ICCJ. Decizia nr. 2114/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2114/2008
Dosar nr. 1086/32/2007
Şedinţa publică de la 27 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 12 noiembrie 2007 la Curtea de Apel Bacău, reclamantul Consiliul Local al Comunei S., judeţul Neamţ, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - A.P.D.R.P. anularea deciziilor nr. 19489 şi nr. 19545, ambele din 6 septembrie 2007 emise de pârât, prin care i-au fost respinse ca tardiv formulate contestaţiile împotriva proceselor-verbale de control din 1 octombrie 2005 şi din 4 octombrie 2005.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că, procesele-verbale de control contestate i-au fost comunicate la data de 8 august 2007, de către Administraţia Finanţelor Publice şi în raport cu această dată, plângerile împotriva actelor de control au fost introduse în termenul legal de 30 de zile, conform art. 177 din O.G. nr. 92/2003.
Pe fondul cauzei, contestând procesul-verbal din 1 noiembrie 2005, reclamantul a arătat că pârâta a emis fişa de avizare la 18 decembrie 2003 pentru dirigintele şantierului şi fişa de neavizare din 18 februarie 3005, după ce lucrările s-au derulat şi s-au finalizat.
Faţă de procesul-verbal întocmit la 4 noiembrie 2005, reclamanta a susţinut că, urmare obţinerii asistenţei financiare nerambursabile pentru dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii rurale a încheiat un contract cu firma de proiectare SC C.S.C. SRL şi a desemnat pe experţii A.D.G. şi H.M. pentru efectuarea lucrărilor, fără a avea cunoştinţă de faptul că aceştia aveau calitatea de consilier la Consiliul judeţean Iaşi şi respectiv de inspector ITC Iaşi, fapt care încălca prevederile art. 9.3 din Contractul de servicii, aplicabil programelor SAPARD.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 7 din 21 ianuarie 2008 a respins excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată şi excepţia tardivităţii formulării acţiunii. Totodată a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Local al Comunei S., judeţul Neamţ împotriva pârâtului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - A.P.D.R.P.
În motivarea soluţiei pe fond s-a reţinut că, reclamantul nu a depus la dosar, adresa din 8 august 2007 la care face referire în acţiune ca fiind actul prin care a luat cunoştinţă despre procesele-verbale din 1 noiembrie 2005 şi respectiv 4 noiembrie 2005 (în realitate procesele-verbale erau datate 2 noiembrie 2005 şi 8 noiembrie 2005), în timp ce pârâtul a făcut dovada că a comunicat reclamantului cele două procese-verbale de control cu tichetul recomandat din 3 noiembrie 2005 şi din 8 noiembrie 2005.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamantul Consiliul Local al Comunei S., judeţul Neamţ, invocând în drept motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., referitor la greşita aplicare şi interpretare a legii.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurentul-reclamant a arătat că în mod greşit instanţa de fond a nesocotit împrejurarea că a luat cunoştinţă de procesele-verbale de control la data de 8 august 2007, în condiţiile în care din cuprinsul adresei din 8 august 2007 emisă de Administraţia Finanţelor Române rezultă cu evidenţă aceasta.
Recurentul a ataşat la motivele de recurs şi acest înscris precum şi altele de care a înţeles să se folosească în susţinerea celor arătate.
A mai indicat recurentul că faptul că nu a ştiut despre evidenţa proceselor-verbale de control din anul 2005, prin care au fost sancţionaţi pentru aspectele sesizate de serviciul de Achiziţii Publice din cadrul Direcţiei Selectare Contracte al Agenţiei SAPARD, cu privire la decontarea contravalorii unor servicii de diriginte şantier şi de experţi tehnici pe motive de incompatibilitate, rezultă şi din adresele pe care le-a înaintat Administraţiei Române, la 11 ianuarie 2007 şi la 19 iulie 2007 prin care au fost solicitate relaţii cu privire la documentele ce au stat la baza stabilirii debitului de 39.573 RON reţinut şi înregistrat în sarcina sa. Numai urmare a acestor solicitări le-au fost comunicate şi aduse la cunoştinţă cele două procese-verbale din anul 2005, contestate aşadar în termenul legal, raportat la data comunicării, respectiv 8 august 2007.
În fine, recurentul-reclamant a mai arătat că tichetele recomandate din 3 noiembrie 2005 şi din 8 noiembrie 2005, reţinute de instanţa de fond ca făcând dovada comunicării celor două procese-verbale de control nu dovedesc că la datele respective au şi luat cunoştinţă de acele procese-verbale.
Intimata-pârâtă a formulat în cauză o întâmpinare solicitând respingerea recursului de faţă ca nefondat, arătând, în esenţă că soluţia instanţei de fond s-a întemeiat pe o justă şi legală evaluare a tuturor probelor administrate.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului în raport de probele administrate, de prevederile legale incidente, inclusiv art. 3041 C. proc. civ. şi faţă de motivele de recurs formulate, constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi urmează a fi menţinută, în considerarea celor în continuare arătate.
Recurentul-reclamant Consiliul Local S. a sesizat instanţa cu o cerere de anulare a Deciziei emise de intimata-pârâtă la 9 octombrie 2007 prin care a fost respinsă ca tardiv formulată contestaţia reclamantului din data de 6 septembrie 2007, formulată împotriva proceselor-verbale de control emise de Agenţia SAPARD, din 1 noiembrie 2005 şi din 4 noiembrie 2005.
După cum corect a reţinut şi instanţa de fond, intimata a depus la dosar dovezile de comunicare a celor două procese-verbale de control din anul 2005, către reclamantul-recurent, procese-verbale de control ce au fost expediate prin poştă, cu confirmare de primire.
Respectivele tichete de confirmare-primire fac dovada expedierii legale, prin poştă, către reclamant la datele de 3 noiembrie 2005 şi respectiv la 8 noiembrie 2005 a actelor de control, ceea ce în conformitate cu prevederile legale incidente, respectiv art. 44 pct. 2 lit. c) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., reprezintă una dintre modalităţile legale de comunicare a actului administrativ, prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire.
Adresa din 8 august 2007 la care reclamantul-recurent a făcut referire şi în acţiunea introductivă şi care a fost depusă la dosar numai împreună cu motivele de recurs, nu este de natură a înlătura, prin conţinutul său, cele reţinute de instanţa de fond.
Din cuprinsul acestei adrese, ce are în mod evident natura juridică a unei simple corespondenţe şi nicidecum a unei comunicări legale în sensul art. 44 pct. 2 lit. c) din O.G. nr. 92/2003, nu rezultă decât împrejurarea că la cererea expresă a reclamantului, adresată la 9 iulie 2007, i se comunică acestuia copii de pe procesele-verbale de control din 2 noiembrie 2005 şi 8 noiembrie 2005, cu menţiunea că acestea reprezintă titlu de creanţă.
În raport de prevederile legale sus-menţionate, Înalta Curte reţine în acord cu instanţa de fond, că autoritatea pârâtă a dovedit efectuarea comunicării pe cale legală către reclamantul-recurent a proceselor-verbale de control, în anul 2005, date în raport de care, formularea unei contestaţii abia la data de 6 septembrie 2007 în mod corect a fost apreciată ca fiind tardiv înregistrată.
Împrejurarea că în anul 2007 reclamantul, pe calea unei corespondenţe, a mai solicitat copii de pe actele contestate nu este de natură a înlătura forţa probantă şi legalitatea comunicării prin poştă, cu confirmare de primire, pe deplin probată, realizată în anul 2005, cu atât mai mult cu atât, în cazul comunicării copiilor nu au mai fost urmate şi respectate prevederile legale privind comunicarea, cuprinse în C. proc. fisc.
Apreciind aşadar că nu sunt întemeiate criticile recurentului-reclamant în raport de probele administrate şi faţă de conţinutul prevederilor legale incidente, Înalta Curte constatând că nu subzistă în cauză nici un motiv de casare sau de modificare a sentinţei atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Consiliul Local al Comunei S., judeţul Neamţ împotriva sentinţei nr. 7 din 21 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2110/2008. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2124/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
