ICCJ. Decizia nr. 192/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 192/2008
Dosar nr. 2115/102/2007
Şedinţa publică de la 18 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Giurgiu, reclamanta SC D. SA a chemat în judecată pârâţii SC M.C. SRL Braşov, S.N., S.N.D., S.C.S. şi M.R.I., solicitând să fie obligată pârâta SC M.C. SRL Braşov să-i lase în deplină şi absolută proprietate şi posesie suprafaţa de 356 m.p. teren din totalul de 860 m.p., situat în Giurgiu, şi să se constate nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare-cumpărare din 22 ianuarie 1999, privind suprafaţa de teren revendicată.
Iniţial, dosarul a fost strămutat de la Tribunalul Giurgiu la Tribunalul Mureş, care, prin sentinţa comercială nr. 232 din 05 aprilie 2006, a declinat competenţa de soluţionare a acestei cereri în favoarea instanţei competente – Judecătoria Târgu Mureş.
De precizat că pârâţii M.R.I., S.N., SC M.C. SRL au formulat cerere reconvenţională şi au solicitat să se constate nulitatea absolută parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor eliberat de Ministerul Comerţului la data de 06 octombrie 1994 cu privire la suprafaţa de 356 m.p. situată în Giurgiu.
Cu privire la această cerere reconvenţională, după disjungere, se constată că a fost declinată în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş.
În cadrul dosarului ce s-a înaintat Judecătoriei Târgu Mureş şi în care se judecă acţiunea în revendicare a fost invocată excepţia de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor eliberat de Ministerul Comerţului la data de 06 octombrie 1994 numai cu privire la terenul situat în Giurgiu, în suprafaţă de 356 m.p.
Prin încheierea din 18 aprilie 2007 a fost suspendată cauza până la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanţei de contencios administrativ şi a fost sesizată instanţa de contencios administrativ competentă – Tribunalul Mureş, pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate.
Dar pentru că actul a cărui nelegalitate se invocă a fost emis de o autoritate centrală, a fost declinată competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, prin sentinţa nr. 356 din 16 iulie 2007, pronunţată de Tribunalul Mureş.
Fiind înregistrată sub nr. 2115/102/2007 la Curtea de Apel Târgu Mureş, excepţia de nelegalitate a fost respinsă ca inadmisibilă prin sentinţa nr. 73 din 24 august 2007 a secţiei comerciale, de contencios administrativ şi fiscal.
S-a constatat, de către instanţa de fond, că între obiectul acţiunii reconvenţionale şi excepţia de nelegalitate, ambele formulate în aceeaşi cauză, există identitate.
Faţă de textul art. 4 din Legea nr. 554/2004 şi având în vedere că obiectul principal al acţiunii reconvenţionale este anularea actului administrativ, acţiune cu care a fost sesizată instanţa ordinară, excepţia vizând tocmai nelegalitatea acelui act nu este admisibilă, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În eventualitatea în care instanţa de contencios administrativ s-ar pronunţa asupra legalităţii actului faţă de care s-a invocat excepţia, instanţa ordinară nu s-ar mai putea pronunţa asupra litigiului pe fond, adică asupra obiectului acţiunii reconvenţionale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs M.R.I., S.N., S.C.S. şi S.N.D., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.
În motivele de recurs se arată că este adevărat că pe rolul instanţei de judecată se mai află un dosar având ca obiect cererea reconvenţională prin care s-a solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, dosar care s-a format pentru că Tribunalul Mureş a refuzat să facă aplicarea prevederilor art. 17 C. proc. civ., iar cererea se află suspendată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş.
S-a apreciat că invocarea excepţiei de nelegalitate a unui act administrativ, concomitent cu promovarea unei acţiuni în anularea aceluiaşi act nu poate constitui un impediment în soluţionarea uneia dintre ele, fie a excepţiei, fie a acţiunii. Numai după soluţionarea irevocabilă a excepţiei s-ar putea pune în discuţie admisibilitatea ultimei acţiuni dacă, bineînţeles, părţile care au formulat-o mai au interesul să o susţină.
A fost invocat şi faptul că instanţa de judecată a omis să citeze emitentul actului, încălcându-se prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care prevăd citarea părţilor şi a emitentului actului.
Din examinarea motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul pentru următoarele considerente:
În cauză, a fost invocată excepţia de nelegalitate a unui certificat de atestare a dreptului de proprietate emis în 1994 de Ministerul Comerţului.
Instanţa de fond a soluţionat cauza fără ca emitentul actului să fi fost citat în cauză, încălcându-se astfel dispoziţiile procedurale referitoare la citarea tuturor părţilor din proces, dar şi ale art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Mai întâi, la momentul pronunţării instanţei de fond, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, care a intrat în vigoare la 02 august 2007 şi se prevede obligativitatea citării emitentului actului.
Însă, chiar anterior modificărilor, practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost constantă şi s-a pronunţat în sensul obligativităţii citării autorităţi emitente.
Această necesitate rezultă din redactarea art. 85 C. proc. civ. potrivit căruia „judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel”.
Chiar şi forma anterioară a art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 putea, chiar dacă prevederea nu era expresă, să conducă la ideea că trebuia citată şi autoritatea emitentă, condiţiile în care cauza urma a fi soluţionată pe baza unei excepţii.
Aceasta pentru că citarea este foarte importantă nu numai pentru respectarea a două principii fundamentale ale procesului civil: contradictorialitatea şi dreptul la apărare, ci şi pentru a asigura respectarea dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi recunoscut de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
De aceea, în baza art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 312 alin. (5) C. proc. civ., va fi admis recursul, va fi casată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, urmând a fi citată autoritatea care este continuatoarea, în urma reorganizării, a Ministerului Comerţului, respectiv Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.R.I., S.N., S.C.S. şi S.N.D. împotriva sentinţei civile nr. 73 din 24 august 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1915/2008. Contencios. Regim tolerare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1921/2008. Contencios → |
|---|
