ICCJ. Decizia nr. 2318/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2318/2008
Dosar nr. 1891/33/2007
Şedinţa publică de la 5 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 129 din 1 februarie 2008, a admis acţiunea formulată de reclamanta D.E., în contradictoriu cu C.J.P. Cluj, a anulat hotărârea din 2 mai 2007, emisă de pârâtă şi a obligat pe aceasta din urmă să recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 august 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 august 2006.
S-a reţinut în acest sens că declaraţiile martorilor audiaţi în instanţă, martori care, astfel cum au declarat şi au dovedit prin prezentarea legitimaţiei, sunt la rândul lor beneficiari ai Legii nr. 189/2000, coroborate cu înscrisurile prezentate în probaţiune, au relevat împrejurarea că reclamanta, împreună cu familia, a părăsit localitatea de domiciliu C.T. şi s-au refugiat în oraşul Cluj, urmare a tratamentului la care au fost supuşi. Părăsirea localităţii de domiciliu s-a produs potrivit probelor administrate, în luna august 1943, iar întoarcerea în luna septembrie 1945.
Pe cale de consecinţă, instanţa a apreciat că probatoriul administrat a confirmat îndeplinirea condiţiilor instituite de legiuitor pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta care a susţinut că, potrivit legii, ar trebuie să existe două surse de informaţie care să indice împreună aceleaşi date, respectiv data plecării, localitatea de plecare, motivul plecării, localitatea de refugiu şi data întoarcerii din refugiu, pentru a putea fi coroborate în favoarea reclamantei, în timp ce instanţa de fond a stabilit drepturile solicitate în baza unei singure depoziţii de martori.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis, pentru următoare considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 astfel cum a fost aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de dispoziţiile acestui act normativ persoana, cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, fiind strămutată, refugiată sau expulzată în altă localitate.
Dovada acestor împrejurări se poate face, potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2000, cu acte oficiale sau în lipsa acestora, cu declaraţii de martori.
Din declaraţia martorului B.M. rezultă că motivul pentru care familia reclamantei, împreună cu aceasta, s-a mutat din localitatea C.T., în oraşul Cluj, în luna august a anului 1943 a fost trecerea liniei frontului de către trupele ruseşti, fapt ce constituie o operaţiune de război şi nu un act de persecuţie etnică îndreptat împotriva acestora, astfel cum prevăd imperativ dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Curtea admite recursul declarat în cauză, casează sentinţa atacată şi pe fond respinge acţiunea formulată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 129 din1 februarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond respinge acţiunea formulată de reclamanta D.E.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2315/2008. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 2319/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
