ICCJ. Decizia nr. 187/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 187/2008

Dosar nr. 2481/2/2007

Şedinţa publică din 18 ianuarie 2008

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul U.M. a chemat în judecată M.A.I., I.G.P.R. şi M.F.P., solicitând obligarea M.A.I. şi I.G.P.R. la plata drepturilor băneşti cuvenite cu titlu de primă de concediu din anul 2004 şi până în prezent, impozitată separat şi actualizată cu coeficientul de inflaţie, până la plata efectivă şi obligarea pârâtului M.F.P. să aloce fondurile necesare plăţii primei de concediu cuvenită, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1709 din 19 iunie 2007 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a chematului în garanţie şi a fost respinsă cererea de chemare în garanţie.

A fost admisă acţiunea formulată de reclamantul U.M. şi obligaţi pârâţii M.I.R.A. şi I.G.P.R. la plata contravalorii primelor de concediu pe perioada 2004 – 2006 actualizată cu coeficientul de inflaţie de la naşterea dreptului la plata efectivă şi a fost obligat pârâtul M.E.F. să aloce fondurile necesare pentru plata sumelor sus menţionate.

În considerentele sentinţei s-a reţinut că prevederile art. 37 pct. 2 din OG nr. 38/2003 care instituiau dreptul de plată a primei de concediu pentru poliţişti au fost suspendate succesiv până la 31 decembrie 2006, iar măsura suspendării nu poate avea ca efect decât amânarea punerii în aplicare a dispoziţiilor legale, deoarece suspendarea nu este echivalentă cu abrogarea pe termen limitat a legii, cu lipsa temporară a dreptului însuşi.

În privinţa cererii de chemare în garanţie – aceasta a fost respinsă pentru că M.E.F. nu are obligaţia plăţii, virării vreunei sume din bugetul de stat, ci doar atribuţii în derularea procesului legislativ şi nu are calitate procesuală pasivă faţă de pârâtul M.I.R.A.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs M.E.F.

Primul motiv de recurs invocat este legat de nelegalitatea sentinţei sub aspectul excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a M.E.F., în calitate de pârât pentru că deşi instanţa de fond a reţinut că acesta nu poate avea calitatea de chemat în garanţie pentru că această instituţie nu are printre atribuţii obligaţia virării vreunei sume din bugetul de stat, poate fi obligată, în calitate de pârât, să aloce fondurile necesare achitării drepturilor de natură salarială solicitate de reclamant.

Instanţa de fond nu a motivat sub nici o formă admiterea acţiunii în contradictoriu cu M.E.F., în calitate de pârât.

Se consideră că obligarea M.E.F. la alocarea fondurilor către M.I.R.A. ar duce la nesocotirea Legii nr. 500/2002, mai ales că Decizia finală privind conţinutul bugetului nu aparţine instituţiei pârâte, iar între reclamant şi M.E.F. nu există nici un fel de raporturi legale sau contractuale care să justifice chemarea în judecată a acestei instituţii ca pârât.

Este criticată soluţia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi pe fondul ei pentru că legiuitorul are posibilitatea de a suspenda acordarea acestor drepturi pentru o anumită durată determinată, fără ca prin aceasta să se ajungă la o restrângere a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ce decurg din calitatea de salariat.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a M.E.F., în calitate de pârât şi respingerea acţiunii reclamantului faţă de acesta pentru lipsa calităţii procesuale pasive, iar pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Legea nr. 500/2002 şi Constituţia României.

Reclamantul - intimat U.M. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului, arătând că M.I.R.A. şi I.G.P.R. nu au formulat recurs împotriva acestei sentinţe.

Examinând motivele de recurs invocate, inclusiv dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., prevederile legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat de M.E.F. pentru următoarele considerente:

M.E.F. a fost chemat în judecată de către reclamant pentru a fi obligat la alocarea fondurilor necesare plăţii primei de concediu la care este îndreptăţit.

La instanţa de fond, M.I.R.A. a formulat cerere de chemare în garanţie a M.E.F. pentru a fi obligat să vireze către M.I.R.A. sumele solicitate de reclamant, în cazul admiterii acţiunii, pentru că altfel pârâtul ar fi în imposibilitatea de a pune în executare sentinţa, câtă vreme nu există fonduri alocate special cu această destinaţie.

Cererea de chemare în garanţie a fost respinsă dar a fost obligat, totuşi, M.E.F., în calitate de pârât, să aloce fondurile necesare pentru plata sumelor reprezentând prima de concediu.

Soluţia instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 3041 pct. 9 C. proc. civ. - pentru că a soluţionat greşit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.E.F.

Calitatea procesuală pasivă presupune identitatea între persoana celui chemat în judecată şi cel obligat în raportul juridic dedus judecăţii, iar în prezenta cauză obiectul cererii îl reprezintă plata unor drepturi băneşti, iar reclamantul nu are raporturi de serviciu cu M.E.F.

Potrivit art. 3 alin. (2) din HG nr. 208/2005, M.F.P. elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat şi raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum şi proiectul legii de rectificare a bugetului de stat.

Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice prevede, în art. 28, că M.F.P. are atribuţii în elaborarea proiectelor legii bugetului şi bugetului de stat pe baza propunerilor prezentate de ordonatorii principali de credite.

Rectificarea bugetului de stat, care poate modifica bugetul aprobat, se poate face tot prin lege.

M.E.F. apare ca un administrator al bugetului statului, iar în baza legii aprobate a bugetului de stat, repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cum acestea sunt prevăzute în lege.

În aceste condiţii, M.E.F. nu are calitate procesuală pasivă, în calitate de pârât, pentru că acesta nu are ca atribuţie să vireze către ordonatorii principali de credite alte sume decât cele prevăzute de legea bugetului de stat.

De aceea, va fi admis recursul declarat de M.E.F., va fi modificată, în parte, sentinţa atacată, în sensul că, va fi admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.E.F. şi va fi respinsă acţiunea reclamantului faţă de acesta.

Având în vedere că recursul a fost admis şi respinsă acţiunea faţă de M.E.F., prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, nu se mai impune analizarea motivelor de recurs care vizează fondul cauzei.

În privinţa celorlalte dispoziţii ale sentinţei, Înalta Curte va dispune menţinerea lor în condiţiile în care pârâţii M.I.R.A. şi I.G.P.R. nu au declarat recurs.

De altfel, prin OG nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii s-au prevăzut modalităţile prin care instituţiile publice vor proceda la punerea în executare a titlurilor executorii.

Mai mult, prin OUG nr. 146/2007 pentru aprobarea plăţii primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 – 2006 au fost prevăzute sumele necesare acordării acestora de către instituţiile publice obligate la plata primelor de concediu prin hotărâri judecătoreşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de M.E.F. împotriva sentinţei civile nr. 1709 din 19 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.E.F. şi în consecinţă, respinge acţiunea reclamantului faţă de acest pârât.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2008.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 187/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs