ICCJ. Decizia nr. 2373/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2373/2008
Dosar nr. 2099/33/2007
Şedinţa publică de la 10 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 29 noiembrie 2007, reclamanta L.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj anularea hotărârii din 3 august 2007, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta, a arătat că, prin hotărârea atacată, i-a fost respinsă în mod nelegal cererea de recunoaştere a calităţii de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, deşi a dovedit că, în perioada august 1940 - martie 1945, s-a refugiat împreună cu familia, din localitatea B., judeţul Cluj, în localitatea C., judeţul Cluj, datorită persecuţiilor etnice exercitate de către autorităţile de ocupaţie după Dictatul de la Viena.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 136 din 5 februarie 2008 a admis acţiunea, a dispus anularea hotărârii contestate şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitate de refugiat în perioada august 1940 - martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 aprilie 2007.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu probele administrate şi cu dispoziţiile art. 2 din Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999.
Împotriva sus menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâta C.J.P. Cluj.
Recurenta a susţinut, că instanţa a soluţionat cauza fără a observa tardivitatea acţiunii iar, în subsidiar, a arătat că în mod eronat au fost acordate drepturile cuvenite începând cu august 1940.
Recursul se va respinge ca nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
În mod eronat recurenta susţine că a făcut dovada tardivităţii acţiunii cu confirmarea de primire a hotărârii atacate.
Este adevărat că, la dosar recurenta pârâtă a depus copia unei confirmări de primire, însă nu s-a probat că aceasta vizează hotărârea contestată în cauză, numărul înscris pe confirmare, respectiv 44890, necorespunzând cu cel al actului care se susţine că a fost comunicat.
În ceea ce priveşte intervalul de timp (august 1940 - 6 martie 1945) cuprins în hotărârea atacată, pentru care au fost acordate intimatei-reclamante drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, Înalta Curte apreciază, faţă de prevederile legale imperative cuprinse în acest act normativ, potrivit cu care aceste drepturi pot fi acordate numai începând cu data de 6 septembrie 1940, că menţiunea instanţei de fond este o eroare materială supusă îndreptării potrivit art. 281 C. proc. civ.
Nu se impune casarea hotărârii atacate în condiţiile în care s-a dovedit că reclamanta-intimată întruneşte cerinţele legale pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.
Având în vedere că, în raport cu probele administrate în cauză, acţiunea a fost în mod corect soluţionată ca fiind introdusă în termenul prevăzut de art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, recursul se va respinge ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 136 din 5 februarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2370/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 2374/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
