ICCJ. Decizia nr. 2224/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2224/2008
Dosar nr. 2065/33/2007
Şedinţa publică din 30 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul O.C. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Cluj solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea Hotărârii nr. 21869 din 9 iulie 2007 eliberată de pârâtă, cu consecinţa obligării acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că hotărârea emisă de pârâtă este nelegală, întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată, calitate ce a fost dovedită prin declaraţii de martori şi acte de stare civilă.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 91 din 23 ianuarie 2008 a respins ca tardivă acţiunea formulată de reclamant, reţinând că acesta nu a contestat Hotărârea nr. 21869 din 9 iulie 2007 în termenul prevăzut de lege, respectiv dispoziţiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut în esenţă că hotărârea emisă de pârâtă a fost contestată în termenul legal, prevăzut de Legea nr. 554/2004 respectiv acela de 6 luni de la comunicarea hotărârii.
Acest termen, susţine recurentul, a fost prevăzut şi în conţinutul hotărârii atacate, comunicată de pârâtă.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (4) teza întâi din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice „hotărârea Comisiei pentru aplicarea OG nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, poate fi contestată la instanţa de contencios administrativ competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare".
OG nr. 105/1999, este un act normativ cu caracter de lege specială, care cuprinde norme derogatorii de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ reglementat prin Legea nr. 554/2004.
Aşa fiind, dispoziţiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, cuprinse în Legea nr. 554/2004, sunt aplicabile în domeniul la care se referă OG nr. 105/1999, numai în măsura în care prevede aspecte nereglementate de această lege specială.
Pe de altă parte norma specială de la art. 7 alin. (4) teza întâi in OG nr. 105/1999, introdusă prin Legea nr. 189/2000 nu poate fi considerată abrogată implicit, deoarece prin aceasta s-ar împiedica realizarea scopului urmărit de legiuitor, de a supune hotărârile comisiilor constituite, în temeiul art. 1 din acelaşi articol, controlului judiciar al instanţei de contencios administrativ, într-un termen cât mai rezonabil cu putinţă.
În cauză, hotărârea contestată de reclamant a fost comunicată la data de 27 iulie 2007 (data poştei) iar acesta a formulat acţiune în contencios administrativ la data de 26 noiembrie 2007 cu depăşirea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 7 alin. (4) teza întâi din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Faţă de considerentele mai sus expuse recursul declarat se vădeşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare, menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de O.C. împotriva sentinţei civile n. 91 din 23 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2223/2008. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2226/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
