ICCJ. Decizia nr. 2315/2008. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2315/2008
Dosar nr. 8861/3/2007
Şedinţa publică de la 5 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 19 martie 2007, pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamantul B.I V. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, solicitând să-i soluţioneze cererea de acces la propriul dosar de securitate.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, la petiţia sa nr. P.3140 din 2 august 2006 nu a primit răspuns până în prezent.
Prin sentinţa civilă nr. 2207 din 2 aprilie 2007, Tribunalul Bucureşti şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa civilă nr. 1421 din 28 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 8861/3/2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea, a obligat pârâtul să facă cunoscut reclamantului, rezultatul investigaţiilor întreprinse în scopul identificării dosarului şi să permită accesul la propriul dosar, în cazul existenţei acestuia, a stabilit în temeiul art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 în sarcina pârâtului, o penalitate de 1 RON pentru fiecare zi de întârziere, ce urmează a curge de la data comunicării hotărârii.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că reclamantul este vătămat prin refuzul nejustificat al pârâtului de a respecta principiul cuprins la art. 1 din Legea nr. 187/1999, conform căruia orice persoană are dreptul de acces la propriul dosar de securitate, în termenul prevăzut de Legea nr. 187/1999.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul consideră că prevederile Legii nr. 554/2004 nu sunt incidente în cauză.
În mod greşit instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia pe dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. h), art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, deoarece nu poate fi vorba de un refuz nejustificat în cazul în care intimatul a fost informat că s-au demarat formalităţile de verificare solicitate.
Nu poate fi reţinut nici aspectul nesoluţionării cererii, atâta timp cât recurenta a emis un răspuns către intimat.
Răspunsul emis respectă cerinţele Legii nr. 187/1999, care în art. 12 arată „că în termen de 30 de zile, petentul va fi informat în legătură cu demersurile pe care Consiliul le realizează în urma cererii sale”. Soluţia legiuitorului se bazează pe dificultatea procedurii de identificare a materialelor referitoare la o anumită persoană. În speţă, materialul privitor la reclamant nu se găsea într-un dosar deschis de fosta securitate pe numele său, ci într-unul privitor la mai multe persoane.
Recurentul mai arată că prin hotărârea atacată s-a acordat mai mult decât s-a cerut, în sensul aplicării prevederilor art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, sancţiune la care reclamantul nu s-a referit.
Se mai arată că recurentul a îndeplinit cele stipulate în dispozitivul hotărârii judecătoreşti atacate.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, considerând că recurentul nu a întreprins toate diligenţele pentru găsirea dosarului.
Adresa din 22 octombrie 2007 a fost emisă după pronunţarea hotărârii judecătoreşti, iar pârâtul nu a prezentat probe prin care să argumenteze că au fost demarate formalităţile.
Recursul este nefondat.
Reclamantul-intimat a solicitat identificarea dosarelor de securitate existente pe numele său, pentru perioada 1970 - 1990, depunând o cerere înregistrată la 2 august 2006.
Prin adresa din 6 septembrie 2006, recurentul a comunicat petentului faptul că au fost demarate formalităţile de verificare, conform art. 12 din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste.
Cererea, conform prevederilor Legii nr. 187/1999 trebuia soluţionată într-un termen de 6 luni.
Din 6 septembrie 2006 şi până la 22 octombrie 2007 recurentul-pârât nu a întreprins nici un demers pentru soluţionarea cererii.
Adresa din 22 octombrie 2007 a fost emisă după pronunţarea sentinţei de fond (28 mai 2007).
De menţionat este faptul că recurentul nu s-a prezentat în faţa instanţei de fond şi nu s-a apărat în nici un mod.
Nu au fost depuse la dosar „demersurile” despre care recurentul face vorbire.
În mod cert prevederile Legii nr. 554/2004 sunt aplicabile speţei.
În art. 1 din Legea nr. 554/2004 se dă posibilitatea oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri să se adreseze instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Reclamantul a demonstrat că este vătămat în dreptul său prevăzut de art. 1 din Legea nr. 187/1999, de a avea acces la propriu dosar de securitate prin nesoluţionarea în termenul legal a cererii sale.
Se aplică în speţă art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri şi nu refuzul nejustificat astfel cum în mod greşit afirmă recurentul. De altfel, instanţa de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. h) şi nu ale art. 2 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 554/2004 (refuz nejustificat de a soluţiona o cerere).
Răspunsul emis de recurent nu face referire la întreaga perioadă solicitată de reclamant 1970 - 1990, ci se referă la un dosar din anul 1970. Nu există dovada efectuării cercetărilor pentru perioada 1971 - 1990.
Legea nr. 187/1999, prevăzând dificultatea procedurii de identificare a materialelor referitoare la o anumită persoană a prevăzut un termen de rezolvare a cererii de 6 luni.
În această perioadă recurentul nu a soluţionat cererea, nu a făcut dovada vreunui demers întreprins şi a răspuns parţial după pronunţarea sentinţei de fond.
Din acest motiv, criticile aduse sentinţei recurate sunt nefondate, în speţă fiind aplicabile prevederile art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.
Nu este incident nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., deoarece reclamantul, în cererea adresată instanţei solicită aplicarea sancţiunilor prevăzute de Legea nr. 554/2004, iar art. 18 alin. (5) nu instituie obligativitatea cererii părţii în acest sens.
Faţă de considerentele menţionate, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 1421 din 28 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2314/2008. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 2318/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
