ICCJ. Decizia nr. 2110/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizie nr. 2110/2008
Dosar nr. 449/57/2006
Şedinţa publică de la 27 mai 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la 11 aprilie 2006 la Curtea de Apel Alba Iulia, reclamanta Asociaţia A.A.M. - Roşia Montană a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii şi cultelor, suspendarea executării certificatului de descărcare de sarcina arheologică nr. D/2004, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a Dosarului nr. 794/2005 al Curţii de Apel Alba Iulia.
În motivarea cererii, reclamanta arătat că, în Dosarul nr. 7941/2005 aflat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia a solicitat anularea certificatului de descărcare de sarcina arheologică nr. D/2004 emis de pârâtul Ministerul Culturii şi Cultelor, astfel că în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, cere suspendarea executării actului atacat, întrucât cercetările continuă şi redarea zonei pentru activităţile prevăzute în proiectul minier ar încălca dispoziţiile Legii nr. 5/2002, prejudiciind patrimoniul arheologic de interes naţional.
În cauză a depus cerere de intervenţie accesorie SC R.M.G.C. SA, solicitând respingerea cererii reclamantei pentru suspendarea executării actului administrativ atacat.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 79/CA din 31 august 2007 a admis cererea formulată de reclamanta Asociaţia A.A.M. - Roşia Montană în contradictoriu cu Ministerul Culturii şi Cultelor şi cu intervenienta SC R.M.G.C. SA şi în consecinţă a suspendat executarea certificatului de descărcare de sarcina arheologică nr. D/2004 emis de pârâtul Ministerul Culturii şi Cultelor, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii de fond din Dosarul nr. 7491/2005 al Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu număr nou 155/57/2005.
În motivarea soluţiei, s-a reţinut că cererea este întemeiată întrucât certificatul de descărcare de sarcina arheologică are ca efect predarea zonei de protecţie instituită conform Legii nr. 5/2002 către activităţile umane, activităţi care pot afecta integritate patrimoniului arheologic.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri: pârâtul M.C.C. şi intervenienta SC R.M.G.C. SA.
În motivarea cererii sale, recurentul M.C.C., invocă dispoziţiile art. 301 şi art. 3041 C. proc. civ., arătând că sentinţa este extrem de sumară, din considerentele acesteia nerezultând motivele de fapt care justifică admiterea acţiunii.
Susţine recurenta că cererea de suspendare a fost admisă fără a se face dovada condiţiilor prevăzute de lege: existenţa cazului bine justificat şi a pagubei iminente.
În recursul său, pârâta SC R.M.G.C. SA., invocă în principal dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., solicitând casarea cu trimitere a sentinţei pentru nemotivarea ei în fapt şi în drept.
În subsidiar, solicită recurenta modificarea sentinţei şi respingerea cererii de suspendare ca tardiv formulată sau ca neîntemeiată.
Susţine recurenta că excepţia tardivităţii pe care ea a invocat-o în cauză a fost în mod greşit respinsă de instanţă, la fel ca şi cea a lipsei calităţii procesuale active, derivând din lipsa interesului reclamantei în formulare acţiunii.
În fine, arată recurenta că în speţă nu a fost dovedită îndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de art. 15 şi 14 din Legea nr. 554/2004: cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube.
În cauză s-au formulat cereri de intervenţie accesorie: de către Sindicatul „V.M.” cu sediul în Roşia Montană, în interesul recurentei Ministerul Culturii şi Cultelor; de către asociaţiile „P.D.R.M.” cu sediul Roşia Montană şi „P.R.M.” cu sediul în aceeaşi localitate, în interesul recurentei-interveniente la fond SC R.M.G.C. SA, cereri admise în principiu de către Înalta Curte la data de 27 mai 2008, înaintea dezbaterilor în fond asupra recursurilor.
În motivarea celor trei cereri de intervenţie sunt invocate, în esenţă aceleaşi motive de nelegalitate şi netemeinice a sentinţei pe care le-au susţinut şi recurentele.
Recursurile se fondează, sentinţa urmând a fi casată cu trimitere spre rejudecare, în temeiul art. 312 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată poate solicita instanţei să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.
Conform art. 2 lit. t) din aceeaşi lege, sintagma „cazuri bine justificate” se defineşte ca: împrejurările bazate de starea de fapt şi ale drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ”.
În speţă, instanţa nu şi-a motivat soluţia în drept, în raport cu obiectul cererii, întemeiată pe dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, iar motivarea în fapt este foarte redusă şi nu se bazează pe probe.
De altfel, la soluţionarea în fond a cererii, certificatul de descărcare arheologică nr. D/2004 a cărui suspendare s-a solicitat nici nu s-a aflat depus în dosar printre înscrisurile probatorii ale reclamantei. Or, acesta era un act esenţial în raport cu care, sub aspect formal, se putea stabili existenţa „cazului bine justificat”.
Instanţa de fond nu s-a pronunţat însă nici asupra excepţiilor ridicate de intervenienta SC R.M.G.C. SA şi chiar dacă din dispozitivul hotărârii rezultă implicit că le-ar fi respins, (cu excepţia excepţiei tardivităţii cererii), această soluţie nu a fost motivată deloc.
Toate acestea justifică trimiterea cauzei spre rejudecare, instanţa urmând a se pronunţa asupra tuturor excepţiilor dirimante şi a apărărilor de fond, în raport cu obiectul acţiunii.
Consecinţa admiterii recursurilor, vor fi admise în fond şi cererile de intervenţie în interesul recurentelor, formulate de cele trei asociaţii din localitatea Roşia Montană.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul Culturii şi Cultelor şi de SC R.M.G.C. SA cu sediul în Roşia Montană, judeţul Alba împotriva sentinţei civile nr. 79/CA din 31 august 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În consecinţă, admite în fond şi cererile de intervenţie accesorie formulată de Sindicatul „V.M.”, Roşia Montană, judeţul Alba, de Asociaţia „P.D.R.M.” şi de Asociaţia „P.R.M.” în interesul ambelor recurente.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 211/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2114/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
