ICCJ. Decizia nr. 191/2008. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 191/2008
Dosar nr. 825/59/2007
Şedinţa publică de la 18 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 03 mai 2007, reclamantul N.A. a chemat în judecată Garda Financiară – Comisariatul General, solicitând:
- obligarea pârâtei să-i răspundă în legătură cu măsurile luate şi cu motivele pentru care până la acea dată nu i se comunicase decizia nr. 4 din 14 septembrie 2006 emisă de Comisariatul Regional Timiş, decizie emisă în legătură cu executarea sentinţei civile nr. 831 din 16 iunie 2005 a Tribunalului Arad, secţia comercială şi contencios administrativ;
- obligarea pârâtei să-i comunice decizia nr. 103/2006 şi adresa din 13 septembrie 2006, ambele emise de Garda Financiară - Comisariatul General, care sunt în legătură cu executarea sentinţei civile nr. 831/2005 a Tribunalului Arad;
- obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri în sumă de 300.000 RON pentru daune morale cauzate reclamantului prin comportamentul autorităţii publice, care, prin excesul de putere manifestat, i-a încălcat drepturile şi libertăţile fundamentale prevăzute de Constituţie, Legea nr. 188/1999, republicată, şi Legea nr. 554/2004;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în baza art. 274 C. proc. civ.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a arătat că este încadrat prin concurs din anul 1991 la Garda Financiară - Secţia Arad în calitate de comisar, iar în perioada 15 noiembrie 1991-15 noiembrie 2000 a îndeplinit funcţia de comisar şef adjunct.
Pe toată durata cât a funcţionat în cadrul instituţiei a obţinut doar calificativul „foarte bine”, obţinând, de asemenea, şi gradul profesional de comisar superior clasa I.
La data de 26 ianuarie 2004 a primit decizia nr. 74 din 23 ianuarie 2004, emisă de D.G.F.P. Arad, prin care s-a dispus, începând cu data de 01 ianuarie 2004, trecerea reclamantului pe funcţia publică de execuţie de consilier superior clasa I, la Serviciul colectare executare silită persoane juridice în cadrul A.F.P. Arad şi nu s-a prezentat la locul de muncă dispus abuziv.
Reclamantul a menţionat că organizarea instituţiei Garda Financiară este reglementată prin O.U.G. nr. 91/2003, care, prin art. 18 şi 19 stabileşte condiţiile în care se face preluarea prin transfer în interesul serviciului de către Garda Financiară (înfiinţată potrivit acestui act normativ), a personalului aferent activităţii desfăşurate de instituţie, de la Ministerul Finanţelor Publice.
A mai arătat reclamantul că de la punerea în aplicare a acestei ordonanţe de urgenţă şi până la data de 23 ianuarie 2004, a continuat să lucreze în calitate de comisar la Garda Financiară, astfel că la data de 12 ianuarie 2004 a efectuat ultimele acţiuni de control.
Ca atare, „trecerea” sa cu data retroactivă (de la 01 ianuarie 2004) de la Garda Financiară la A.F.P. Arad se putea face doar prin transfer în interesul serviciului.
În opinia reclamantului, în această situaţie, potrivit prevederilor art. 78 alin. (3) din Legea nr. 188/1998, republicată, privind Statutul funcţionarilor publici şi a prevederilor art. 41 C. muncii, era absolut necesară obţinerea acordului său scris, însă acest lucru nu s-a întâmplat.
A mai arătat reclamantul că decizia nr. 74 din 23 ianuarie 2004, emisă de către D.G.F.P. Arad, organ al administraţiei de stat este nelegală şi abuzivă, astfel că transferul său dintr-o funcţie publică de execuţie într-o altă funcţie publică de execuţie, fără acordul său scris s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 78 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici.
Reclamantul a mai precizat că, prin decizia civilă nr. 998/R din 10 noiembrie 2005, irevocabilă, Curtea de Apel Timişoara menţine în întregime sentinţa civilă nr. 831 din 16 iunie 2005 a Tribunalului Arad în care se dispune anularea deciziei nr. 74 din 23 ianuarie 2004, emisă de pârâta D.G.F.P. Arad, obligându-se pârâta Garda Financiară Arad să-l reîncadreze pe reclamant în funcţia deţinută anterior, comisar superior clasa I, la Comisariatul Regional Timiş - Secţia Judeţeană Arad.
Deşi reîncadrarea sa în funcţie trebuia dispusă de către Garda Financiară în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, aşa cum prevede art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deci până la data de 10 decembrie 2005, totuşi, arată reclamantul, Garda Financiară, cu rea-credinţă şi/sau gravă neglijenţă nu a executat nici până în prezent această hotărâre judecătorească irevocabilă, încălcând, astfel, prevederile art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004. A mai arătat că, pentru a fi repus în drepturile care i-au fost recunoscute prin această hotărâre, în data de 09 august 2006 a comunicat Gărzii Financiare sentinţa nr. 831/2005, pentru a fi dusă la îndeplinire şi, de asemenea, la data de 16 august 2006, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. ş), art. 24 şi art. 25 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 68, art. 89 şi art. 93 din Legea nr. 188/1999, republicată, a introdus la instanţa de executare - Tribunalul Arad - o cerere de chemare.
În judecată a pârâtei Garda Financiară, pentru obligarea acesteia la executarea dispozitivului sentinţei civile nr. 831/2005, emisă de Tribunalul Arad.
Reclamantul a mai arătat că, la data de 22 septembrie 2006, a primit, prin poştă, cu confirmare de primire, adresa din 15 septembrie 2006 a Comisariatului Regional Timiş, prin care i se comunica reîncadrarea la Garda Financiară, începând cu data de 14 septembrie 2006, în baza deciziei nr. 14 din 14 septembrie 2006, dar nu i s-a comunicat această decizie şi nici fişa postului.
S-a mai susţinut că văzând conduita instituţiei publice, la data de 26 septembrie 2006, a solicitat Comisariatului Regional Timiş, să-i comunice decizia nr. 14 din 14 septembrie 2006, emisă de comisarul şef al Comisariatului Regional Timiş, această solicitare trimiţând-o spre ştiinţă şi către Garda Financiară - Comisariatul General, organ central al Gărzii Financiare, pentru informarea acestui organ, că până la data de 26 septembrie 2006 nu i se comunicase decizia nr. 14 din 14 septembrie 2006, pentru ca acest organ să facă cercetările necesare şi să ia măsurile legale în legătură cu aceste aspecte. Aceasta întrucât în conformitate cu prevederile art. 2 şi art. 4 ale H.G. nr. 1538/2003, privind organizarea Gărzii Financiare, Comisariatul General este structura centrală a Gărzii Financiare şi are rol de coordonare, având sarcina de a asigura îndeplinirea corespunzătoare a atribuţiilor ce revin Gărzii Financiare, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.
S-a mai aratat în acţiune că, la data de 29 septembrie 2006, cu adresa din 19 septembrie 2006 a Secţiei Arad, i s-a comunicat reclamantului decizia nr. 14 din 14 septembrie 2006, emisă de Comisarul şef al Comisariatului Regional Timiş, prin care a fost reangajat la Garda Financiară, începând cu data de 14 septembrie 2006, la acest act de numire nefiind anexată „Fişa postului” aferentă funcţiei publice, aşa cum prevede Legea nr. 188/1999, republicată.
Reclamantul precizează că, deoarece în preambulul deciziei nr. 14 din 14 septembrie 2006, de reîncadrare la Garda Financiară, se fac menţiuni despre decizia nr. 103/2006 şi adresa din 13 septembrie 2006, emise de Comisariatul General, la data de 02 octombrie 2006, s-a adresat Comisariatului General, solicitând să i se comunice decizia nr. 103/2006, referitoare la reîncadrarea sa la Garda Financiară, conform dispozitivului sentinţei civile nr. 831/2005 a Tribunalului Arad.
La data de 27 octombrie 2006, arată reclamantul, a primit adresa din 23 octombrie 2006, emisă de Garda Financiară - Comisariatul General, prin care instituţia refuză nejustificat să-i soluţioneze cele două cereri, respectiv cea din 26 septembrie 2006, privind motivele pentru care nu i s-a comunicat decizia nr. 14 din 14 septembrie 2006 a Comisariatului Regional Timiş până la acea dată, şi solicitarea din data de 01 octombrie 2006 de a i se comunica decizia nr. 103/2006, emisă de Comisarul General al Gărzii Financiare.
Reclamantul consideră că, prin refuzul de a i se soluţiona cele două cereri, au fost încălcate prevederile art. 31 alin. (2) din Constituţie şi cele ale art. 26 din Legea nr. 188/1999.
În drept reclamantul a invocat:
- art. 3 alin. (3), art. 4 alin. (1) şi alin. (2), art. 41 şi art. 285 C. muncii;
- art. 1 alin. (1), art. 2, art. 4, art. 26, art. 53, art. 68, art. 78 alin. (3), art. 89 şi art. 93 din Legea nr. 188/1999, republicată;
- art. 82, art. 242, art. 274 C. proc. civ.;
- art. 1, art. 2 alin. (1) lit. ş), art. 2 alin. (2), art. 8 alin. (1), art. 24 şi art. 25 din Legea nr. 554/2004;
- art. 18, art. 19 din O.U.G. nr. 91/2003;
- art. 31 alin. (2), art. 41 alin. (1), art. 42 alin. (1), art. 126 alin. (6) din Constituţia României;
- art. 2 şi art. 4 din H.G. nr. 1538/2003 privind organizarea Gărzii Financiare;
- art. 16 din Legea nr. 304/2004, republicată, privind organizarea judiciară;
- art. 4 alin. (1) şi alin. (2) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la termenul de judecată din 10 iulie 2007, a invocat excepţia privind tardivitatea introducerii acţiunii, în raport cu prevederile art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 şi, prin sentinţa civilă nr. 174 din 10 iulie 2007, a respins acţiunea reclamantului ca tardiv introdusă. Totodată, instanţa de fond, a reţinut, în esenţă, că reclamantul a cunoscut la data de 27 octombrie 2006 refuzul considerat vătămător, iar acţiunea a fost introdusă abia la 02 mai 2007, deci cu depăşirea termenului de 6 luni prevăzut de lege.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul N.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că, potrivit dispoziţiilor art. 101 şi art. 102 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, acţiunea reclamantului este în termen dacă actele de procedură sunt îndeplinite până la data de 28 aprilie 2007, contrar celor reţinute de instanţa de fond.
Se mai susţine că instanţa de fond nu a avut în vedere dispoziţiile art. 104 C. proc. civ. şi a stabilit nelegal că acţiunea a fost introdusă la 02 mai 2007 când de fapt cererea de chemare în judecată a fost expediată poştal la 26 aprilie 2007.
Examinând cauza în raport cu critica soluţiei instanţei de fond, cu probele administrate şi apărările formulate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă.
Conform prevederilor art. 28 din Legea nr. 554/2004 dispoziţiile acestei legi se completează cu dispoziţiile C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile în sensul prevăzut de alin. (1) al aceluiaşi articol.
Înalta Curte constată că modalitatea de calcul a termenelor prevăzute de art. 101 şi 102 C. proc. civ. sunt compatibile cu dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind aplicabile şi dispoziţiile art. 104 C. proc. civ. referitoare la actele expediate poştal.
Astfel, în cauză, data de referinţă acceptată de toate părţile este 27 octombrie 2006, iar acţiunea reclamantului este expediată poştal la data de 26 aprilie 2007, astfel cum rezultă din ştampila poştală şi din copia formularului de recomandată, deci anterior împlinirii celor 6 luni prevăzute de lege.
Prin urmare, constatând că recursul este fondat, iar excepţia tardivităţii reţinută de instanţa de fond este neîntemeiată, Înalta Curte va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare, în baza dispoziţiilor art. 312 şi art. 315 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 20 şi 28 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de N.A. împotriva sentinţei civile nr. 174 din 10 iulie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1909/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1911/2008. Contencios → |
|---|
