ICCJ. Decizia nr. 1927/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1927/2008
Dosar nr. 2315/2/2007
Şedinţa publică din 15 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2525 din 17 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă acţiunea reclamantului Ş.L. în contradictoriu cu Autoritatea Naţională a Vămilor (A.N.V.), prin care a solicitat să se constate că ordinul nr. 9474 din 19 decembrie 2006 are natura unui ordin de mutare definitivă şi să se recunoască dreptul la asigurarea condiţiilor de cazare şi/sau decontare a cheltuielilor generate de cazul de mobilitate forţată, precum şi repararea prejudiciului material prin emiterea unui act administrativ, ordin de decontare a cheltuielilor solicitate pe perioadă nedeterminată, începând cu data modificării raportului de serviciu.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut faptul că autoritatea vamală şi-a modificat structura organizatorică prin HG nr. 1552 din 1 noiembrie 2006, privind reorganizarea şi funcţionarea A.N.V.
Prin dispoziţiile actului normativ arătat s-a prevăzut că personalul vamal şi contractual din cadrul direcţiilor regionale vamale şi al birourilor vamale care îşi reduc numărul de posturi prin reorganizare va fi numit pe bază de examen în posturile prevăzute în statele de funcţii în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.
Instanţa de fond a reţinut că autoritatea pârâtă a respectat întru totul dispoziţiile legale incidente în cauză, astfel încât numirea reclamantului în funcţia de inspector I asistent 2 în cadrul D.R.V. Bucureşti prin ordinul nr. 9474 din 19 decembrie 2006 s-a realizat ca urmare a reorganizării instituţiei vamale.
În aceste condiţii s-a apreciat că nu este vorba de o modificare a raportului de serviciu al reclamantului deoarece urmare a desfiinţării biroului vamal Ostrov, acestuia i-a încetat raportul de serviciu conform art. 843 din Legea nr. 188/1999, republicată.
În termen legal, împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, ale cărui critici au fost subsumate dispoziţiilor art. 304 pct. 1, 8 şi 9 C. proc. civ.
Prin cererea de recurs, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a fost invocată excepţia de nelegalitate a ordinului nr. 9474 din 18 decembrie 2006 în raport de Legea nr. 188/1999, modificată şi completată prin Legea nr. 251/2006.
Critica fundamentată pe dispoziţiile pct. 1 al art. 304 C. proc. civ. a fost explicată de recurent prin încălcarea, în opinia sa, a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 54 alin. (1) raportate la cele ale art. 10, art. 11 şi art. 52 din Legea nr. 554/2004, în sensul că asupra cererii sale s-a pronunţat un complet nelegal constituit, respectiv un complet din doi judecători în loc de un judecător aşa cum prevede legea privind organizarea judiciară. În acest mod, se susţine, au fost încălcate principiul continuităţii cât şi dreptul recurentului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei sale de către o instanţă constituită potrivit legii.
În dezvoltarea celorlalte două critici (art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.) recurentul a arătat că în cuprinsul hotărârii atacate nu se face nicio referire la cererea de constatare a nelegalităţii Ordinului A.N.V. nr. 9474/2006 şi la capetele de cerere accesorii, iar interpretarea dispoziţiilor legale incidente (Legea nr. 188/1999, modificată şi completată prin Legea nr. 251/2006) este greşită. În acest fel s-a ajuns la concluzia greşită că datorită desfiinţării biroului vamal Ostrov raporturile de serviciu ar fi încetat de drept şi că noua numire în funcţie este corectă/legală.
Apărările formulate de intimata A.N.V. şi cuprinse în întâmpinarea depusă în recurs s-au axat pe problemele de fond ale cauzei, solicitându-se menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei recurate.
Examinând cauza în raport de criticile aduse, cât şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu există motive pentru casarea ori modificarea sentinţei recurate.
Aşa cum rezultă în mod evident din dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care reglementează modul în care partea poate uza de excepţia de nelegalitate – ca mijloc de apărare în cadrului unui proces – şi din jurisprudenţa constantă în această materie, nelegalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual nu poate fi invocată şi pe calea acţiunii directe şi pe cale incidentală, în acelaşi timp.
În speţă, obiectul acţiunii adresate instanţei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, la data de 29 martie 2007, priveşte tocmai constatarea nelegalităţii ordinului n. 9474 din 19 decembrie 2006 emis de conducătorul A.N.V., iar asupra acestei cereri instanţa s-a pronunţat prin sentinţa civilă nr. 2525 din 17 octombrie 2005.
În aceste condiţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu poate fi primită excepţia de nelegalitate a ordinului nr. 9474/2006, atâta vreme cât prin acţiune directă s-a cerut instanţei de contencios administrativ să se pronunţe asupra legalităţii aceluiaşi act administrativ.
Răspunzând criticilor aduse prin cererea de recurs, astfel cum au fost expuse mai înainte, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine:
1. Potrivit regulii că dispoziţiile speciale derogă de la cele generale (specialia generalibus derogant), se observă că pronunţarea asupra cererii ce a făcut obiectul dosarului nr. 2315/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a făcut în complet de 2 judecători conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007 (intrată în vigoare la data de 2 august 2007, deci pe parcursul judecăţii acţiunii reclamantului). Potrivit acestei norme „completul de judecată este format din 2 judecători".
Cum legea contenciosului administrativ are caracterul unei legi speciale faţă de Legea privind organizarea judiciară (art. 54), prima instanţă a aplicat dispoziţiile speciale în mod corect.
Nu se poate vorbi de o încălcare a principiului continuităţii judecăţii deoarece la momentul investirii instanţei (29 martie 2007) Legea nr. 554/2004 nu avea dispoziţii referitoare la compunerea completului de judecată, astfel că s-au aplicat regulile generale (complet format dintr-un judecător, conform art. 54 din Legea nr. 304/2004).
Completul de judecată nu a fost schimbat, schimbându-se, odată cu modificarea adusă art. 10 alin. (1) din lege, numai numărul membrilor ce formează acest complet.
Aşadar, instanţa de fond a respectat dreptul reclamantului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei sale de către o instanţă constituită potrivit legii (n.n. Legea nr. 554/2004).
2. În privinţa criticilor aduse modului în care a fost soluţionat fondul pricinii şi subsumate dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., nici acestea nu sunt întemeiate.
Instanţa fondului a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile Legii nr. 188/1999 cu modificările şi completările aduse prin Legea nr. 251/2006, analizând prin prisma acestora acţiunea reclamantului aşa cum a fost precizată la 12 septembrie 2007, prin care s-a solicitat modificarea parţială a ordinului nr. 9474 din 19 decembrie 2006 emis de conducătorul A.N.V. în sensul că acest act are natura unui ordin de mutare definitivă, cu toate consecinţele legale ce decurg de aici.
Autoritatea vamală şi-a modificat structura organizatorică prin HG nr. 1552 din 1 noiembrie 2006 (privind reorganizarea şi funcţionarea A.N.V.) şi potrivit art. 9 alin. (1) din acest act normativ: „personalul vamal şi contractual din cadrul birourilor vamale de frontieră care îşi desfăşoară activitatea începând cu 1 ianuarie 2007 va fi numit pe bază de examen în funcţiile vacante în data de 1 ianuarie 2007, existente în statele de funcţii ale aparatului central al A.N.V. al direcţiilor regionale vamale şi birourilor vamale".
În alin. (2) al aceluiaşi text legal se prevede că personalul vamal şi contractual din cadrul direcţiilor regionale vamale şi al birourilor vamale care îşi reduc numărul de posturi prin reorganizare va fi numit pe bază de examen în posturile prevăzute în statele de funcţii în vigoare la 1 ianuarie 2007.
În acest context, la data de 1 decembrie 2006 autoritatea vamală a comunicat reclamantului preavizul emis prin adresa nr. 63796 din 24 noiembrie 2006, aducându-i-se la cunoştinţă că postul pe care îl ocupa se va desfiinţa începând cu data de 1 ianuarie 2007, precum şi informaţiile referitoare la posturile vacante şi la posibilitatea de a se înscrie la examen şi ocuparea unui post vacant similar celui pe care îl deţinea, conform art. 842 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, modificată şi completată prin Legea nr. 251/2006.
Întrucât postul pe care îl ocupa reclamantul, respectiv de inspector vamal I asistent 2 din cadrul biroului vamal Ostrov a fost desfiinţat, acesta a solicitat prin două formulare de înscriere participarea la examenul din data de 13 decembrie 2006, după cum corect se reţine şi în considerentele sentinţei atacate.
În raport de prevederile Regulamentului pentru organizarea şi desfăşurarea examenelor pentru numirea în funcţiile vacante existente în statul de funcţii al A.N.V. - aparat propriu şi structuri subordonate în data de 1 ianuarie 2007, aprobat prin Ordinul nr. 8829 din 17 noiembrie 2006 s-a constatat că este corectă doar una din înscrierile reclamantului, respectiv cea la examenul pentru postul de inspector asistent 2 în cadrul D.R.V.B.
Numirea reclamantului în funcţia de inspector I asistent 2 în cadrul D.R.V.B. prin ordinul contestat în justiţie s-a realizat ca urmare a reorganizării instituţiei vamale, în baza art. 51 lit. e) şi art. 843 alin (1) şi (2) din Legea nr. 188/1999, modificată şi completată prin Legea nr. 251/2006.
În acest context faptic şi legal, în mod corect judecătorii fondului au constatat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 1, art. 8 şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi au reţinut că nu se poate pune în discuţie modificarea raportului de serviciu al recurentului - reclamant, deoarece acestuia i-a încetat raportul de serviciu ca urmare a reorganizării instituţiei în conformitate cu dispoziţiile art. 843 din Legea nr. 188/1999 în forma în vigoare după modificarea acesteia prin Legea nr. 251/2006.
Drept urmare nu s-a dat curs capetelor de cerere accesorii formulate de reclamant.
Pentru toate cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ş.L. împotriva sentinţei civile nr. 2525 din 17 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1924/2008. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1928/2008. Contencios. Litigiu privind regimul... → |
|---|
