ICCJ. Decizia nr. 1895/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1895/2008
Dosar nr. 3535/2/200.
Şedinţa publică din 14 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 15 mai 2007, reclamanta SC S.P.C. SRL Bucureşti a chemat în judecată Municipiul Bucureşti, Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi Primarul Municipiului Bucureşti, solicitând anularea deciziei nr. 48 din 27 martie 2007, emisă de Comisia pentru soluţionarea întâmpinărilor conform Legii nr. 33/1994.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în mod arbitrar şi abuziv i s-a respins întâmpinarea privind oferta de despăgubire pentru imobilul situat în sector 5, inclus pentru expropriere, în vederea executării unei lucrări de utilitate publică de interes local.
Societatea a mai învederat că nu este de acord cu despăgubirile propuse, preţurile terenurilor din zonă fiind mult superioare.
Prin sentinţa civilă nr. 2238 din 24 septembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca rămasă fără obiect şi, admiţând în parte cererea de cheltuieli de judecată, a dispus obligarea pârâţilor la 1000 lei cu acest titlul către reclamantă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, astfel cum rezultă din adresa nr. 9549 din 5 iunie 2007 a Primăriei Municipiului Bucureşti, imobilul proprietatea reclamantei nu mai face obiectul exproprierii.
Referitor la cheltuielile de judecată efectuate de reclamant, instanţa a dispus admiterea în parte a cererii, respectiv parţial onorariul de avocat.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta SC S.P.C. SRL Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, numai sub aspectul neacordării integrale a cheltuielilor de judecată, respectiv 1700 lei onorariu expert şi 2380 lei onorariu de avocat.
Reclamanta a invocat prevederile art. 30 din Legea nr. 51/1995 şi art. 132-133 din Statutul profesiei de avocat, care nu permit limitarea cheltuielilor de judecată referitoare la onorariul de avocat.
Analizând actele cauzei în raport de motivul invocat şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, Curtea reţine că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorii au dreptul de a mări sau micşora onorariile avocaţilor, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Or, în cauză, s-a apreciat în mod întemeiat că, în raport de împrejurarea rămânerii ca fără obiect a acţiunii, onorariul de avocat trebuie achitat de pârâţi numai în parte.
Referitor la suma de 1.700 lei reprezentând contravaloarea unor prestări-servicii, evaluare conform unui contract din 9 ianuarie 2007, acest onorariu nu a fost acordat, nefiind vorba de o expertiză efectuată în cauză, ci de o lucrare extrajudiciară, efectuată anterior formulării cererii de chemare în judecată.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC S.P.C. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2238 din 241 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2008
| ← ICCJ. Decizia nr. 1893/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1896/2008. Contencios → |
|---|
