ICCJ. Decizia nr. 302/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 302/2008
Dosar nr. 438/245/2007
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2008
Asupra recursuluide faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Iaşi sub nr. 428/45 din 3 iulie 2007, reclamanta SC C.I. SRL Vaslui a solicitat în contradictoriu cu pârâţii M.E.F. - Comisia centrală de autorizare antrepozite fiscale şi Direcţia de autorizare a antrepozitelor fiscale, obligarea acestora la emiterea autorizaţiei de antrepozit fiscal, precum şi obligarea acestora la plata sumei de 300.000 euro, cu titlul de penalităţi aplicate de furnizorul extern, pentru neexecutarea contractului încheiat.
Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 112/CA din 10 septembrie 2007 a anulat ca insuficient timbrată acţiunea reclamantei SC C.I. SRL Vaslui în contradictoriu cu pârâţii M.E.F. - Comisia centrală de autorizare antrepozite fiscale şi Direcţia de autorizare a antrepozitelor fiscale.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, deşi s-a pus în vedere reclamantei, cu ocazia citării pentru termenul la care s-a soluţionat acţiunea, obligaţia timbrării, prin completarea cuantumului taxei judiciare de timbru, reclamanta nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, reclamanta SC C.I. SRL Vaslui, susţinând că nu a fost citată la sediul său pentru termenul din 10 septembrie 2007, astfel că nu a avut cunoştinţă de acest termen şi nici despre obligaţia timbrării. Considerând că această soluţie îi întăreşte convingerea că nu beneficiază de o judecată dreaptă la instanţa de fond, reclamanta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre judecare la o altă instanţă, în temeiul art. 313 C. proc. civ.
Examinând sentinţa atacată în raport cu motivul de recurs formulat precum şi faţă de cererea recurentei cu privire la aplicarea prevederilor art. 313 C. proc. civ., se constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Din Certificatul constatator din 29 ianuarie 2007 eliberat de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Vaslui rezultă că, sediul social al reclamantei recurente este în municipiul Vaslui. Acelaşi sediu rezultă şi din înscrisurile depuse în dosarul de fond.
Pentru termenul la care s-a judecat pricina, reclamanta a fost citată însă la blocul xx din Vaslui, eroarea se datorează chiar reclamantei care atât în acţiune, cât şi în declaraţia de recurs (rectificată ulterior cu pastă pix) a precizat sediul său în Vaslui. În această situaţie nu se justifică cererea de aplicare a prevederilor art. 313 C. proc. civ.
În considerarea informaţiei de identificare a reclamantei, privind sediul său social, aşa cum acesta este prevăzut în certificatul constatator nr. 1370 din 29 ianuarie 2007 emis de Oficiul Registrului Comerţului, urmează a se admite recursul. Se va casa sentinţa atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC C.I. SRL Vaslui împotriva sentinţei nr. 112/CA din 10 septembrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2008.
Irevocabilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 293/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 322/2008. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
