ICCJ. Decizia nr. 2308/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2308/2008
Dosar nr. 9335/3/2007
Şedinţa publică de la 4 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1646 din 13 iunie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul V.V.F. în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al camerei Deputaţilor, privind contestarea modului de calcul a indemnizaţiei egale cu 7 salarii brute impozabile, potrivit art. 71 alin. (1) din Legea nr. 7/2006.
În motivarea sentinţei se reţine că potrivit Ordinului Secretarului General al Camerei Deputaţilor din 7 februarie 2007 reclamantului i-a încetat raportul de serviciu în calitatea sa de funcţionar public parlamentar prin pensionare, potrivit art. 62 lit. d) coroborat cu art. 67 şi 68 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, iar la data de 20 februarie 2007 reclamantului i s-a acordat indemnizaţia prevăzută de art. 71 din legea menţionată.
În drept instanţa a reţinut că potrivit textului de lege aplicabil (art. 71 din Legea nr. 7/2006) indemnizaţia se compune din 7 salarii brute, care se impozitează potrivit legii.
Totodată, potrivit O.G. nr. 24/2000 şi O.G. nr. 10/2007, acte normative ce reglementează salarizarea în cadrul funcţiilor publice de natura celei ocupate de reclamant, remuneraţia acestor categorii se compune din salariile de bază şi indemnizaţiile lunare, care sunt brute şi impozabile, astfel că pârâtul a calculat în mod corect cele 7 salarii brute ca fiind salarii de bază.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul V.V.F., susţinând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii şi totodată, nu s-a ţinut cont de toate dovezile administrate în cauză, în drept motivele fiind încadrate în art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul arată că astfel cum prevede C. muncii, salariul brut lunar cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri, iar la dosar a fost depusă adeverinţa din 26 ianuarie 2007 privind media veniturilor lunare brute realizate în ultimele 12 luni de activitate, pe baza căreia se stabileşte pensia de serviciu, respectiv suma de 5.047 RON/lună; instanţa de fond nu a ţinut seama de aceste elemente de fapt şi de drept, pronunţând o soluţie netemeinică şi nelegală.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte textul art. 15 C. muncii, recurentul-reclamant susţine în mod eronat că acesta conţine definiţia salariului brut lunar, în realitate fiind vorba de elementele salariului total: „salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri”.
În speţă însă, C. muncii reprezintă legea generală, prioritate având legile speciale aplicabile, respectiv Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, O.G. nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar - aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările ulterioare.
Astfel, potrivit art. 71 alin. (1) din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, funcţionarii publici parlamentari al căror raport de serviciu a încetat pentru motive neimputabile în condiţiile art. 62 lit. d) şi art. 64, beneficiază de o indemnizaţie egală cu 7 salarii lunare brute, care se impozitează potrivit legii.
În conformitate cu prevederile art. 38 alin. (3) din Legea nr. 7/2006, până la adoptarea unei legi speciale, salariile de bază ale funcţionarilor publici parlamentari se acordă în cuantumul şi în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările ulterioare.
Drept urmare, O.U.G. nr. 24/2000, astfel cum a fost modificată prin O.G. nr. 10/2007, constituie actul normativ special aplicabil salarizării funcţionarilor publici parlamentari şi nu conţine dispoziţii care să prevadă includerea în salariul de bază a altor sporuri decât cele privind salariul de merit şi indemnizaţia de conducere.
Pentru anul 2007, salariile de bază ale funcţionarilor publici parlamentari s-au acordat potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 10/2007 iar potrivit acestui act normativ - anexa I.a. II.b. Salarii de bază pentru funcţii de execuţie de specialitate specifice serviciilor Parlamentului, salariul de bază pentru funcţia de consilier parlamentar este de 2.217 RON iar potrivit anexei nr. VI/2 indemnizaţia de conducere este de 30% din salariul de bază.
Având în vedere aceste dispoziţii legale, la data de 20 februarie 2007 recurentului-reclamant i s-a acordat indemnizaţia potrivit art. 71 alin. (1) din Legea nr. 7/2006, modul de calcul, astfel cum a fost prezentat şi instanţei de fond, fiind următorul:
- salariul de bază la data încetării raportului de serviciu (10 februarie 2007) aferent funcţiei de şef serviciu (consilier parlamentar): 2.882 RON, salariul de bază incluzând şi indemnizaţia de conducere în sumă de 665 RON (30% din salariul de bază de 2.217 RON);
- indemnizaţia cuvenită potrivit legii: 7*2.882 RON = 20.174 RON;
- impozit calculat, reţinut şi virat (20.174*16/100) = 3.228 RON;
- rest de plată virat în contul de card (20 februarie 2007) = 16.946 RON.
În conformitate cu prevederile art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 10/2007, salariile de bază şi indemnizaţiile lunare sunt brute şi impozabile, potrivit legii.
În consecinţă, instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a legii, identificând conţinutul noţiunii de salariu brut lunar prin raportare la actele normative speciale.
De asemenea, este neîntemeiat motivul de recurs referitor la adeverinţa din 26 ianuarie 2007 eliberată de instituţie pentru calculul pensiei de serviciu, acest document neavând relevanţă în cazul plăţii celor 7 salarii lunare brute; respectiva adeverinţă stă la baza calculului mediei veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate, pe când art. 71 alin. (1) din Legea nr. 7/2006 se referă la salariul lunar brut. Noţiunea de venituri brute este mai largă decât cea de salariu brut, astfel cum rezultă,spre exemplu, din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002 aprobate prin H.G.R. nr. 149/2008, în sensul că pe lângă salariul de bază brut lunar, cuprinde şi sporurile, adaosurile şi drepturile băneşti acordate potrivit legii ori contractelor de muncă.
Pentru considerentele menţionate Înalta Curte constată că, în absenţa unei definiţii legale a noţiunii de salariu brut instanţa de fond a făcut o corectă interpretare a textelor legale aplicabile, făcând referire la salariul de bază brut, astfel că în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de V.V.F. împotriva sentinţei civile nr. 1646 din 13 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2307/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 2314/2008. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
