ICCJ. Decizia nr. 1893/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1893/2008
Dosar nr. 11439/1/200.
Şedinţa publică din 14 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 28 decembrie 2007, G.D. a declarat recurs împotriva hotărârii nr. 819 din 28 februarie 207 prin care Plenul C.S.M. i-a respins cererea de recunoaştere a gradului profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Recurentul a susţinut că prin Ordinele Procurorului general 665 din 7 martie 2005 şi respectiv 1026 din 30 mai 2005 a fost delegat şi apoi detaşat la D.I.I.C.O.T., structura centrală, după care prin Ordinul nr. 2226 din 3 noiembrie 2006 cu avizul favorabil al Secţiei pentru procurori din cadrul C.S.M., a fost numit procuror în cadrul aceleiaşi structuri, apreciindu-se că îndeplineşte criteriile legale prevăzute de art. 75 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 cât şi condiţia de vechime de 8 ani cerută de art. 44.
Astfel fiind, în opinia sa, interpretarea dată de C.S.M. dispoziţiilor legale în materie în sensul că procurorii pot dobândi gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie numai prin concurs, este vădit nelegală şi netemeinică, procurorii numiţi la D.I.I.C.O.T. beneficiind de statutul şi remuneraţia procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin întâmpinarea depusă, C.S.M. a solicitat respingerea recursului motivat de faptul că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea dispoziţiilor art. 43 din Legea nr. 303/2004 republicată şi în conformitate cu care promovarea procurorilor la parchete, inclusiv la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se face în limita posturilor vacante, numai prin concurs organizat la nivel naţional şi numai cu îndeplinirea condiţiei de vechime n funcţia de judecător sau procuror. În mod special, numirea la D.I.I.C.O.T. nu trebuie confundată cu o promovare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, încadrarea în această structură fiind reglementată printr-o procedură distinctă, [art. 75 alin. (4.8) Legea nr. 303/2004 republicată], care însă nu poate constitui o excepţie de la regula promovării prin concurs.
Recursul este fondat.
D.I.I.C.O.T. a fost înfiinţată prin Legea nr. 508/2004, modificată de OUG nr. 131/2006, ca structură specializată cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin reorganizarea Secţiei de Combaterea a Criminalităţii Organizare şi Antidrog şi a structurilor sale teritoriale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 75 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, republicată, D.I.I.C.O.T. încadrează procurorii numiţi prin ordin al Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu avizul C.S.M., în limita posturilor prevăzute în statul de funcţii, aprobat conform legii.
În alin. (4) al aceluiaşi text sunt prevăzute condiţiile de numire în D.I.I.C.O.T., respectiv: buna pregătire profesională, conduita morală ireproşabilă, vechimea de cel puţin 6 ani în funcţia de judecător sau procuror şi declararea ca admis la interviul organizat în acest scop.
În mod evident, dispoziţiile legale privind organizarea şi funcţionarea D.I.I.C.O.T. nu condiţionează numirea în cadrul aceste structuri de vechimea de minimum 8 ani şi de promovarea unui concurs, prevederi cu caracter general ale Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi care nu sunt aplicabile în speţă.
Astfel fiind şi cum recurentul a fost numit la D.I.I.C.O.T., prin Ordin al Procurorului general cu respectarea întocmai a dispoziţiilor specifice acestei structuri, cererea sa de recunoaştere a gradului profesional este pe deplin justificată cu atât mai mult cu cât beneficiază de statutul şi indemnizaţia acordate procurorilor încadraţi la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.G. împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 819 din 28 noiembrie 2007.
Anulează hotărârea atacată în ceea ce-l priveşte pe reclamantul D.G.
Admite cererea reclamantului şi obligă intimata Consiliul Superior al Magistraturii să-i recunoască gradul profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1892/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1895/2008. Contencios → |
|---|
