ICCJ. Decizia nr. 2319/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2319/2008
Dosar nr. 2269/33/2007
Şedinţa publică de la 5 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 93 din 23 ianuarie 2008, a admis acţiunea formulată de reclamantul B.Ş., în contradictoriu cu C.J.P. Cluj, a anulat hotărârea din 27 iunie 2007, emisă de pârâtă şi a recunoscut reclamantului calitatea de beneficiar al drepturilor conferite prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada iulie 1941- noiembrie 1944, începând cu data de 1 februarie 2008.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că probele existente la dosarul cauzei, respectiv declaraţiile autentificate ale martorilor F.I. şi F.A., precum şi actele de stare civilă ale reclamantului, atestă cu caracter unitar împrejurarea că acesta din urmă, împreună cu familia, s-au refugiat în perioada 14 iulie 1941 - 21 noiembrie 1944, ca urmare a persecuţiilor etnice suferite, din comuna C., în localitatea T.
S-a reţinut de asemenea că martora P.I. a confirmat, la rândul său, în depoziţia dată în faţa instanţei, refugiul reclamantului din comuna C. în localitatea T., pe traseul Boju, Cînepişte, Câmpia Turzii, în luna iunie 1941 şi reîntoarcerea acestuia, în localitatea de domiciliu, în luna noiembrie 1944.
Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că, în speţă, este incidentă ipoteza prevăzută de art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj susţinând că, potrivit legii, ar trebui să existe două surse de informare care să indice împreună aceleaşi date, ceea ce în speţă nu se verifică, fiind contradictorii.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român care în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice fiind refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Dovada acestor împrejurări se poate face conform art. 4 din H.G. nr. 127/2002, cu înscrisuri oficiale sau, în lipsa acestora cu declaraţii de martori.
Pe de altă parte, în lipsa unor înscrisuri oficiale, declaraţiile de martori administrate în probaţiune trebuie să fie riguroase şi să concorde între ele pentru a se putea determina, fără echivoc, perioada, cauza şi împrejurările refugiului.
În speţă, depoziţiile de martori aflate la dosar sunt contradictorii atât sub aspectul datei la care a avut loc refugiul cât şi cu privire la cauza acestuia. Astfel, în timp ce martorii F.I. şi F.A. susţin că refugiul reclamantului, împreună cu familia, a fost consecinţa persecuţiei etnice suferite, martora audiată în instanţă precizează că refugiul familiei B. s-a datorat altor cauze ce nu pot fi calificate drept persecuţie etnice, în sensul art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Rezultă aşadar că, în speţă nu s-a făcut dovada indubitabilă a îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Pe cale de consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. Curtea admite recursul declarat în cauză, casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea formulată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 93 din 23 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată, pe fond respinge acţiunea formulată de reclamantul B.Ş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2318/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2320/2008. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
