ICCJ. Decizia nr. 2289/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2289/2008
Dosar nr. 172/33/2008
Şedinţa publică de la 4 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Cluj la data de 17 martie 2008, AFM a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 242 din 25 februarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, solicitând admiterea recursului declarat, casarea sentinţei şi respingerea cererii petentei SC S. & C. SRL Baia Mare.
În motivarea recursului, s-a susţinut că în mod greşit a soluţionat litigiul Curtea de Apel Cluj întrucât cauza priveşte suspendarea unor acte administrative emise de recurentă dar care privesc obligaţii de plată la Fondul pentru mediu în sumă de 239.704 RON deci sub 500.000 RON, astfel încât sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. .554/2004 a contenciosului administrativ competent a soluţiona cauza fiind Tribunalul Maramureş.
S-a mai susţinut că nu sunt îndeplinite cele două condiţii obligatoriu a exista în cazul solicitării suspendării executării actului administrativ în conformitate cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 respectiv existenţa cazului bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Cu privire la cazul bine justificat se menţionează de recurentă că acesta nu poate fi apreciat decât în cazul unei acţiuni în care se analizează legalitatea şi temeinicia emiterii deciziei de impunere.
Mai mult, s-a considerat că existenţa cazului bine justificat este strâns legală de a II-a condiţie legală respectiv suspendarea să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, iar în cauză, nu s-a probat, în nici un fel, paguba iminentă sau perturbarea activităţii SC S. & C. SRL Baia Mare.
Sub acest ultim aspect recurenta a menţionat că societatea nu a anexat la documentaţia transmisă instanţei de fond nici nu act doveditor din care să reiasă că plata obligaţiei stabilită prin titlul executoriu contestat i-ar produce o pagubă sau ar afecta bunul mers al activităţii sale. În acest sens, nu s-au depus bilanţuri contabile care să menţioneze contul de profit şi pierderi, din care să reiasă clar disponibilităţile financiare ale acesteia, resursele din care va plăti suma stabilită ca obligaţie către fondul de mediu, costuri cu energia electrică, costuri salariale, orice element care poate conduce la concluzia că, în balanţa de venituri şi cheltuieli a firmei, plata obligaţiilor din decizia de impunere 23239 din 21 decembrie 2007 ar duce la o agravare reală a situaţiei economice a societăţii.
Din probele cauzei se constată că prin sentinţa civilă nr. 242 din 25 februarie 2008 a Curţii de Apel Cluj s-a admis cererea formulată de reclamanta SC S. & C. SRL Baia Mare. S-a dispus suspendarea executării deciziei nr. 23239 din 21 decembrie 2007 emisă de A.F.M. Bucureşti şi a Raportului de inspecţie fiscală din 21 decembrie 2007 până la soluţionarea pe fond a acţiunii în contencios administrativ privind aceste acte.
Instanţa a reţinut că „sumele pretinse” sunt aproape la nivelul profitului realizat de reclamantă pe primul semestru al acestui an, iar o eventuală executare a acestora ar lipsi-o (fără existenţa unei hotărâri judecătoreşti pronunţate împotriva ei şi fără ca prezumţia de nevinovăţie să fie răsturnată) de fondurile necesare acoperirii altor datorii bugetare curente sau investiţiilor.
Se constată că în toamna anului 2007, a avut loc inspecţia fiscală realizată de A.F.M. la sediul SC S. & C. SRL Baia Mare, ocazie cu care s-a întocmit Raportul de inspecţie fiscală din 21 decembrie 2007.
Pe baza acestui raport de inspecţie fiscală s-a emis decizie de impunere nr. 23239 din 21 decembrie 2007 prin care s-a stabilit în sarcina intimatei-reclamante obligaţia de plată a următoarelor sume:
- suma de 98.721 RON - cota de 3% din valoarea ambalajelor comercializate de producătorii şi importatorii de ambalaje, contribuţii de 10.000 RON/kg respectiv din greutatea ambalajelor introduse pe piaţa naţională de producătorii şi importatorii de bunuri ambalate, contribuţia încasată pentru emisiile de poluanţi în atmosferă ce afectează factori de mediu, majorări de întârziere, în total 239.704 RON.
Sub aspectul primului motiv de recurs formulat respectiv soluţionarea cauzei fără a avea competenţă materială de către Curtea de Apel Cluj, recursul este neîntemeiat.
Art. 10 din Legea nr. 554/2004, stabileşte competenţa materială a instanţei de contencios administrativ în funcţie de două criterii: 1) rangul central sau local al organului emitent al actului; 2) cuantumul şi natura juridică a sumei la care se referă actul.
În situaţia în care actul administrativ a cărui anulare se solicită priveşte taxe, impozite, datorii vamale ori accesorii ale acestora, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ se stabileşte în funcţie de criteriul valoric al sumei contestate, indiferent de rangul autorităţii publice emitente a actului.
Cum sumele stabilite prin actul administrativ în litigiu nu fac parte din categoriile suscitate, în mod corect a fost soluţionată cererea de Curtea de Apel Cluj reţinându-se că actul administrativ a cărei suspendare a executării s-a solicitat, a fost emis de un organ central.
Cât priveşte suspendarea executării acordată de instanţă, Curtea apreciază că în mod greşit instanţa fără a analiza temeinic îndeplinirea dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 pe bază de probe a dispus suspendarea executării actului administrativ.
În mod special instanţa de fond s-a preocupat în cauză de admisibilitatea unor astfel de cereri de suspendare de greutatea întoarcerii executării ulterioare şi s-a considerat că suspendarea executării s-ar impune pentru că suma cerută este destul de mare, aproape de profitul pe primul semestru al anului şi dacă nu s-ar dispune suspendarea, reclamanta ar fi afectată de acoperirea altor datorii bugetare şi de procurarea de fonduri pentru investiţie.
Pe lângă faptul că suspendarea executării unui act administrativ este excepţia iar nu regula, suspendarea nu se poate acorda decât în aprecierea unui caz bine justificat şi pentru prevenirea unei pagube iminente.
Indisciplina financiară a societăţii nu poate constitui un caz bine justificat, propria culpă neputând fi invocată pentru câştigarea unui drept şi anume acela de a suspenda executarea actului administrativ ce-i impută plata unor sume de bani.
Cât priveşte paguba iminentă este de observat că nici noţiunea de pagubă nu are legătură cu pierderea posibilităţii de a efectua investiţii şi cu neplata altor datorii bugetare.
Investiţiile care eventual s-ar face de petentă nu au prioritate faţă de plata datoriilor bugetare care trebuie să se facă în prealabil şi oricum faptul că se doreşte, să se facă eventual investiţii nu reprezentă determinarea legală a suspendarii executării actului administrativ.
În aceste condiţii apreciindu-se că nu este întemeiată cererea de suspendare solicitată de reclamantă, recursul declarat va fi admis cu consecinţa modificării hotărârii atacate şi respingerea acţiunii formulată de intimata-relcamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.F.M., împotriva sentinţei civile nr. 242 din 25 februarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge cererea de suspendare a executării deciziei nr. 23239 din 21 decembrie 2007 a A.F.M., formulată de reclamanta SC S. & C. SRL Baia Mare, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2287/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 2294/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
