ICCJ. Decizia nr. 2010/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2010/2008
Dosar nr. 1310/35/2007
Şedinţa publică din 20 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 1 octombrie 2007, reclamanta SSIF O.V. SA Oradea, în contradictoriu cu A.V.A.S., a solicitat suspendarea executării ordinului nr. 9545 din 23 august 2007 emis de pârâtă, până la soluţionarea irevocabilă a cererii de anulare a ordinului.
În motivarea acţiunii s-a arătat că reclamanta a dobândit acţiuni la SC R. SA Braşov prin tranzacţionare la Bursa de Valori Bucureşti, A.V.A.S. fiind acţionar majoritar; că, prin HG nr. 797/2000 A.V.A.S., şi antecesoarea sa F.P.S., a fost mandatată să implementeze strategia de privatizare a SC R. SA Braşov iar prin ordinul nr. 5/2002 al A.P.A.P.S. s-a instituit procedura de administrare specială în perioada de privatizare a societăţii; că, la data de 10 septembrie 2007 A.V.A.S. a dispus publicarea în Monitorul Oficial a ordinului nr. 9545/2007, prin care s-a hotărât încetarea procedurii de administrare specială a SC R. SA, principalul efect al acestui ordin fiind deschiderea procedurilor de executare silită a creditorilor societăţii; deşi mandatul celor trei instituţii succesiv create – F.P.S., A.P.A.P.S. şi A.V.A.S. - era acela de privatizare a societăţii, niciuna dintre acestea nu au demarat procesul, chiar s-au opus iniţiativelor de privatizare, fiecare instituţie încălcându-şi obligaţiile ce-i reveneau, ridicarea mandatului emis pentru continuarea procedurilor de privatizare putând avea loc doar atunci când Guvernul României hotărăşte că strategia de privatizare nu mai poate continua.
Privitor la condiţiile de admisibilitate a cererii de suspendare, reclamanta a arat că pe rolul Tribunalului Bihor există două cereri conexate de deschidere a procedurii de insolvenţă a SC R. SA, cererile fiind înregistrate anterior ridicării procedurii de administrare specială, dar acestea nu pot fi soluţionate în perioada administrării speciale; că ordinul a fost emis abia după ce hotărârea de lichidare voluntară a fost suspendată de Tribunalul Bihor şi, deci, dacă nu s-a reuşit lichidarea voluntară, A.V.A.S. deschide explicit calea lichidării judiciare.
Referitor la interesul reclamantei, aceasta arată că, în situaţia intrării în lichidare judiciară a societăţii, acţionarii nu vor mai putea încasa contravaloarea acţiunilor decât la finele procedurii de lichidare, cu respectarea ordinului de preferinţă stabilit de lege şi numai dacă vor mai exista disponibilităţi băneşti, pârâta A.V.A.S. intrând în ordinea de preferinţă (va intra în categoria creanţelor statului), realizându-şi imediat creanţele, existând conflict de interese între calitatea A.V.A.S. de creditor principal şi aceea de acţionar, adică debitor principal.
Prin sentinţa civilă nr. 178 din 22 octombrie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea a fost admisă şi s-a dispus suspendarea actului până la soluţionarea irevocabilă a cererii de anulare a ordinului.
Instanţa a reţinut că sunt îndeplinite cerinţele art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţei a declarat recurs în termen pârâta arătând în esenţă: că ordinul a fost legal emis; că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursului şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.
Din probele administrate în cauză rezultă următoarele:
Prin ordinul nr. 9545 din 23 august 2007 emis de A.V.A.S., procedura de administrare speciala la SC R. SA Braşov, cu sediul în municipiul Braşov, instituită prin Ordinul ministrului autorităţii pentru privatizare si administrarea participaţiilor statului nr. 5/2002, publicat in M. Of. al României, Partea I, nr. 239/9.04.2002, încetează de la data publicării prezentului ordin in Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pentru a se putea dispune suspendarea executării acestui act administrativ, trebuie întrunite cerinţele art. 14 din Legea nr. 554/2004, care prevăd că „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, in condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceara instanţei competente sa dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral pana la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate".
Potrivit dispoziţiilor legale sus menţionate există urgenţă atunci când măsura solicitată este necesară pentru "prevenirea unei pagube iminente" şi numai "în cazuri bine justificate".
În speţa de fată, nu a fost dovedită niciuna din situaţiile enumerate, neexistând vreun drept născut şi actual al reclamantei care să fie păgubit prin emiterea Ordinului nr. 9545 din 23 august 2007.
Potrivit art. 3 din ordinul nr. 5/2002 emis de A.P.A.P.S., procedura de administrare specială în perioada de privatizare încetează la data transferului dreptului de proprietate asupra acţiunilor, în situaţia privatizării societăţilor comerciale, sau la data stabilită prin ordin al ministrului autorităţii pentru privatizare si administrarea participaţiilor statului".
În conformitate cu prevederile art. 16 alin. (6) din Legea nr. 137/2002 "procedura de administrare specială în perioada de privatizare încetează la data transferului dreptului de proprietate asupra acţiunilor, în situaţia unei privatizări finalizate, sau la data stabilita prin ordin ori prin decizie".
Din cele de mai sus rezultă că există mai multe momente la care procedura administrării speciale poate înceta, printre care şi la data stabilită prin ordin.
Emiterea ordinului pentru încetarea procedurii de administrare specială la SC R. SA Braşov rezultă că a avut ca temei următoarele: societatea comercială se află în stare de insolventa prezumată; societatea are rezultate negative; nu mai are activitate; administrarea speciala instituită protejează societatea numai împotriva creditorilor bugetari, aceştia fiind dezavantajaţi în eventualitatea acţiunii împotriva societăţii a creditorilor privaţi; s-au formulat deja cereri de deschidere a procedurii insolventei de către creditorii societăţii.
Faţă de cele mai sus reţinute, se constată că nu există urgenţa necesară pronunţării unei hotărâri întemeiate pe dispoziţiile art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, deoarece paguba ce ar putea să o suporte recurenta nu este iminentă şi nu ne aflăm nici în prezenţa unui caz bine justificat ce să determine suspendarea executării ordinului atacat.
Justificarea cererii reclamantei în sensul că nu-şi va putea recupera debitul la sfârşitul procedurii de faliment nu reprezintă un motiv temeinic pentru suspendarea executării actului administrativ în sensul prevăzut de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Pentru considerentele expuse recursul va fi admis, sentinţa va fi modificată şi cererea reclamantei va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva sentinţei nr. 178/CA din 22 octombrie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge cererea formulată de reclamanta SSIF O.V. SA Oradea privind suspendarea executării ordinului nr. 9545 din 23 august 2007 emis de A.V.A.S.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2009/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2013/2008. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
