ICCJ. Decizia nr. 1833/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1833/2008
Dosar nr. 4240/2/2007
Şedinţa publică de la 9 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2132 din 12 septembrie 2007 a respins acţiunea formulată de reclamanta C.M., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Călăraşi având ca obiect anularea hotărârii nr. 4762 din 22 mai 2007, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiar a Legii nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că probele administrate în cauză nu sunt convingătoare în sensul a ceea ce s-a dorit a se demonstra de către reclamantă, respectiv calitatea de refugiaţi a părinţilor săi, întrucât, pe de o parte, declaraţia de avere depusă la dosar face vorbire despre o persoană numită V.G.T., în timp ce tatăl reclamantei se numea G.I., iar pe de altă parte, există contradicţii între declaraţiile autentificate de martori, aflate la dosar şi conţinutul actelor oficiale, administrate ca probe în cauză.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta C.M., susţinând că instanţa de fond a făcut o greşită interpretare a probelor, ignorând dovezile din care rezultă că tatăl său, G.I. este una şi aceeaşi persoană cu T.I. şi în acelaşi timp fiul lui V.G.T., persoană strămutată împreună cu soţia V. şi copii lor, din Bulgaria în România, ca efect al tratatului bilateral dintre cele două ţări, astfel cum rezultă din situaţia de avere aflată la dosar.
În sprijinul susţinerilor sale recurenta a mai invocat, ca argument, împrejurarea că întreaga sa familie, respectiv fraţii săi şi cei ai tatălui său, sunt beneficiarii Legii nr. 189/2000.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 06 septembrie 1940, până la 06 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, după cum urmează: c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Normele de aplicare a ordonanţei aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2 au asimilat persoanelor strămutate, pe cele expulzate, refugiate, precum şi pe cele care au făcut obiectul schimbului de populaţie ca efect al tratatelor bilaterale.
Din situaţia de avere imobiliară rurală a locuitorilor V. şi V.G.T. rezultă că aceştia au făcut obiectul unui asemenea schimb de populaţie, fiind strămutaţi împreună cu copii lor din Bulgaria în România, ca efect al tratatului dintre cele două ţări.
Între copii acestora s-a numărat şi tatăl reclamantei, T.I., din al cărui certificat de deces, aflat la dosar, rezultă că este fiul lui V. şi V.G. cu fiind, în acelaşi timp, una şi aceeaşi persoană cu G.I., menţionat în certificatul de naştere al reclamantei la rubrica „numele tatălui” – astfel cum rezultă din declaraţiile de notorietate aflate în dosarul de fond.
Pe de altă parte, din declaraţiile autentificate ale martorilor S.E. şi R.S. rezultă că T.I., împreună cu soţia sa, cu care potrivit certificatului anexat, se căsătorise în anul 1938, în Bulgaria, a făcut obiectul schimbului de populaţie dintre România şi Bulgaria, fiind strămutat în anul 1940.
Coroborând tot acest material probator cu actele de stare civilă ale recurentei, din care rezultă că aceasta s-a născut în localitatea în care părinţii săi au fost strămutaţi, la data de 16 august 1941, cu alte cuvinte în intervalul reglementat de lege, rezultă că aceasta îndeplineşte cerinţele legale pentru a beneficia de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 şi 313 C. proc. civ., Curtea admite recursul declarat în cauză, modifică sentinţa atacată şi pe fond admite acţiunea formulată de reclamanta C.M., astfel cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.M. împotriva sentinţei civile nr. 2132 din 12 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată şi pe fond admite acţiunea reclamantei C.M.
Anulează hotărârea nr. 4762 din 22 mai 2007 emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Călăraşi şi obligă pârâta să emită o nouă hotărâre cu recunoaşterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 în beneficiul reclamantei, pentru perioada 16 august 1941–6 martie 1945 începând cu data de 1 februarie 2007.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1832/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 1834/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
