ICCJ. Decizia nr. 1925/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1925/2008
Dosar nr. 10733/1/2007
Şedinţa publică de la 15 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresară Curţii de Apel Suceava, reclamanta SC P.G. SRL Botoşani în contradictoriu cu Ministerul Economiei şi Finanţelor – Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale şi a importatorilor de produse accizabile supuse marcării a solicitat anularea deciziilor din 14 mai 2007 şi din 7 decembrie 2006 emise de pârâtă şi suspendarea executării actelor administrative atacate până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că în mod greşit autoritatea pârâtă a suspendat autorizaţia din 5 decembrie 2003 de antrepozit fiscal a SC P.G. SRL Botoşani, pe considerentul „începerii urmăririi penale faţă de U.D. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 541/2005”.
S-a precizat, totodată, de către reclamantă că faptele pentru care s-a dispus suspendarea autorizaţiei nu sunt incriminate de lege ca infracţiuni la regimul produselor accizabile. Reclamanta a criticat faptul că pârâtul a aplicat o dispoziţie legală existentă la data soluţionării contestaţiei prin decizia nr. 440/2006, cu nerespectarea acestor prevederi, arătând că autosesizarea Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Bistriţa nu reprezintă o sesizare, conform prevederilor C. pen., condiţie prevăzută de textul legal aplicat, precum şi faptul că infracţiunea cu privire la care s-a formulat autosesizarea nu este o infracţiune la regimul produselor accizabile.
Prin încheierea de şedinţă de la data de 27 iunie 2007 a Curţii de Apel Suceava a fost admisă cererea de suspendare a actelor administrative atacate până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Prin sentinţa civilă nr. 138 din 1 octombrie 2007 a Curţii de Apel Suceava a fost admisă acţiunea reclamantei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a apreciat faptul că termenul de sesizare penală include atât autosesizarea, cât şi denunţul sau plângerea, situaţie în care critica reclamantei cu privire la acest aspect, nu este întemeiată.
Referitor la infracţiunea reţinută, care a dus la suspendarea autorizaţiei de antrepozit fiscal deţinută de reclamantă, şi anume, infracţiunea de evaziune fiscală, instanţa de fond a reţinut că legea specială aplicabilă cauzei (C. fisc.) nu o include printre faptele care constituie infracţiuni la regimul produselor accizabile, astfel încât autoritatea pârâtă în mod greşit a dispus suspendarea autorizaţiei reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a formulat recurs, în termen legal, pârâta, care a solicitat modificarea acesteia şi respingerea acţiunii formulate ca neîntemeiată.
În motivarea căii de atac, recurenta arată că sentinţa este nelegală, întrucât, conform prevederilor art. 185 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., la propunerea organelor de control, autoritatea fiscală competentă poate suspenda autorizaţia pentru un antrepozit fiscal până la soluţionarea definitivă a cauzei penale, în cazul în care a fost pusă în mişcare acţiunea penală, pentru o infracţiune din cele reglementate de prezentul Cod, de O.G. nr. 92/2003, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 31/1990, republicată sau pentru orice altă faptă contra regimului fiscal, reglementat de C. pen., modificat.
Recurenta susţine că împotriva asociatului U.D. a fost începută urmărirea penală pentru comiterea infracţiunilor de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni şi evaziune fiscală, respectiv complicitate la evaziune fiscală, fapt adus la cunoştinţa Comisiei de către Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism. De asemenea, arată recurenta, în vederea soluţionării dosarului penal nr. 22/D/P/2005, Serviciul de Combatere a Crimei Organizate Bistriţa-Năsăud a solicitat Gărzii Financiare Bistriţa-Năsăud completarea procesului-verbal din data de 10 iunie 2006, în sensul că din probatoriul administrat în cauză rezultă că alcoolul etilic menţionat în adresa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism nr. XX/D/P/2005 din 09 iunie 2006 provine din antrepozite fiscale de producere a alcoolului care îşi desfăşoară activitatea în cadrul societăţilor comerciale la care este asociat şi administrator numitul U.D.
Intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ, Înalta Curte constată că se impune respingerea recursului ca nefondat.
Sentinţa criticată este legală şi temeinică, în speţă nefiind incidente cazurile prevăzute de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ, în vederea casării sau modificării hotărârii.
Astfel, la momentul emiterii deciziei contestate (07 decembrie 2006) regimul produselor accizabile era reglementat în principal de C. fisc. care, prin Titlul IX1, nou introdus, încrimina faptele care constituie infracţiuni la regimul produselor accizabile, fără a prevedea printre acestea şi evaziunea fiscală, având în vedere definiţia acestei infracţiuni dată prin Legea nr. 87/1994: „sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte de la plata impozitelor, taxelor şi a altor sume datorate bugetului de stat (...)”.
Aşadar, în mod corect prima instanţă a concluzionat în sensul că o sesizare penală cu privire la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală nu se poate încadra în prevederile art. 185 alin. (31) C. fisc. şi, pe cale de consecinţă, nu poate îndreptăţi Comisia să suspende autorizaţia de antrepozit fiscal.
Prin urmare, pentru considerentele anterior expuse, apreciind că nu este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Economiei şi Finanţelor prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Botoşani împotriva sentinţei civile nr. 138 din 1 octombrie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1921/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 193/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
