ICCJ. Decizia nr. 2175/2008. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2175/2008
Dosar nr. 1894/33/2007
Şedinţa publică de la 29 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 24 octombrie 2007 pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Asociaţia J.R. a chemat în judecată pe pârâtul C.S.M., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea hotărârii Plenului C.S.M. din 11 octombrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de numire a judecătorilor în comisia specială instituită pentru analizarea sesizărilor cu privire la săvârşirea unei infracţiuni în exerciţiul funcţiei de către membrii Guvernului.
În motivarea acţiunii, reclamanta susţine în esenţă că hotărârea atacată este un act administrativ cu caracter normativ care a fost adoptat de Plenul C.S.M. în afara unei atribuţii prevăzute de lege şi cu nerespectarea procedurii de consultare prevăzute de art. 6 din Legea nr. 52/2003.
Pârâtul C.S.M. a solicitat, prin întâmpinare, respingerea cererii de chemare în judecată ca prematură, susţinând că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Pronunţându-se cu prioritate asupra excepţiei prematurităţii acţiunii, prin sentinţa civilă nr. 120 din 30 ianuarie 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca prematur formulată, reţinând, în esenţă, că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă obligatoriu de urmat potrivit art. 7 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, astfel că soluţia se impune în raport cu prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. civ. şi având în vedere caracterul normativ al actului administrativ contestat.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta Asociaţia J.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, că, din interpretarea prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, rezultă per a contrario că procedura prealabilă nu este obligatorie de îndeplinit în cazul actelor administrative cu caracter normativ, ci numai în privinţa actelor administrative cu caracter individual.
În temeiul art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunţa mai înainte asupra excepţiei lipsei de interes invocată de intimatul-pârât C.S.M. la termenul de judecată din 29 mai 2008.
Regulamentul ce face obiectul hotărârii din 11 octombrie 2007 a Plenului C.S.M. a fost aprobat în considerarea dispoziţiilor art. 16 alin. (4) din Legea nr. 155/1999 privind responsabilitatea ministerială, republicată.
Este adevărat că, prin Decizia nr. 1133/2007, Curtea Constituţională a constatat că sunt neconstituţionale dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 115/1999, republicată.
Instanţa de judecată învestită cu soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ având ca obiect un act administrativ este obligată să se pronunţe asupra legalităţii actului în raport cu normele cu forţă juridică superioară în vigoare la data emiterii lui, precum şi cu privire la efectele produse în intervalul de timp în care acesta s-a aflat în vigoare.
Astfel fiind, este neîntemeiată excepţia lipsei de interes invocată de intimatul-pârât, întrucât constatarea neconstituţionalităţii normelor în temeiul cărora a fost emis/adoptat un act administrativ nu lipseşte de obiect acţiunea în contencios administrativ.
Analizând cauza, prin prisma prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., căruia i se circumscriu criticile din recurs, precum şi în raport cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, iar soluţia Curţii de Apel este legală şi temeinică, însă pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare şi care substituie motivarea instanţei de fond.
Potrivit art. 7 alin. (1) şi (11) din Legea nr. 554/2004:
„Art. 7. - (1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
(11) În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.”
Din interpretarea literară a celor două texte de lege, cu precădere a dispoziţiilor alin. (11) al art. 7 din Legea nr. 554/2004, rezultă fără putinţă de tăgadă că procedura plângerii prealabile este obligatorie atât în cazul actului administrativ cu caracter normativ cât şi în privinţa actului administrativ cu caracter individual.
Înalta Curte s-a pronunţat în mod constant şi unitar în privinţa obligativităţii îndeplinirii procedurii prealabile inclusiv în privinţa actului administrativ cu caracter normativ.
În condiţiile în care criticile din recurs se rezumă la contestarea acestei realităţi juridice, Înalta Curte le va respinge, reţinând că este temeinică şi legală motivarea instanţei de fond în privinţa obligativităţii îndeplinirii procedurii plângerii prealabile.
Se constată însă că nu este corectă soluţia instanţei de fond de respingere a acţiunii ca prematură.
Şi în privinţa acestui aspect, în mod unitar Înalta Curte s-a pronunţat în sensul respingerii ca inadmisibile a acţiunilor formulate împotriva actelor administrative, fie ele cu caracter individual sau normativ, fără îndeplinirea procedurii plângerii prealabile.
Spre exemplu, prin decizia nr. 146 din 12 ianuarie 2007 (Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, adnotată, Ed. H., Bucureşti, 2007, p. 58), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a reţinut că „potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 7 din Legea nr. 554/2004, procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune în contenciosul administrativ, a cărei neîndeplinire în termenele şi condiţiile prevăzute de lege atrage inadmisibilitatea acţiunii”.
În raport cu soluţia pronunţată de Curtea de Apel prin sentinţa civilă recurată, menţionăm că practica Înaltei Curţi în sensul respingerii acţiunii ca prematură vizează situaţiile în care persoana vătămată formulează plângerea prealabilă, dar introduce acţiunea în contencios administrativ fără a aştepta răspunsul autorităţii publice sau împlinirea termenului legal de 30 de zile prevăzut de art. 8 cu referire la art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004. ( decizia nr. 550 din 16 februarie 2006, în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, adnotată, Ed. H., Bucureşti, 2007, p. 59).
Pentru considerentele arătate, sentinţa civilă pronunţată de Curtea de Apel este legală şi temeinică, însă cu motivarea prezentată, astfel că recursul declarat de recurenta-reclamantă Asociaţia J.R. va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Asociaţia J.R. împotriva sentinţei civile nr. 120 din 30 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2174/2008. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2180/2008. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
