ICCJ. Decizia nr. 2008/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2008/2008
Dosar nr. 1594/33/2007
Şedinţa publică din 20 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 13 septembrie 2007, reclamantul G.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 22389 din 20 august 2007, obligarea pârâtei la recunoaşterea calităţii de refugiat şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 43 din 16 ianuarie 2008, a admis acţiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 22389 din 20 august 2007, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada martie 1940 – octombrie 1944 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 iunie 2007.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că probele administrate relevă faptul că reclamantul, împreună cu părinţii săi, s-a refugiat din localitatea de domiciliu într-o altă localitate urmare persecuţiei etnice, că a avut de suferit alături de părinţi consecinţele refugierii, context în care ipoteza normei legale instituite de art. 1 din Legea nr. 189/2000 este întemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând admiterea acestuia şi modificarea hotărârii atacate, motivat de faptul că, în mod greşit, instanţa a acordat drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 din martie 1940, înaintea datei prevăzute de lege.
Recursul este întemeiat.
OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, reglementează acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice.
Prin sentinţa civilă nr. 43 din 16 ianuarie 2008, atacată cu recurs, instanţa de fond a obligat pârâta - recurentă Casa Judeţeană de Pensii Cluj să-i acorde reclamantului - intimat G.I. drepturile cuvenite în calitate de refugiat pentru perioada martie 1940 - octombrie 1944.
Dacă sfârşitul perioadei de refugiu, stabilit de instanţă în baza probelor administrate, se situează în cadrul perioadei reglementate de lege, nu acelaşi lucru se poate spune şi de începutul refugiului - martie 1940 - care este, evident, anterioară datei de 6 septembrie 1940 prevăzută de lege.
Or, din declaraţiile martorilor L.G. şi D.V. rezultă că refugiul reclamantului a avut loc în luna martie 1941.
De altfel, intimatul - reclamant însuşi, prin notele scrise depuse la dosarul de recurs a precizat că în dosarul său „s-a comis o greşeală" refugiul având loc în luna martie 1941 şi „nicidecum în luna martie 1940".
Astfel fiind, recursul se va admite şi se va modifica sentinţa în sensul că drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 se acordă reclamantului pentru perioada 15 martie 1941 - 15 octombrie 1944, urmând a se menţine celelalte dispoziţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei nr. 43 din 16 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 se acordă reclamantului G.I. pentru perioada 15 martie 1941 - 15 octombrie 1944.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2007/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2009/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
