ICCJ. Decizia nr. 2151/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2151/2008
Dosar nr. 2139/33/2007
Şedinţa publică din 28 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 7 decembrie 2007 la Curtea de Apel Cluj, reclamantul B.V. a solicitat anularea Hotărârii nr. 21692 din 9 iulie 2007 emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi obligarea acesteia de a emite o nouă hotărâre privind acordarea drepturilor de refugiat din motive etnice conform Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a arătat că în perioada octombrie 1940 - aprilie 1945 s-a refugiat împreună cu familia sa din localitatea Iuriu de Câmpie, judeţul Cluj în localitatea Cojocna, judeţul Cluj prin punctul de frontieră Tunel, trecând prin localităţile Pata, Boju Cătun şi Turda, judeţul Cluj, din motive de persecuţie etnică, fapt ce l-a dovedit cu declaraţii de martori.
Prin sentinţa civilă nr. 70 din 18 ianuarie 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B.V. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
A dispus anularea Hotărârii nr. 21692 din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă. A obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 1 octombrie 1940 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 aprilie 2007.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că din probele administrate în cauză a rezultat că refugiul reclamantului şi a familiei sale s-a datorat unor persecuţii de natură etnică, care îl îndreptăţesc la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinţei civile sus menţionate a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Cluj, care a motivat, în esenţă, că declaraţiile martorilor administrate în cauză nu au fost concludente, nu au fost clare şi nu au putut dovedi susţinerile reclamantului.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care în perioada sus menţionată a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Conform art. 2 din Normele de aplicare ale OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul acestei ordonanţe, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost nevoită să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, între altele fiind enumerate şi persoanele refugiate.
Din probele administrate în cauză, respectiv din declaraţiile martorilor V.B., C.L. şi T.I., completate în cazul martorilor T.I. şi C.L. cu hotărâri emise de către pârâtă, prin care le-a fost recunoscută acestora calitatea de beneficiari ai Legii nr. 189/2000, precum şi cu depoziţia martorei Ţ.A susţinută în faţa instanţei, rezultă faptul că refugiul reclamantului împreună cu familia sa, din localitatea Iuriu de Câmpie, judeţul Cluj în localitatea Cojocna, judeţul Cluj, prin punctul de frontieră Tunel, trecând prin localităţile Pata, Boju Cătun şi Turda, judeţul Cluj, în perioada octombrie 1940 -aprilie 1945, s-a datorat unor motive de persecuţie etnică. Martorii au relevat că motivul părăsirii domiciliului a fost faptul că părinţii reclamantului erau supuşi la agresiuni fizice din partea jandarmilor unguri, precum şi starea de teroare instituită după cedarea Ardealului în urma Dikatului de la Viena.
De altfel, raportat la contextul istoric al evenimentelor din acea perioadă, de cedare către Ungaria a Ardealului de Nord ca urmare a Diktatului de la Viena din 30 august 1940, această împrejurare denotă persecuţiile etnice la care intimatul a fost supus împreună cu familia sa.
Prin urmare, cum recunoaşterea calităţii de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 a fost în mod corect stabilită de către instanţa de fond în beneficiul reclamantului B.V.se reţine că sentinţa atacată cu recurs este legală şi temeinică, iar recursul declarat în cauză este nefondat şi urmează a fi respins ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 312(1) teza a doua C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 70 din 18 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2150/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2153/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
