ICCJ. Decizia nr. 2370/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2370/2008
Dosar nr. 5576/2/2007
Şedinţa publică de la 10 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 1 august 2007, reclamanta P.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria sectorului 2 Bucureşti, obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2001-2005, actualizată cu indicele de inflaţie până la data plăţii şi a daunelor interese aferente, conform art. 161 alin. (4) C. muncii.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a fost funcţionar public în perioada 2001-2005, în cadrul autorităţii pârâte şi în această calitate, era îndreptăţită, potrivit art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, la primele de concediu solicitate.
A mai menţionat că, deşi prin legi bugetare succesive, s-a suspendat acordarea acestor drepturi, anularea lor nu este posibilă, faţă de dispoziţiile Constituţiei, fiind un drept câştigat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2646 din 30 octombrie 2007, a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta la plata sumelor reprezentând contravaloarea primei de vacanţă pe anii 2001-2005, actualizată cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului până la data plăţii efective.
Totodată, a respins cererea de plată a daunelor interese, ca neîntemeiată.
Instanţa reţinut că soluţia se impune, întrucât, în temeiul art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, reclamanta este îndreptăţită la acordarea drepturilor salariale solicitate.
A mai reţinut că, deşi aceste dispoziţii legale au fost suspendate prin O.U.G. nr. 33/2001 şi ulterior, prin legi bugetare succesive, aceste norme de suspendare sunt neconstituţionale şi suspendarea nu echivalează cu o anulare a dreptului, astfel încât, la încetarea suspendării, se impunea plata drepturilor salariale respective.
Cu privire la cererea de plată a daunelor interese, instanţa a apreciat că aceasta este nefondată, întrucât daunele interese la care se referă art. 161 C. muncii sunt de fapt daunele moratorii pentru neexecutare şi constau în lipsa folosinţei banilor, care este cuantificată prin raportare la creşterea indicelui de inflaţie.
Împotriva sus menţionatei sentinţe a declarat recurs pârâta Primăria sectorului 2 Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin cererea depusă şi susţinută în şedinţa publică de la 10 iunie 2008, recurenta a renunţat la judecata recursului pe care l-a formulat.
În consecinţă, în temeiul art. 246 C. proc. civ., Înalta Curte va lua act că recurenta a renunţat la judecata prezentului recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de renunţarea recurentei Primăria sectorului 2 Bucureşti la judecarea recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 2646 din 30 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2369/2008. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 2373/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
