită contestaţia reclamantei, admiterea acestei excepţii făcând inutilă cercetarea celorlalte motive de nelegalitate sau netemeinicie invocate.
Pentru considerentele menţionate, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, modificând hotărârea atacată în sensul admiterii acţiunii şi anulării deciziei nr. 2884 din 28 noiembrie 2006, ca nelegală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.V., împotriva sentinţei civile nr. 1929 din 4 iulie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi admite acţiunea formulată de reclamanta D.V. şi anulează decizia nr. 2884 din 28 noiembrie 3006 a Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, ca nelegală.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1803/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 181/2008. Contencios → |
|---|
