ICCJ. Decizia nr. 2372/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2372/2008
Dosar nr. 1703/33/2007
Şedinţa publică din 10 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 27 septembrie 2007, reclamantul R.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 22356 din 20 august 2007 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, în mod nelegal, prin hotărârea atacată, pârâta i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, deşi a dovedit că s-a refugiat în luna septembrie 1940 din localitatea de domiciliu, datorită persecuţiilor exercitate pe criterii etnice de către trupele de ocupaţie după Dictatul de la Viena.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 95/2008 din 24 ianuarie 2008 a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 15 septembrie 1940 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 iunie 2007.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu probele administrate şi cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Împotriva sus menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
Recurenta a susţinut, în esenţă că, în mod eronat, prima instanţă şi-a fundamentat hotărârea exclusiv pe declaraţiile unor martori, în absenţa şi a unor alte surse de informaţie, care să indice aceleaşi date, ţinând cont şi de împrejurarea că intervalul refugiului nu a fost indicat de ambii martori.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu criticile invocate, cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în speţă, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, pentru motivele care vor fi expuse în continuare.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aşa cum a fost completată şi modificată, de dispoziţiile acestei ordonanţe beneficiază persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin persoană strămutată în altă localitate, conform dispoziţiilor HG nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a OG nr. 105/1999, se înţelege „persoana care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice".
În mod eronat recurenta - pârâtă susţine că intimatul - reclamant nu s-ar afla în această situaţie.
Astfel, din declaraţiile autentice judiciare ale martorilor T.G. şi L.N., coroborate cu actele de stare civilă ale reclamantului, rezultă că, s-a făcut dovada, în condiţiile art. 4 din HG nr. 127/2002 că, în luna septembrie 1940, intimatul - reclamant împreună cu mama sa s-au refugiat din localitatea de domiciliu, satul Popeşti, comuna Baciu, în localitatea Turda, judeţul Cluj, datorită persecuţiilor exercitate pe criterii etnice asupra populaţiei române din Ardealul de Nord, de către trupele maghiare de ocupaţie.
Aparentele neconcordanţe între declaraţiile martorilor sunt justificate de vârsta înaintată a acestora, precum şi de intervalul mare de timp scurs de la momentul producerii faptelor generatoare de drepturi în litigiu.
În consecinţă, faţă de dovezile existente la dosar, se reţine că sentinţa este legală şi temeinică, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 95 din 24 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2371/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2376/2008. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
