ICCJ. Decizia nr. 293/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 293/2008
Dosar nr. 7057/1/2007
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Craiova sub nr. 372/54/2007 la data de 21 decembrie 2006, reclamantul S.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii M.I.R.A. şi Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, anularea Ordinului nr. S/II/4793 din 24 noiembrie 2006 emis de M.I.R.A., obligarea pârâţilor la menţinerea raporturilor de serviciu cu reclamantul în forma avută la naşterea acestora şi suspendarea executării actului contestat, până la soluţionarea cauzei pe fond.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, urmare a adoptării OG nr. 84/2001 şi HG nr. 2104/2004, s-au constituit serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor la nivelul comunităţilor locale, orăşeneşti, municipale şi judeţene al căror personal s-a format din poliţişti şi personal contractual, detaşaţi de la M.A.I., pe o perioadă de 6 ani.
Reclamantul a fost numit director interimar al Direcţiei Publice Comunitare de Evidenţă a Persoanelor Dolj, prin Hotărârea nr. 2/2005 a Consiliului Judeţean Dolj; ulterior, prin concurs, reclamantul a fost numit director executiv, prin hotărârea nr. 100 din 30 iunie 2006 a Consiliului Judeţean Dolj, cu avizele Agenţiei Naţionale a Finanţelor Publice şi Inspectoratului Naţional pentru Evidenţa Persoanelor.
Urmare a numirii reclamantului într-o funcţie publică, prin Ordinul nr. S/II/4793 din 24 noiembrie 2006 s-a dispus încetarea detaşării acestuia la Serviciul public comunitar judeţean de evidenţă a persoanelor Dolj, cât şi a raporturilor de serviciu cu M.A.I.
Reclamantul a susţinut că prin Ordinul contestat au fost încălcate : dispoziţiile art. 241 alin. (2) din OG nr. 84/2001, aprobată prin Legea nr. 372, care prevăd detaşarea, ca modalitate de ocupare a funcţiei pentru o perioadă de 6 ani, dispoziţiile art. 47 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 360/202 privind Statutul Poliţistului, potrivit cărora detaşarea poliţistului se poate face prin ordin al ministrului pentru o perioadă de 6 ani, potrivit art. 241 alin. (2) din OG nr. 84/2001; şi art. 241 din OG nr. 84/2001 şi art. 6, art. 8 alin. (1) şi art. 9 din HG nr. 2104/2004, potrivit cărora, funcţia de director executiv al S.P.C.J.E.P. Dolj îi permite reclamantului să-şi păstreze statutul de poliţist, beneficiind de stabilitate în funcţie în perioada legală de detaşare de 6 ani. A mai susţinut reclamantul că, dacă potrivit ordinului contestat poliţiştii nu ar putea ocupa funcţii de tipul celor de pe care au fost detaşaţi, nu s-ar fi putut constitui serviciile publice comunitare, precizând că nu se creează o situaţie de incompatibilitate în sensul art. 6 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002, măsura detaşării fiind o modalitate de modificare a raportului de serviciu, iar nu de încetare a acestuia.
Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 147 din 26 aprilie 2007, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor. A admis acţiunea formulată de reclamantul S.M. împotriva pârâţilor M.A.I. şi Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor. A anulat Ordinul nr. S/II/4793 din 24 noiembrie 2006 emis de M.I.R.A. şi a obligat pârâţii să menţină raporturile de serviciu cu reclamantul, în forma avută la naşterea acestora.
A obligat pârâtul M.I.R.A. la plata drepturilor băneşti neacordate reclamantului, ca efect al emiterii ordinului. A obligat pârâtul M.I.R.A. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.004,3 lei.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că:
- excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Inspectoratului Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, invocată de acest pârât, este nefondată, în temeiul art. 11 din OG nr. 84/201 şi art. 8 şi art. 9 din HG nr. 2104/2004, întrucât deşi Ordinul contestat a fost emis de M.I.R.A., totuşi raportul juridic litigios vizând şi aspectele ce ţin de gestionarea activităţii de resurse umane a Inspectoratului Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, respectiv de continuare sau de încetare a măsurii detaşării reclamantului, reclamă, cel puţin pentru opozabilitate, calitatea de pârât a Inspectoratului Naţional pentru Evidenţa Persoanelor.
- pe fondul cauzei s-a stabilit că reclamantul, prin detaşarea sa la serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor, în calitate de poliţist, potrivit art. 241 alin. (2)1 din OG nr. 84/2001 şi ocuparea funcţiei de director interimar şi apoi de director executiv, nu se află într-o situaţie de incompatibilitate, detaşarea potrivit art. 47 din Legea nr. 360/2002 fiind făcută în temeiul şi în condiţiile legii speciale OG nr. 84/2001, la data emiterii ordinului, durata detaşării - 6 ani, nefiind implicită. Astfel, la data emiterii ordinului atacat, perioada detaşării reclamantului nu se împlinise, nu exista o situaţie de incompatibilitate a reclamantului care să conducă la încetarea calităţii sale de poliţist.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen, ambii pârâţi, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului său, M.I.R.A. a arătat că hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată ca urmare a aplicării şi interpretării greşite a prevederilor Legii nr. 360/2002, privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, ale OG nr. 84/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Metodologiei privind criteriile de dimensionare a numărului de funcţii din aparatul serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor, constituirea şi managementul resurselor umane, financiare şi materiale, aprobată prin HG nr. 2104/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
În dezvoltarea acestei critici, recurentul - pârât a arătat că instanţa de fond a reţinut în mod eronat situaţia de fapt care a generat starea de incompatibilitate, considerând că intimatul - reclamant a ocupat funcţia de director executiv în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) din Metodologia aprobată prin HG nr. 2104/2004, în realitate numirea în funcţia publică având caracter definitiv, conform art. 10 alin. (2) lit. b) din aceeaşi Metodologie.
A mai arătat că sentinţa este în totală contradicţie cu prevederile art. 45 alin. (1) lit. i) şi ale art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002, conform cărora poliţiştilor li se interzice să deţină orice altă funcţie publică sau privată pentru care sunt remuneraţi, numirea într-o astfel de funcţie atrăgând încetarea raporturilor de serviciu.
Recurentul - pârât a concluzionat susţinând că Ordinul nr. S/II 4794 din 24 noiembrie 2006 a fost emis cu respectarea strictă a dispoziţiilor legale în vigoare, neputând fi vorba despre o încălcare a vreunui drept subiectiv al reclamantului, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Recurentul - pârât Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor a arătat, în motivarea recursului său, că intimatul - reclamant a fost detaşat în funcţia de şef birou la Serviciul Public Comunitar de Evidenţă a Persoanelor Dolj, conform art. 4 din OG nr. 84/2001, dar ocuparea prin concurs a funcţiei de director executiv s-a realizat în condiţiile Legii nr. 188/1999, cu caracter definitiv, ceea ce atrage aplicarea prevederilor art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002.
A arătat, de asemenea, că ocuparea funcţiei publice de director executiv nu s-a efectuat cu avizul Inspectoratului, în situaţia în care „Consiliul Judeţean nu a solicitat în mod direct avizul".
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul - reclamantul a arătat, în esenţă, că în cazul său nu exista o situaţie de incompatibilitate în sensul art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002, invocând în susţinerea apărării sale prevederile art. 4, art. 37 şi art. 49 din OG nr. 38/2003, ce reglementează salarizarea poliţiştilor detaşaţi.
De asemenea, a arătat că în raport cu prevederile art. 241 alin. (2)2 din OG nr. 84/2001, nu a dispărut caracterul temporar al funcţiei publice pe care o ocupă în cadrul Serviciului Comunitar de Evidenţă a Persoanelor Dolj, aceasta având o durată egală cu cea a detaşării.
Examinând cauza în raport cu motivele de recurs formulate şi cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate.
Serviciile publice comunitare judeţene de evidenţă a persoanelor au fost înfiinţate în temeiul art. 6 din OG nr. 84/2001, prin reorganizarea serviciilor de stare civilă din aparatul propriu al Consiliilor judeţene şi a birourilor specializate din cadrul serviciilor judeţene de evidenţă informatizată a persoanei din structura M.I.
Potrivit art. 241, introdus prin Legea nr. 372/2002, de aprobare a OG nr. 84/2001, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 50/2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 520/2004 poliţiştii care îşi desfăşoară activitatea în cadrul structurilor teritoriale de evidenţă informatizată a persoanei din cadrul Direcţiei Generale de Evidenţă Informatizată a Persoanei se detaşează la serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor, în condiţiile legii.
Personalul contractual, precum şi cel constituit din funcţionari publici, încadrat la structurile prevăzute la alin. (1), se preia sau, după caz, se transferă în interesul serviciului la serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor, în condiţiile legii, păstrându-şi toate drepturile anterior dobândite.
Durata detaşării a fost stabilită la 6 ani, cu posibilitatea prelungirii, cu acordul poliţistului, prin art. 241 alin. (2)2, introdus în textul OG nr. 84/2001 prin Legea nr. 349/2005.
Acestea au fost, în esenţă, normele care au compus cadrul legal al detaşării reclamantului din funcţia de şef birou evidenţa persoanelor din cadrul Serviciului de Evidenţă Informatizată a Persoanei Dolj la serviciul public comunitar judeţean nou înfiinţat.
Prin Hotărârea nr. 2 din 26 ianuarie 2005, privind înfiinţarea Direcţiei Publice Comunitare de Evidenţă a Persoanelor Dolj, Consiliul Judeţean Dolj l-a numit pe intimatul - reclamant director interimar al direcţiei, pe o perioadă de 90 de zile, timp în care urma a fi organizat concursul pentru ocuparea postului.
Ca urmare a promovării concursului, intimatul - reclamant a fost numit în funcţia publică de conducere de director executiv al direcţiei, prin Hotărârea nr. 100 din 30 iunie 2005 a Consiliului Judeţean Dolj. Prin adresa din 16 iunie 2005, Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor şi-a exprimat acordul în sensul numirii poliţistului în funcţia de director executiv, cu caracter temporar, pe perioada detaşării.
Nici o prevedere legală nu interzicea poliţistului detaşat să participe la un concurs pentru ocuparea funcţiei publice de conducere, iar împrejurarea că în hotărârea de numire nu se prevede expres perioada nu îi conferă un caracter definitiv, pentru că durata funcţiei de conducere este intrinsec legată de perioada pentru care poliţistul este detaşat în cadrul Serviciului public comunitar.
Însuşi Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, prin acordul exprimat, a acceptat ideea că, pe perioada detaşării, poliţistul detaşat poate ocupa o funcţie de conducere, alta decât cea similară celei din structura M.A.I. din care a fost detaşat, fără ca numirea în funcţia de conducere să fie considerată o împrejurare care atrage încetarea raportului de serviciu, conform art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002.
Această concluzie este impusă chiar de specificul procesului de constituire a serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor, activitate de interes general preluată de noile structuri create la nivelul consiliilor locale, judeţene şi al Municipiului Bucureşti, în vederea îndeplinirii căreia legiuitorul a optat pentru varianta detaşării personalului specializat din cadrul fostelor structuri competente ale M.A.I.
În raport cu considerentele expuse, nu poate fi reţinută încălcarea, prin sentinţa atacată, a prevederilor Legii nr. 360/2002 şi ale OG nr. 84/2001, concluzia la care a ajuns instanţa de fond reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a normelor în discuţie faţă de situaţia de fapt rezultată de înscrisurile depuse la dosar.
Recurentul - pârât M.I.R.A. a invocat şi o aplicare greşită a prevederilor art. 10 din Metodologia privind criteriile de dimensionare a numărului de funcţii din aparatul serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor, constituirea patrimoniului şi managementul resurselor umane, financiare şi materiale, aprobată prin HG nr. 2104/2004, dar nu a prezentat dovezi în acest sens. Textul menţionat conţine norme cu caracter general, referitoare la ocuparea funcţiilor vacante din cadrul serviciilor publice comunitare de evidenţă informatizată a persoanelor „în condiţiile legii" şi la competenţa aprobării criteriilor, pentru fiecare dintre categoriile de personal din cadrul serviciilor menţionate.
Împrejurarea că intimatul - reclamant a solicitat încetarea raporturilor de serviciu în temeiul art. 69 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 360/2002, prin raportul din 6 septembrie 2006, nu echivalează cu o recunoaştere a cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 69 alin. (1) lit. e) din aceeaşi lege, aşa cum se sugerează în recurs.
Susţinerile pe care le face în motivarea recursului său Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, referitoare la inexistenţa unui aviz pentru numirea în funcţie potrivit art. 9 alin. (1) din Metodologia aprobată prin HG nr. 2104/204 sunt contradictorii şi lipsite de coerenţă, fiind infirmate de conţinutul adresei din 16 iunie 2005, la care s-a făcut referire mai sus.
Având în vedere toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ambele recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de M.I.R.A. şi de Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor din M.I.R.A. împotriva sentinţei nr. 147 din 19 aprilie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Obligă recurenţii să plătească intimatului - reclamant S.M. suma de 600 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 285/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 302/2008. Contencios → |
|---|
