ICCJ. Decizia nr. 2223/2008. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2223/2008
Dosar nr. 2053/33/2007
Şedinţa publică din 30 mai 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 23 noiembrie 2007, pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Ş.R.M. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor, solicitând obligarea pârâtei în dosarul nr. 21005/CC la emiterea unei decizii de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 1465 mp., identificat prin raportul de expertiză tehnică extrajudiciară, prin modificarea în parte a Dispoziţiei nr. 109 din 16 ianuarie 2006 a Primarului municipiului Cluj-Napoca şi obligarea aceleiaşi pârâte în dosarul nr. 21005/CC la emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire pentru terenul de 392,5 mp., cu plata de daune cominatorii de 1.000 lei pe zi de întârziere până la emiterea deciziei în dosarul nr. 17560/CC şi cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 53 din 17 ianuarie 2008, pronunţată în dosarul nr. 2053/33/2007, Curtea de Apel Cluj a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamanta Ş.R.M. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Pentru Restituirea Proprietăţilor, Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor, şi ca o consecinţă a obligat pârâta să emită în favoarea reclamantei Decizia reprezentând titlul de despăgubire în dosarul 21005/CC pentru cota de 1/2 parte din terenul în suprafaţă totală de 3715 mp situat în Cluj-Napoca; a obligat pârâta să plătească suma de 1.000 lei cu titlu de penalităţi pentru fiecare zi de întârziere a executării prezentei sentinţe începând cu data rămânerii definitive şi irevocabile şi până la executarea efectivă a sentinţei în sensul emiterii deciziei în dosarul înregistrat sub nr. 21005/CC; a respins capătul de cerere privind emiterea unei decizii de restituire în natură.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Cluj a reţinut că reclamanta nu a primit nici un răspuns în termen legal la cererea sa şi că primul capăt al cererii este nefondat în raport de Decizia nr. 52 din 4 iunie 2007 a Secţiilor Unite a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea capăt de cerere, s-a apreciat, faţă de cadrul normativ existent că criteriul aleatoriu al rezolvării dosarelor instituit de pârâtă nu prezintă o garanţie suficientă a modului cum se va proceda în concret la analizarea unuia sau a altuia din dosarele transmise Comisiei.
Se reţine şi faptul că se încalcă astfel dreptul cetăţeanului la o bună administraţie şi dreptul acestuia de a beneficia de mijloace alternative de stingere a litigiilor administrative.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta, pentru motive ce pot fi încadrate la art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta solicită casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.
Recurenta consideră că instanţa de fond nu a soluţionat petitul principal, de restituire în natură a terenului datorită aplicării eronate a Deciziei în interesul legii nr. 52 din 4 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite.
Decizia în interesul legii nu poate fi aplicată în cazul dispoziţiei de stabilire a măsurilor reparatorii prin echivalent nr. 109 din 16 ianuarie 2006 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, întrucât dispoziţia a fost emisă ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, iar plângerea întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 a fost soluţionată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005.
Neincidenţa Deciziei în interesul legii nr. 52 din 4 iunie 2007 în cazul dispoziţiei de stabilire a măsurilor reparatorii prin echivalent nr. 109 din 16 ianuarie 2006 atrage aplicabilitatea procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor prevăzute de art. 16 şi urm. din Legea nr. 247/2005.
Instanţa de fond nu a soluţionat petitul alternativ nr. 1, în sensul obligării pârâtei la emiterea unei dispoziţii în dosarul nr. 21005/CC având ca obiect restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1465 mp., restituibil în natură, astfel încât se impune aplicarea dispoziţiilor art. 21 alin. (1), art. 16 alin. (4) din Titlul VII, Legea nr. 247/2007.
Instanţa de fond nu a soluţionat nici petitul nr. 2, prin refuzul soluţionării cererii, încălcându-se prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
Împotriva aceleiaşi sentinţe a formulat recurs pârâta Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor, care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
1. În procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor asigură Secretariatul Comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor şi numai această ultimă autoritate are calitatea procesuală pasivă în acţiunile judecătoreşti ce fac obiectul prezentului dosar.
2. Instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra excepţiei prematurităţii cererii.
Acţiunea reclamantei este prematur introdusă, deoarece aceasta a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 109 din 16 ianuarie 2006, dosarul fiind înaintat Primăriei municipiului Cluj-Napoca. Deciziile conţinând titluri de despăgubire se emit numai după finalizarea procedurilor administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001.
3. Instanţa de fond nu a reţinut că dosarul aferent dispoziţiei nr. 198 din 16 ianuarie 2006 nu a fost retransmis Secretariatului Comisiei centrale în vederea parcurgerii procedurii administrative prevăzută de Titlul VII, ci s-a rezumat la a analiza modul cum se desfăşoară această procedură inclusiv reţinând aspecte legate de soluţionarea aleatorie a dosarelor.
Deoarece dosarul nu a fost retransmis Secretariatului Comisiei Centrale nu se poate vorbi despre o depăşire a unui termen rezonabil în care ar fi trebuit să se emită Decizia reprezentând titlul de despăgubire.
4. Sentinţa recurată este nelegală şi sub aspectul obligării la plata de penalităţi pentru fiecare zi de întârziere, deoarece în speţă nu poate fi vorba despre un refuz nejustificat.
Recurenta Ş.R.M. a formulat întâmpinare la recursul pârâtei, solicitând respingerea acestuia ca nefondat, deoarece retransmiterea dosarului a avut loc, conform adresei nr. 33350/4521 din 25 februarie 2008.
Recurenta Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamantă, arătând că cererea de restituire în natură a imobilului notificat este neîntemeiată.
Recursurile sunt nefondate.
Cu privire la recursul declarat de recurenta-reclamantă.
Instanţa de fond a invocat în mod corect Decizia nr. 52 din 4 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, întrucât dispoziţia nr. 109/2006 a fost emisă urmare a sentinţei civile nr. 1088/2005 a Tribunalului Cluj care a anulat în parte dispoziţia nr. 1305 din 27 mai 2005 şi a obligat Primarul municipiului să emită în favoarea reclamantei dispoziţie de stabilire a măsurilor reparatorii prin echivalent.
Aşadar, cererea recurentei-reclamante nu se încadrează în prevederile art. 16 şi urm. din Legea nr. 247/2005, deoarece dispoziţia primarului a fost emisă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 şi contestată în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001.
Instanţa de fond a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta să emită decizie reprezentând titlul de despăgubire doar pentru cota de 1/2 din terenul respectiv de 3715 mp, deoarece terenul în suprafaţă de 392,5 mp nu face obiectul dispoziţiei nr. 109 din 16 ianuarie 2006, iar reclamanta nu a depus la dosar nici un act doveditor pentru acest capăt de cerere, obligaţie impusă de prevederile art. 1169 C. civ..
Cu privire la recursul formulat de recurenta-pârâtă
Împrejurarea că în prezenta cauză are calitate procesuală pasivă numai Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor şi nu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu poate duce la modificarea soluţiei instanţei de fond care a obligat Comisia la emiterea actului administrativ.
Se constată că Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu a formulat recurs, iar Comisia Centrală nu-şi poate apăra în proces decât propriile interese.
Prematuritatea acţiunii invocată de recurent nu poate fi susţinută în contextul invocării dispoziţiilor art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004 (nesoluţionare în termenul legal a unei cereri).
Din acest motiv instanţa de fond a analizat întreaga procedură prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, iar eventuala neîndeplinire a condiţiilor duce la respingerea acţiunii pe fond, nu la constatarea prematurităţii cererii.
Instanţa de fond, admiţând în parte acţiunea şi obligând pârâta să emită Decizia reprezentând titlul de despăgubire a avut în vedere împrejurarea că dosarul a fost înaintat în vederea soluţionării contestaţiei şi nerestituit.
Din acest motiv instanţa de fond a obligat pârâta la emiterea deciziei privind despăgubirile. Sub acest aspect în mod nejustificat procedura de stabilire şi plată a despăgubirilor prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu a fost urmată de către pârâtă.
Va fi respinsă apărarea pârâtei-recurente în sensul că nu poate fi emisă Decizia reprezentând titlul de despăgubire în lipsa unui dosar de despăgubire, întrucât dosarul a fost înaintat Secretariatului Comisiei încă din anul 2006, iar restituirea acestuia către Primăria Municipiului Cluj-Napoca a avut loc în anul 2007.
Pârâta-recurentă ar fi putut în acest interval de timp să soluţioneze cererea reclamantei prin aplicarea corectă a prevederilor Legii nr. 247/2005.
Introducând sistemul aleatoriu de rezolvare a cererilor pârâta nu a oferit părţii exigenţele impuse de dreptul la o bună administraţie şi de termenul rezonabil, astfel cum bine a reţinut şi instanţa de fond.
Fiind admisă acţiunea, instanţa de fond a aplicat corect şi prevederile art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.
În concluzie, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., urmează a se respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Ş.R.M. şi de Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor împotriva sentinţei civile nr. 53 din 17 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2222/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2224/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
