ICCJ. Decizia nr. 1928/2008. Contencios. Litigiu privind regimul străinilor. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1928/2008
Dosar nr. 2606/2/2007
Şedinţa publică din 15 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul K.A.D., cetăţean irakian a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea pentru Străini (acum Oficiul Român pentru Imigrări), anularea actului administrativ emis de autoritatea-pârâtă prin care i-a fost respinsă cererea de stabilire a domiciliului în România.
În motivarea cererii s-a arătat faptul că întruneşte toate condiţiile prevăzute de lege pentru stabilirea domiciliului în România şi a depus la autoritatea pârâtă toate înscrisurile necesare pentru această procedură, însă autoritatea pârâtă i-a respins cererea motivat de faptul că nu a avut o şedere continuă şi legală pe teritoriul României.
Împotriva acestui refuz nejustificat de soluţionare a cererii sale a exercitat calea recursului graţios, conform procedurii stabilite de dispoziţiile legii speciale în vigoare la acea dată, iar apoi a contestat în instanţă actul administrativ al autorităţii pârâte.
Prin sentinţa civilă nr. 1710 din 19 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă acţiunea reclamantului pe excepţie, reţinându-se faptul că cererea petentului este tardivă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut faptul că reclamantul nu a contestat în termenul de 30 de zile prevăzut de lege, actul administrativ al pârâtului de respingere a cererii de stabilite a domiciliului în România.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal reclamantul K.A.D., prin care s-a solicitat admiterea căii de atac şi modificarea sentinţei recurate în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată, cu obligarea pârâtei la emiterea actului de stabilire a domiciliului în România.
A învederat recurentul, prin motivele de recurs, că la data comunicării adresei de respingere a stabilirii domiciliului în România (nr. 53740/BF/SIII din 13 februarie 2007) erau incidente prevederile art. 73 alin (3) din OUG nr. 194/2002, modificată prin OUG nr. 113/2005, care prevedeau, la acea dată că „respingerea cererii de stabilire a domiciliului în România poate fi contestată de către străin pe calea contenciosului administrativ, în termen de 30 de zile de la data comunicării".
Or, a arătat reclamantul, el a urmat calea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, respectiv a formulat plângerea prealabilă pornirii acţiunii în instanţă împotriva adresei din 13 februarie 2007, iar la data de 16 martie 2007 a primit prin poştă răspunsul autorităţii pârâte, în sensul că se menţine soluţia comunicată anterior.
În conformitate cu prevederile legii contenciosului administrativ, la care legea specială făcea trimitere la data respectivă, a procedat la demararea acţiunii în instanţă în termenul prevăzut de acest act normativ, respectiv 30 de zile.
În aceste condiţii, având în vedere faptul ca la data începerii procedurilor, legislaţia privind regimul străinilor stipula calea contenciosului administrativ, iar modificarea legislativa a intrat în vigoare la data de 30 martie 2007, prin Legea 56/2007, când încă era în termenul legal instituit de legea contenciosului pentru continuarea procedurilor, a considerat recurentul că noua prevedere legală nu poate fi aplicată retroactiv.
Examinând cauza prin prisma criticilor aduse de recurent, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cât şi a dispoziţiilor art. 312 alin. (5) teza întâi C. proc. civ. avându-se în vedere că nu s-a intrat în cercetarea fondului, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Cu adresa nr. 53740/B.F/SIII din 13 februarie 2007 Autoritatea pentru Străini din cadrul M.A.I. a comunicat reclamantului K.A.D. respingerea cererii sale de aprobare a stabilirii domiciliului în România, pe temeiul dispoziţiilor art. 70 alin. (1) lit. a) pct. 2 din OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, cu modificările şi completările ulterioare.
Ulterior, prin adresa nr. 750272/TC/3 din 13 martie 2007, autoritatea competentă mai sus menţionată, urmare plângerii prealabile a cetăţeanului străin, a comunicat menţinerea soluţiei aprobate la data de 6 februarie 2007, întrucât din analiza situaţiei petentului a rezultat că acesta nu a avut şedere temporară legală pe teritoriul României în ultimii 5 ani anteriori depunerii cererii, în condiţiile în care în perioada 19 decembrie 2002 - 12 mai 2003 nu a existat reglementat dreptul de şedere temporară.
Potrivit dispoziţiilor art. 73 alin. (3) din OUG nr. 194/2002, modificată şi completată, în forma în vigoare la data formulării cererii de aprobare a domiciliului în România precum şi la data introducerii acţiunii în contencios administrativ, cetăţeanul străin poate contesta pe calea contenciosului administrativ, în termen de 30 de zile de la comunicare, Decizia de respingere a cererii pentru aprobarea stabilirii domiciliului în România.
Sensul neechivoc al textului legal, aşa cum rezultă din forma în care este exprimat cât şi din economia întregului act normativ în discuţie, este acela că partea interesată era obligată să se adreseze cu plângere prealabilă la emitentul deciziei, anterior formulării acţiunii în contencios administrativ.
În speţă, adresa nr. 750272/TC/3 din 13 martie 2007 are valoarea unei soluţii date recursului administrativ exercitat de reclamant, în termenul de 30 de zile, împotriva deciziei de respingere a cererii de aprobare a stabilirii domiciliului în România.
Interpretarea abordată de judecătorul fondului cu privire la art. 73 alin. (3) din ordonanţă face inutilă exercitarea plângerii prealabile, ceea ce nu poate fi acceptat câtă vreme textul legal nu conţine sintagma „la instanţa de contencios administrativ" ci aceea „pe calea contenciosului administrativ", ceea ce presupune fără dubiu formularea unei plângeri prealabile administrative.
În aceste condiţii, având în vedere că răspunsul autorităţii intimate a fost emis la 13 martie 2007, acţiunea înregistrată la instanţă la data de 12 aprilie 2007 şi sub imperiul Legii nr. 554/2004 nu este tardiv formulată, aşa cum eronat a apreciat judecătorul fondului.
Ca urmare, recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare secţiei specializate a Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de K.A.D. împotriva sentinţei civile nr. 1710 din 19 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1927/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1930/2008. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
