ICCJ. Decizia nr. 1935/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1935/2008
Dosar nr. 7320/2/2007
Şedinţa publică de la 15 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3319 din 12 decembrie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC E.D. SRL Buzău în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor – Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare şi, în consecinţă a suspendat procesul-verbal de constatare din 29 august 2007 încheiat de pârât, până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării unui act administrativ, respectiv cea a existenţei cazului justificat şi cea a pagubei iminente.
Astfel, s-au reţinut ca fiind de natură a crea o aparenţă de nelegalitate a actului administrativ în discuţie, dovezile depuse de reclamantă şi conform cărora ofertanţii SC U.I. SRL şi SC T. SA nu figurează în evidenţă cu obligaţii de plată către buget, actele depuse de către candidat cu privire la personalul angajat în derularea proiectului (formularul XX – înregistrarea experienţei personale pentru personalul cheie şi formularul ZZ – personal care va fi angajat în timpul contractului), precum şi ştatul de plată de la momentul terminării derulării proiectului conform căruia reclamanta avea la acel moment un număr de 34 de angajaţi (aşa cum se obligase).
În privinţa pagubei iminente, s-a apreciat că înapoierea de către reclamantă a sumei folosite în derularea proiectului (anume 71.262,17 euro) ar avea repercusiuni grave asupra activităţii societăţii.
În teren legal, împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor (M.E.F.) – Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că în pofida faptului că intimata-reclamantă a invocat ca unic motiv al cererii de suspendare faptul că s-a adresat autorităţii emitente pentru anularea actului, instanţa a apreciat în mod greşit că societatea comercială a dovedit îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ.
În opinia recurentului împrejurarea că partea pretins vătămată s-a adresat cu plângere prealabilă organului emitent nu reprezintă „un caz bine justificat” în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, iar executarea unui act învestit de lege cu caracter executoriu nu poate fi de natură a produce o pagubă iminentă în patrimoniul intimatei, astfel că nici cerinţa existenţei unei „pagube iminente” nu este îndeplinită.
Intimata a solicitat, prin întâmpinare, menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti.
Examinând cauza prin prisma criticii aduse de Ministerul Economiei şi Finanţelor, cât şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul este nefondat.
Judecătorii fondului au procedat corect şi în conformitate cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată, la analiza cererii de suspendare a actului administrativ reprezentat de procesul-verbal de constatare din 29 august 2007 încheiat de recurentul-pârât prin raportare la dovezile depuse de societatea – reclamantă.
Cele două condiţii prevăzute de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, cazul bine justificat şi paguba iminentă, sunt reciproc determinate şi, în speţă, s-a făcut dovada îndeplinirii lor cumulative; sub acest aspect este de observat că în cuprinsul sentinţei atacate sunt analizate punctual fiecare din cel două cerinţe legale, după cum s-a arătat în expunerea rezumativă a considerentelor de faţă.
Interpretarea textului de lege în discuţie, aplicarea lui, dar şi evaluarea probatoriului administrat s-au făcut de altfel în spiritul Recomandării nr. R(89) 8 adoptată la 13 septembrie 1989 de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei către statele membre privind protecţia judiciară provizorie în materie de contencios administrativ.
Chiar dacă această Recomandare (act al legislaţiei subsidiare a dreptului comunitar) nu are efect direct asupra dreptului naţional şi nu este obligatorie, aceasta are menirea de a influenţa interpretarea normei naţionale, respectiv a art. 14 din Legea contenciosului administrativ.
Potrivit Recomandării nr. R(89) 8 adoptată la 13 septembrie 1989, între măsurile de protecţie provizorie acordate de instanţă împotriva actelor administrative se află şi suspendarea executării actului administrativ de către instanţă, în limitele competenţei sale, şi fără ca astfel să se influenţeze în vreun fel decizia pe care o va lua instanţa sesizată cu contestaţia formulată împotriva actului administrativ.
În speţă, în limitele competenţei ce-i revenea, Curtea de Apel a verificat numai în ce măsură probele aduse de reclamantă sunt de natură a crea o aparenţă de nelegalitate a actului dedus judecăţii a cărui suspendare s-a solicitat.
În acest sens nu sunt de neglijat plângerea prealabilă adresată autorităţii emitente şi nici înscrisul depus în faţa instanţei de control judiciar, respectiv cererea pentru „constatarea nulităţii absolute a procesului-verbal din 29 august 2007 încheiat de Ministerul Economiei şi Finanţelor – Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare” ce face obiectul Dosarului nr. 872/2/2008 aflat pe rolul Curţi de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Economiei şi Finanţelor împotriva sentinţei civile nr. 3319 din 12 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 193/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1949/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
