ICCJ. Decizia nr. 1909/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1909/2008
Dosar nr. 368/64/2007
Şedinţa publică de la 14 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la Tribunalul Braşov, secţia conflicte de muncă şi litigii de muncă, reclamantul G.O.D. a solicitat constatarea nulităţii tuturor documentelor oficiale care au stat la baza organizării concursului desfăşurat în luna noiembrie 2006 de către Comisia Regională de Concurs Târgu Mureş la solicitarea intimatului Ministerul Sănătăţii Publice Bucureşti, în scopul ocupării funcţiei de salariat cu funcţie de conducere persoană fizică, din Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov, având denumirea asimilată de „manager";.
În subsidiar, a solicitat anularea rezultatului concursului desfăşurat în luna noiembrie 2006 de către Comisia Regională de Concurs Târgu Mureş la solicitarea intimatului Ministerul Sănătăţii Publice Bucureşti, în scopul ocupării funcţiei sus-menţionată.
Prin precizarea de acţiune formulată reclamantul a solicitat repunerea sa în situaţia anterioară apariţiei litigiului, respectiv în funcţia de conducător şi reprezentant legal al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov; obligarea intimatului la plata unei despăgubiri reprezentând salariile indexate, majorate şi reactualizate, la care să se adauge celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în calitate de salariat cu funcţia de conducere pusă în discuţie, despăgubire care să fie stabilită de către instanţă; obligarea intimatului la plata de daune morale de 1 RON.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat următoarele: Postul corespunzând funcţiei de reprezentant legal al spitalului denumită „manager"; în Ordinului Ministrului Sănătăţii Publice nr. 1212/2006 privind aprobarea Normelor de organizare şi desfăşurare a concursurilor pentru ocuparea funcţiei de manager, persoană fizică, din spitale publice, este în prezent ocupat legal în baza unui contract de muncă care are ca titular pe reclamant cu funcţia de director general.
Contractul a fost declarat valabil şi este în vigoare printr-o sentinţă definitivă şi irevocabilă a Tribunalului Braşov.
Nu se poate invoca legal argumentul că denumirea funcţiei pentru care se organizează concursul este în prezent Manager al spitalului şi nu Director general al spitalului, atâta timp cât conform prevederilor art. 249 din Legea nr. 53/2004 (C. muncii), denumirea de manager este doar o denumire asimilată a funcţiei de Director general, explicit precizată în lege pentru salariaţii cu funcţie de conducere.
În cauză, reclamantul a făcut dovada formulării plângerii prealabile cu copia contestaţiei formulate la 12 noiembrie 2006, către Comisia Regională de Concurs Târgu Mureş, cu copia tichetului de recomandare cu confirmare de primire şi cu copia Notei de inventar a actelor ataşate la contestaţie.
S-au invocat excepţiile lipsei capacităţii procesuale pasive a Comisiei Regionale de Concurs Târgu Mureş şi a Comisiei Centrale de Concurs Bucureşti, precum şi excepţia plângerii prealabile, respinse de instanţă prin încheierea de şedinţă din 9 iulie 2007.
Prin sentinţa civilă nr. 162/F/CA/2007 a fost admisă în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamantul G.O.D. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii Publice, Comisia Regională de Concurs Târgu Mureş şi Comisia Centrală de Concurs Bucureşti şi în consecinţă a anulat în parte Ordinul nr. 1212/2006 emis de Ministrul Sănătăţii Publice, privind aprobarea Normelor de organizare şi desfăşurare a concursului pentru ocuparea funcţiei de manager, persoană fizică la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov, precum şi actele subsecvente emise de pârâţi pentru ocuparea acestei funcţii. A obligat pârâtul Ministerul Sănătăţii Publice să plătească reclamantului, despăgubiri civile reprezentând salariile indexate, majorate, reactualizate stabilite prin contractul de administrare valabil şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul în calitatea sa de salariat cu funcţie de conducere, drepturi calculate începând cu 01 iunie 2006-30 noiembrie 2006 şi respectiv 01 decembrie 2006 şi până la data pronunţării sentinţei, 12 decembrie 2007. A respins despăgubirile solicitate pe perioada cuprinsă între data pronunţării – 12 decembrie 2007 şi până la 31 mai 2008. A respins daunele morale solicitate de reclamant prin precizarea de acţiune ca nesusţinute.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele:
În ce priveşte primul capăt de cerere, referitor la anularea respectiv constatarea nulităţii absolute parţiale a Ordinului nr. 1212/2006:
Reclamantul G.D.O., în aprilie 2004 a participat la concursul pentru ocuparea postului vacant de director general la Spitalul Clinic Judeţean Braşov, pe care l-a câştigat şi în baza căruia s-a încheiat în condiţiile Legii nr. 270/2003 cu Consiliul de administraţie, contractul de administrare al acestui spital.
Verificând conţinutul acestui contract, rezultă că reclamantul trebuia să conducă Spitalul Judeţean Clinic Braşov pe o perioadă de 4 ani, ca durată a mandatului, începând cu mai 2004 – 14 mai 2008.
Între timp, Consiliul de administraţie al Spitalului Clinic Braşov a emis dispoziţia din 10 februarie 2006, prin care l-a destituit din funcţie pe reclamant, iar acesta a atacat-o în instanţă, litigiul fiind soluţionat de Tribunalul Braşov, secţia litigii de muncă, prin sentinţa civilă nr. 288/M din 14 martie 2006, rămasă irevocabilă prin decizia Curţii de Apel Braşov nr. 238 din 9 august 2006.
Potrivit acestei hotărârii definitive şi irevocabile s-a constatat de către instanţa de judecată, nulitatea absolută a dispoziţiei din 10 februarie 2006, emisă de Consiliul de administraţie al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov şi a hotărârii din 8 februarie 2007 emisă de acest Consiliu, precum şi nulitatea absolută a hotărârii din 8 februarie 2006 a aceluiaşi Consiliu de administraţie.
S-a mai constatat deasemenea valabilitatea contractului de muncă al reclamantului încheiat cu Consiliul de administraţie al spitalului, pentru ocuparea funcţiei de Director general, dispunându-se reintegrarea reclamantului în funcţia anterioară şi obligarea intimatei să-i acorde toate drepturile aferente avute anterior emiterii actelor nule, începând cu data emiterii lor şi până la efectiva reintegrare.
Prin urmare, reclamantul conform hotărârii de mai sus, în prezent are un contract valabil de Director general, mandat care îi expiră la 14 mai 2008.
Faţă de actele de la dosar rezultă că în fapt şi în drept, contractul de muncă al reclamantului de administrare a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov din 14 mai 2004, era în vigoare la data apariţiei noii Legi nr. 95/2006.
În esenţă, se reţine că postul de Director general la Spitalul Clinic de Urgentă Judeţean Braşov, nu era vacant, el urma să se vacanteze la data expirării mandatului reclamantului, adică la data de 14 mai 2008.
Legea nr. 95/2006, reglementează reforma în domeniul sănătăţii şi prevede într-adevăr ca spitalele publice să fie conduse de manager persoană fizică sau persoană juridică, cu care de asemenea va încheia contractul de management ceea ce în sensul Legii anterioare nr. 270/2003, reprezenta contractul de administrare a acestor spitale publice.
Având în vedere faptul că în situaţia dată, menţinerea pe post, adică valabilitatea contractului reclamantului şi reintegrarea sa efectivă dispusă pe cale judecătorească ca urmare a constatării nulităţii actelor emise de vechea conducere a spitalului reprezintă o situaţie aparte, pe care legiuitorul nu a avut-o în vedere, desigur că acţiunea de faţă trebuie analizată nu numai prin prisma noii Legi nr. 95/2006, dar şi prin prisma Legii nr. 270/2003, în vigoare la data încheierii contractului de administrare al reclamantului.
Ori, atâta timp cât acel contract încheiat de reclamant cu Consiliul de administraţie din anul 2004 este valabil, deşi Legea nr. 270/2003 a fost abrogată, nu se poate aprecia că în speţă postul ocupat de reclamant de director general, transformat prin noua lege în post de manager ar fi vacant încât să se poată scoate la concurs în condiţiile prevăzute de art. 178 alin. (1), (3) şi art. 179 din Legea nr. 95/2006.
În concluzie, faţă de actele de la dosar, instanţa a apreciat că nu se putea legal socate la concurs postul de conducere al Spitalului Judeţean Clinic de Urgenţă Braşov, deoarece acesta nu era vacant nici la data Ordinului nr. 1212/2006, nici la data desemnării câştigătorului concursului.
Faţă de cele de mai sus, s-a admis şi petitul 2 al acţiunii formulate şi precizate de reclamant în sensul obligării pârâtului Ministerul Sănătăţii Publice la plata către reclamant a despăgubirilor pentru perioada 01 iunie 2006 până la - data pronunţării, 12 decembrie 2007, reprezentând salariile indexate, majorate, reactualizate, stabilite prin Contractul de administrare, valabil şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în calitate de salariat cu funcţii de conducere (spor de vechime, fidelitate, stres, conducere etc.), fiind respinse despăgubirile solicitate pentru viitor, adică de la data pronunţării până la expirarea mandatului 31 mai 2008, ca neîntemeiate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Sănătăţii Publice criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut în esenţă că hotărârea judecătorească nr. 288/M/4 martie 2006 pronunţată de Tribunalul Braşov prin care s-a stabilit valabilitatea contractului de muncă al reclamantului încheiat cu Consiliul de administraţie al Spitalului pentru ocuparea funcţiei de Director general este anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 95/2006 privind reforma sănătăţii.
Legea nr. 95/2006 prevede o nouă conducere a spitalului, respectiv manager, care încheie în urma unui concurs susţinut contract de management cu Ministerul Sănătăţii.
De altfel chiar în contractul de administrare semnat de reclamant mai susţine recurentul se prevede că „prevederile contractului se vor adapta corespunzător reglementărilor legale ulterioare încheierii acestuia”.
Cu privire la drepturile băneşti la care ar fi îndreptăţit reclamantul, recurentul a arătat că în mod nelegal instanţa a dispus obligarea autorităţii la plata în întregime a salariului de Director general întrucât, în această perioadă, reclamantul a îndeplinit funcţia de medic având contract de muncă cu spitalul pentru care a încasat drepturi băneşti.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., constată următoarele:
În cauza de faţă, dezbaterile, în complet format din doi judecători au avut loc în şedinţa publică din 5 noiembrie 2007 când în temeiul art. 146 C. proc. civ. raportat la art. 260 alin. (1) din acelaşi Cod s-a amânat pronunţarea la data de 17 noiembrie 2007.
La această dată având în vedere că membrii completului au avut opinii divergente cauza a fost repusă pe rol în vederea constituirii unui complet de divergenţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 257 C. proc. civ. „dacă majoritatea legală nu se poate întruni pricina se va judeca din nou, în complet de divergenţă, în aceeaşi zi sau în cel mult 5 zile;
2) la instanţele de fond părerile vor trebui să fie întotdeauna motivate înainte de judecarea divergenţei, afară de cazul când judecata se face chiar în ziua când s-a ivit divergenţa;
3) dezbaterile vor fi reluate asupra punctelor rămase în divergenţă, dacă după judecarea divergenţei, vor fi mai mult de două păreri, judecătorii ale căror păreri se apropie mai mult, sunt datori să se unească într-o singură părere”.
Verificând Dosarul nr. 368/64/2007 se constată că instanţa nu a respectat dispoziţiile art. 257 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. în sensul motivării părerilor divergente ale judecătorilor.
Necesitatea motivării în scris a părerilor divergente, atunci când divergenţa nu se judecă în ziua în care s-a ivit, reiese şi din prevederile textului susmenţionat, în sensul că dezbaterile sunt reluate asupra punctelor de divergenţă fiecare dinte judecători poate reveni asupra părerilor sale, completul care a judecat înainte de ivirea ei, format din doi judecători, va continua judecarea pricinii şi numai dacă divergenţa ivită este în legătură cu situaţia în întregul ei, cauza va fi soluţionată în fond de completul de divergenţă format din trei judecători.
Respectarea dispoziţiei este importantă şi pentru instanţa de control judiciar, care numai în acest mod va putea verifica toate situaţiile mai sus arătate, în special dacă divergenţa a purtat numai asupra anumitor puncte sau asupra soluţiei globale, situaţii care nu se pot realiza în lipsa acestor motivări.
Astfel că în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ. pentru motivele sus invocate se va casa hotărârea atacată şi cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării instanţa urmează să aibă în vedere şi motivele de recurs formulate în cauză ca apărări de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Sănătăţii Publice împotriva sentinţei civile nr. 162/F/CA din 12 decembrie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecarea la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1908/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 191/2008. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
