ICCJ. Decizia nr. 2174/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2174/2008
Dosar nr. 7223/2/2007
Şedinţa publică de la 29 mai 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15 octombrie 2007 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat instanţei să dispună, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, suspendarea executării H.G. nr. 1189/2007 pentru abrogarea art. 2 din H.G. nr. 709/2005 privind recunoaşterea înfiinţării Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti, până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anularea actului, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin acţiune, reclamanta susţine, în esenţă, că prin H.G. nr. 1187/2007 au fost abrogate prevederile referitoare la sediul, organele de conducere, patrimoniul şi statutul Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti, fiind astfel încălcate normele de tehnică legislativă, cele referitoare la transparenţa decizională şi la procedurile de avizare a proiectelor de acte normative.
Reclamanta susţine că existenţa cazului bine justificat este dovedită de faptul că prin H.G. nr. 1187/2007 au fost abrogate prevederile care reglementau elementele ce configurau personalitatea juridică a Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti, iar paguba iminentă constă în percepţia publică asupra efectelor acestui act normativ, şi anume aceea că se desfiinţează Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti, această situaţie fiind de natură să deruteze comunitatea de afaceri şi să prejudicieze imaginea şi credibilitatea reclamantei.
Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României a solicitat respingerea cererii pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
La data de 7 mai 2007, Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale a formulat cerere de intervenţie accesorie în sprijinul pârâtului Guvernul României, solicitând admiterea în principiu a cererii de intervenţie şi în fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
La termenul din 7 noiembrie 2007, în temeiul art. 49 şi urm. din C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale.
Prin sentinţa civilă nr. 3162 din 5 decembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal:
- a admis cererea formulată de reclamanta Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti, reţinând că existenţa cazului bine justificat este demonstrată de existenţa celor două avize contradictorii emise de Consiliul Legislativ cu privire la proiectul H.G. nr. 1187/2007 pentru abrogarea art. 2 din H.G. nr. 709/2005, iar paguba iminentă constă în posibilitatea apariţiei unei grave confuzii referitoare la încetarea existenţei Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti, ca persoană juridică, de natură a prejudicia imaginea reclamantei.
- a suspendat executarea H.G. nr. 1187/2007 până la pronunţarea instanţei de fond:
- a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale.
Împotriva sentinţei civile nr. 3162 din 5 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General, şi intervenientul accesoriu Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale.
Criticile aduse sentinţei de către Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale au fost încadrate în prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. şi au vizat, în esenţă, neîndeplinirea în mod cumulativ a celor două condiţii prevăzute de lege (art. 14 din Legea nr. 554/2004) pentru a se putea dispune executarea unui act administrativ.
În raport de obiectul H.G. nr. 1187/2007, recurentul a apreciat că este neîndeplinită condiţia „cazului bine justificat” deoarece nu există o certitudine cu privire la neoportunitatea aplicării acestei hotărâri de guvern, iar cu privire la „pagubele iminente” ce s-ar produce în patrimoniu intimatei-reclamante nu s-au adus nici un fel de dovezi.
În plus, s-a motivat că argumentarea soluţiei pronunţate nu poate fi acceptată atâta vreme cât temeiul juridic al existenţei legale a Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti îl constituie art. 1 din H.G. nr. 709/2005 (coroborat cu H.G. nr. 95/2005) şi nu art. 2 din aceasta, care a fost abrogat prin H.G. în discuţie în litigiul de faţă.
Cererea de recurs înaintată de Guvernul României a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 din C. proc. civ., iar în motivarea ei s-au expus aceleaşi critici referitoare la neîndeplinirea cerinţelor art. 14 din Legea nr. 554/2004, subliniindu-se de asemenea că abrogarea art. 2 din H.G. nr. 709/2005 nu produce efecte juridice, ci constituie doar o măsură de acurateţe normativă, în condiţiile în care elementele constitutive ale persoanei juridice există în temeiul hotărârii Adunării Generale a respectivilor comercianţi şi nu în baza Hotărârii Guvernului (art. 2 din Decretul-Lege nr. 139/1990).
În opinia recurentului suspendarea executării actului administrativ are caracterul unei măsuri procesuale facultative şi nu obligatorii şi poate fi dispusă numai după verificarea condiţiilor impuse de legiuitor. Or, în cauză nu s-a dovedit că este mai oportună neaplicarea temporară şi provizorie a actului administrativ, decât aplicarea acestuia.
La cele două cereri de recurs arătate, intimata Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti a formulat apărări al căror conţinut este detaliat în întâmpinarea depusă la dosar, insistând asupra temeiniciei şi legalităţii sentinţei atacate în condiţiile în care prin emiterea H.G. nr. 1187/2007 s-a generat o gravă confuzie cu privire la o eventuală încetare a existenţei Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti.
Examinând cauza din perspectiva criticilor dezvoltate în ambele cereri de recurs, a prevederilor legale incidente - art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată - precum şi a probatoriului administrat de prima instanţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., mai exact existenţa motivului de modificare a sentinţei recurate pentru greşita aplicare a art. 14 din Legea contenciosului administrativ.
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti (C.C.I.M.B.)., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României s-a cerut instanţei de contencios administrativ suspendarea executării H.G. nr. 1187/2007 pentru abrogarea art. 2 din H.G. nr. 709/2005 privind recunoaşterea înfiinţării Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti.
Potrivit art. 2 din H.G. nr. 709/2005: 1). Sediul Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti. este în Bucureşti;
2). Statutul Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti. este cel adoptat de Adunarea Generală a comercianţilor din 15 aprilie 2005;
3). Organele de conducere al Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti sunt cele alese de Adunarea Generală a comercianţilor din 15 aprilie 2005, iar patrimoniul iniţial al Camerei este cel stabilit de aceeaşi adunare generală.
În interesul pârâtului Guvernul României a formulat cerere de intervenţie Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale, iar această cerere a fost încuviinţată în principiu prin încheierea din 7 noiembrie 2007, în temeiul art. 49 şi urm. C. proc. civ.
Pentru cel care se consideră vătămat într-un drept al său printr-un act administrativ legiuitorul a instituit o măsură provizorie de protecţie constând în posibilitatea de a cere suspendarea actului în discuţie.
Condiţiile în care se poate cere suspendarea executării actului administrativ sunt cumulative şi prevăzute în mod expres în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, aceasta referindu-se la „cazuri bine justificate” şi „pentru prevenirea unor pagube Iminente”, semnificaţia acestor expresii regăsindu-se de asemenea în lege, respectiv în art. 2 lit. t) şi ş).
Aprecierea asupra îndeplinirii acestor două cerinţe cade în sarcina judecătorului, iar în această privinţă este utilă, pentru interpretarea şi aplicarea acestei norme legale, Recomandarea nr. R (89) 8 adoptată la 13 septembrie 1989 de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei către statele membre privind protecţia judiciară provizorie în materie de contencios administrativ.
Deşi această Recomandare - act al legislaţiei subsidiare a dreptului comunitar – nu este obligatorie pentru judecătorul naţional, are totuşi menirea de a influenţa interpretarea normei naţionale.
Astfel, unul dintre principiile aplicabile protecţiei provizorii acordate de instanţă împotriva actelor administrative are următoarea formulare: „Măsurile de protecţie provizorie pot fi îndeosebi acordate dacă executarea actului administrativ este de natură să cauzeze prejudicii grave, reparabile doar cu dificultate, şi sub condiţia existenţei unui caz prima facie împotriva validităţii actului respectiv”.
În speţă, Înalta Curte consideră că în mod greşit judecătorii fondului şi-au însuşit susţinerile reclamantei apreciind în acest context că prin actul administrativ în discuţie este pusă la îndoială însăşi dobândirea personalităţii juridice de către Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti.
Potrivit art. 2 din Decretul-Lege nr. 139/1990: „camerele de comerţ şi industrie teritoriale […] dobândesc personalitate juridică pe data recunoaşterii înfiinţării de către Guvern”.
Legea nr. 335/2007 (intrată în vigoare la 9 decembrie 2007) care a abrogat Decretul-Lege nr. 139/1980, prevede însă la art. 3 alin. (1) că „denumirea camerei de comerţ şi industrie poate fi folosită numai de către cele constituite conform Decretului-Lege nr. 139/1990 […] şi recunoscute prin H.G. nr. 799/1990 […]”.
Or, prin Hotărârea nr. 709/2005, adoptată în temeiul art. 108 din Constituţia României şi al art. 2 din Decretul-Lege nr. 139/1990, Guvernul României a recunoscut înfiinţarea Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti în baza Hotărârii Adunării Generale a comercianţilor din Bucureşti din 15 aprilie 2005.
Aşadar, dobândirea personalităţii juridice de către intimata-reclamantă nu poate fi pusă sub semnul îndoielii.
Pe de altă parte, potrivit doctrinei juridice elementele constitutive ale persoanei juridice sunt organizarea proprie, patrimoniul propriu şi scopul propriu, iar pentru această concluzie au fost avute în vedere dispoziţiile art. 26 alin. (1) lit. e) din Decretul nr. 31/1954.
Toată această expunere a fost făcută cu scopul de a se demonstra că nu este îndeplinită cerinţa obligatorie a „cazului bine justificat”, reţinută totuşi de către instanţa fondului.
În privinţa argumentării primei instanţe legate de existenţa a două avize apreciate ca fiind contradictorii, Înalta Curte apreciază că o astfel de analiză este neadecvată în cadrul procesual fixat şi care vizează doar suspendarea actului administrativ şi nu legalitatea sau oportunitatea lui, sarcini care revin instanţei care va examina fondul litigiului.
În fine, în condiţiile în care legiuitorul însuşi defineşte ce se înţelege prin pagubă iminentă - art. 2 lit. ş) nu poate fi primită susţinerea că s-ar circumscrie acestei cerinţe confuzia privind încetarea existenţei reclamantei şi prejudiciul adus imaginii acesteia.
Fără a antama fondul litigiului, respectiv legalitatea actului administrativ reprezentat de H.G. nr. 1187/2007 şi de eventuala vătămare cauzată intimatei-reclamante prin emiterea lui, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru suspendarea executării acestui act administrativ.
În acest context, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 vor fi admise ambele recursuri, cu consecinţa modificării în tot a sentinţei Curţii de Apel Bucureşti, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării H.G. nr. 1187/2007 şi al admiterii cererii de intervenţie formulate în interesul pârâtului Guvernul României.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Guvernul României - Secretariatul General împotriva sentinţei civile nr. 3162 din 5 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Admite recursul declarat de Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale împotriva aceleiaşi sentinţe civile.
Modifică în tot sentinţa atacată în sensul că respinge cererea de suspendare a executării H.G. nr. 1187/2007 şi admite cererea de intervenţie accesorie formulată de Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 217/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2175/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
