ICCJ. Decizia nr. 347/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.347/2008
Dosar nr. 755/44/2007
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 66 din 21 mai 2007 Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC M.S. SA în contradictoriu cu pârâţii D.R.V.G. şi M.E.F., dispunând suspendarea efectelor Deciziei nr. 101 din 23 aprilie 2007 emisă de M.E.F. – D.G.S.C. până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei formulată de reclamantă împotriva aceleiaşi decizii.
În motivarea sentinţei se reţine că prin Decizia menţionată s-a dispus efectuarea unui nou control fiscal al societăţii (măsură atacată cu contestaţie în baza art. 186 C. proCod Fiscal) şi, totodată, punerea în executare a deciziei ar însemna executarea sumei de 3.605.690 lei, ceea ce ar crea un prejudiciu iminent societăţii.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea cauzei.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs pârâţii A.N.V. şi M.E.F., pentru motive ce se încadrează în drept în prevederile art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta A.N.V. arată că, în speţă, nu s-a făcut dovada condiţiilor prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă, în sensul că la termenul de judecată din 21 mai 2007 cererea de suspendare a efectelor Deciziei nr. 101 din 23 aprilie 2007 rămăsese fără obiect ca urmare atât a întocmirii de către autoritatea vamală prin D.R.V.G., potrivit dispoziţiilor cuprinse în Decizia de soluţionare nr. 101 din 23 aprilie 2007, a unui nou proces - verbal din 15 mai 2007 şi a unei noi Decizii nr. 11.455 din 18 mai 2007 pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal. Instanţa de Fond a ignorat această stare de fapt şi a dispus suspendarea unor efecte care deja se produseseră.
Totodată, susţine recurenta, nu se putea reţine existenţa unui prejudiciu iminent, deoarece contestatoarea achitase deja creanţa bugetară stabilită prin actul administrativ - fiscal (Decizia de regularizare nr. 20545 din 9 octombrie 2006) desfiinţat prin Decizia nr. 101 din 23 aprilie 2007 a M.F.P. - D.G.S.C., iar prin întocmirea unui nou act de control nu exista pericolul unei noi executări a obligaţiilor fiscale.
De altfel, argumentează recurenta A.N.V., prin sentinţa civilă nr. 122 din 2 noiembrie 2007 Curtea de Apel Galaţi a respins contestaţia formulată de reclamanta SC M.S. SA împotriva Deciziei nr. 101 din 23 aprilie 2007, ceea ce constituie o confirmare a legalităţii actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat.
Recurentul M.E.F. a invocat, în principal, excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, în sensul că Decizia nr. 101 din 23 aprilie 2007, a cărei suspendare s-a solicitat, a fost emisă de D.G.S.C. din cadrul A.N.A.F., instituţie cu personalitate juridică,care trebuia citată în locul M.E.F.
Pe fondul cauzei recurentul M.E.F. a invocat, la rândul său, motivele de nelegalitate şi netemeinicie susţinute de recurenta A.N.V.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursurile formulate în cauză sunt neîntemeiate.
Astfel, Instanţa de Fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, constatând că în speţă sunt întrunite atât condiţiile procedurale, cât şi cele de fond pentru admiterea cererii, criticile formulate de recurenţi în acest sens fiind nefondate.
Se constată că prin Decizia nr. 101 din 23 aprilie 2007 M.E.F. prin A.N.A.F. - D.G.S.C. a desfiinţat actele administrativ - fiscale atacate de SC M.S. SA în cadrul procedurii prealabile (acte prin care s-a stabilit un debit de 3.605.690 lei) dar, totodată, a dispus efectuarea unui nou control fiscal, în sensul reverificării cantităţilor de produse compensatoare.
Reclamanta - intimată a învederat justificat că exista astfel iminenţa ca, printr-un nou act de control încheiat înainte de soluţionarea acţiunii principale, privind anularea Deciziei nr. 101 din 23 aprilie 2007, să i se anuleze certificatul de suspendare a plăţii TVA în vamă, conform art. 194 C. proCod Fiscal, ceea ce i-ar fi creat o pagubă iminentă, importantă.
Totodată, în mod corect Instanţa de Fond a reţinut existenta unui caz bine - justificat, adică a unei îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, deoarece reverificarea din punct de vedere fiscal a unei anumite perioade se poate decide doar în condiţiile restrictive prevăzute de art. 103 alin. (3) C. proCod Fiscal; această împrejurare urma a fi analizată de Instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii principale, fiind esenţială pentru stabilirea legalităţii actului administrativ şi impunând suspendarea provizorie a efectelor acestui act.
În ceea ce priveşte motivul de recurs referitor la lipsa calităţii procesuale pasive a M.E.F., Înalta Curte îl consideră, de asemenea, nefondat, deoarece emitentul Deciziei nr. 101 din 23 aprilie 2007, A.N.A.F. – D.G.S.C. este parte componentă a acestui minister, astfel cum rezultă din însuşi antetul actelor şi întâmpinărilor depuse la dosarul de fond.
Pentru considerentele menţionate cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de D.R.V.G. în numele şi pentru A.N.V. împotriva sentinţei civile nr. 66 din 21 mai 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de M.E.F.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 333/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 371/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
