ICCJ. Decizia nr. 183/2008. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 183/2008
Dosar nr. 543/2/2007
Şedinţa publică de la 18 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 23 ianuarie 2007 reclamantul V.G., deţinut în Penitenciarul cu regim de maximă siguranţă Bucureşti – Rahova, a formulat plângere împotriva conducerii Penitenciarului, solicitând a se constata că prin răspunsul primit la cererile sale din 08 ianuarie 2007 a fost grav vătămat în drepturile sale, motiv pentru care solicită neaplicarea în cazul său a Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 3131/2003 şi obligarea pârâtului la plata sumei de 178.000 RON daune materiale şi morale.
În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că deşi a solicitat de mai multe ori aprobarea pentru primirea (prin Sectorul „vizită”) a unor produse de igienă personală, respectiv apă de toaletă, nu i s-a acordat acest drept, invocându-se în mod greşit dispoziţiile Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 3131/C din 29 octombrie 2003 dat în aplicarea O.U.G. nr. 56/2003, abrogată prin art. 86 din Legea nr. 275/2006, şi interzicându-i-se produse care în realitate nu sunt interzise.
În drept a invocat dispoziţiile art. 21 şi 48 din Constituţia României şi cele ale Legii contenciosului administrativ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1459 din 30 mai 2007, a respins ca nefondată acţiunea reclamantului, reţinând, în esenţă, că răspunsul dat reclamantului este în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul V.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 11 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că instanţa de fond, în mod greşit a reţinut aplicabilitatea în cauză a prevederilor Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 3131/C/2003 întrucât prin acest act neconstituţional dat în executarea O.U.G. nr. 56/2003 (alt act normativ neconstituţional în opinia recurentului şi abrogat prin Legea nr. 275/2006) îi sunt îngrădite accesul la produse de igienă, precum şi la produsele care-i ocrotesc sănătatea.
Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluţiei instanţei de fond, cu probele administrate şi apărările formulate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Astfel, este fără putere de tăgadă că Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 3131/C/2003 privind durata şi periodicitatea vizitelor, numărul şi greutatea pachetelor cu alimente, precum şi bunurile ce pot fi primite, păstrate şi folosite de către persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate, publicat în M. Of. al României, Partea I, nr. 840/26.11.2003 a fost abrogat prin ordinul nr. 3042/C din 28 noiembrie 2007 publicat în M. Of. nr. 891/27.12.2007, ordin dat în aplicarea Legii nr. 275/2006 intrată în vigoare, conform dispoziţiilor art. 86 alin. (3) din lege, la 90 de zile de la data publicării sale în M. Of. nr. 627/20.06.2007.
În cauză este de necontestat că adresa din 23 octombrie 2006 a fost comunicată reclamantului la 27 octombrie 2006, situaţie reţinută şi de către instanţa de fond.
Prin urmare, Înalta Curte constată că în mod corect nu i s-au aprobat recurentului-reclamant cererile privind apa de toaletă (de colonie), câtă vreme la capitolul „articole pentru igiena personală care pot fi primite”, acestea nu sunt prevăzute, fiind însă menţionate alte articole de natură a asigura igiena personală şi de a nu restrânge exercitarea dreptului la sănătate, refuzul exprimat prin răspunsurile la cererile recurentului-reclamant fiind justificat.
De altfel, bunurile solicitate nu sunt permise nici de noul ordin, la lit. E din Anexa 3 la Ordinul Ministrului Justiţie nr. 3042/C precizându-se textual că sunt interzise flacoanele cu produse de parfumerie cu alcool.
Nu pot fi primite motivele bazate pe art. 304 pct. 7, în raport cu motivarea suficientă în fapt şi în drept a sentinţei atacate şi nici cu cele cu privire la art. 304 pct. 11 întrucât acest text a fost abrogat prin art. 1 pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.
Prin urmare, Înalta Curte constatând că sentinţa atacată este legală şi temeinică, iar criticile aduse acesteia nefondate, va respinge recursul în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de V.G. împotriva sentinţei civile nr. 1459 din 30 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1823/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1830/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
