ICCJ. Decizia nr. 2156/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2156/2008
Dosar nr. 2825/36/2007
Şedinţa publică din 28 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 2825/36/2007 pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta P.C.S a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, pentru caprin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Hotărârii nr. 6267 din 31 octombrie 2007 prin care s-a respins cererea pentru stabilirea calităţii de persoană strămutată din motive etnice, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 de aprobare a OG nr. 105/1999.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că s-a născut la data de 10 august 1943 în comuna Cataloi, judeţul Tulcea, în perioada în care părinţii săi aveau calitatea de persoane strămutate din motive etnice, urmare aplicării dispoziţiilor din Tratatul de laCraiova din 1940, situaţie care face ca şi copiii să dobândească acelaşi statut juridic cu al părinţilor, singura condiţie fiind ca naşterea să fi avut loc în perioada prevăzută de lege, respectiv 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Prin sentinţa civilă nr. 148/CA din 14 februarie 2008, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia formulată în contencios administrativ de reclamanta P.C.S. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea.
A anulat Hotărârea nr. 6267 din 31 octombrie 2007 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea.
A constatat că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 10 august 1943 - 6 martie 1945 şi a obligat pârâta să emită o hotărâre în acest sens, iar drepturile vor fi acordate începând cu data de 1 noiembrie 2007.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a făcut dovada că părinţii săi au fost strămutaţi din Bulgaria în septembrie 1940, ea fiind născută în perioada de refugiu.
Astfel, prin raportare la prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 cu modificările şi completările ulterioare şi ale art. 2 din Normele de aplicare a acesteia, aprobate prin HG nr. 127/2002, instanţa a constatat că beneficiază de drepturile compensatorii nu numai persoanele, cetăţeni români, care au suferit în mod direct de pe urma persecuţiilor din motive etnice, dar şi copiii născuţi în timpul refugiului părinţilor lor în perioada prevăzută de lege, întrucât aceştia au resimţit consecinţele persecuţiilor, iar asupra lor s-a răsfrânt îngrădirea libertăţii părinţilor.
Împotriva sentinţei civile nr. 148/CA din 14 februarie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fără a-şi încadra criticile în vreuna din situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. şi invocânddispoziţiile OGnr. 105/1999, cu modificările şicompletările ulterioare, şi ale Normelor aprobate prin HG nr. 127/2002.
Prin motivele de recurs, Casa Judeţeană de Pensii Tulcea contestă faptul că instanţa a acordat reclamantei beneficiul OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi susţine că aceasta nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 1 lit. c) din ordonanţă şi de art. 2 din Normele aprobate prin HG nr. 127/2002, întrucât nu era născută în anul 1940 când a avut loc schimbul de populaţie între România şi Bulgaria, iar în anul naşterii sale -1943 - nu a avut loc nici un schimb de populaţie între cele două state, astfel că, născându-se în localitatea în care părinţii săi fuseseră strămutaţi anterior, nu a fost obligată să-şi schimbe domiciliul.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-parata Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, în raport cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., ale OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Normelor aprobate prin HGnr. 127/2002, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În esenţă, criticile recurentei-parate vizează acordarea beneficiului OG nr. 105/1999 persoanelor născute în localitatea în care părinţii lor au fost strămutaţi în urma Tratatului între România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940.
În cauză, este necontestat faptul ca familia intimatei-reclamante a făcut, în anul 1940, obiectul schimbului de populaţie în baza Tratatului între România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, şi că reclamanta P.C.S. s-a născut în România, în localitatea Cataloi, judeţul Tulcea, unde fuseseră strămutaţi părinţii săi.
Instanţa de fond a realizat o corectă interpretare teleologică a prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Normelor aprobate prin HG nr. 127/ 2002.
Pe cale de consecinţă, în mod corect şi în acord cu practica unitară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa de fond a reţinut că prejudiciile suferite de părinţi urmare strămutării sunt suportate şi de către copiii lor minori, ceea ce justifică similitudinea de regim juridic aplicabil.
A admite teza recurentei-parate ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între intimata-reclamantă, pe de o parte, şi părinţii săi, pe de altă parte, cu care aceasta s-a aflat în aceeaşi situaţie, în speţă cea de strămutat, suportând consecinţe nefavorabile similare datorate persecuţiilor din motive etnice.
Interpretarea pe care instanţa de fond a dat-o dispoziţiilor OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, este în acord şi cu aspectele reţinute de Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că, toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie beneficiază de aceleaşi drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuţie prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti.
În consecinţă, pe baza probatoriului administrat, Curtea de Apel, întemeiat şi legal, a reţinut că familia reclamantei a făcut obiectul schimbului de populaţie în baza Tratatului între România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 şi că, fiind născută la data de 10 august 1943 în localitatea de strămutare a familiei sale, P.C.S. se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare şi beneficiază de prevederile ordonanţei pentru perioada cuprinsă între data naşterii şi data limită prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945.
Faţă de cele arătate, Curtea constată că sentinţa civilă atacată este legală şi temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., să fie respins recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 148/CA din 14 februarie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2153/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2160/2008. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
