ICCJ. Decizia nr. 2365/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2365/2008
Dosar nr. 3691/2/2007
Şedinţa publică de la 10 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 22 mai 2007, reclamanta N.E.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor, modificarea parţială a Ordinelor nr. RR din 5 decembrie 2006, nr. PP din 5 februarie 2007 şi nr. ZZ din 3 aprilie 2007, emise de Ministrul Economiei şi Finanţelor, în sensul înlocuirii sintagmei „consilier superior cls. I treapta 3” cu „consilier superior cls. I treapta 1” şi al acordării salariului de bază corespunzător acestei trepte, cu plata diferenţelor salariale corespunzătoare începând cu 17 aprilie 2007 până la data pronunţării hotărârii.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 553/2006 a fost transferată la cerere din funcţia publică de consilier superior clasa I treapta 1 la Biroul pentru gestionarea cazierului fiscal D.G.F.P. Braşov în funcţia publică de consilier superior clasa I treapta 1 la Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare.
Ulterior, prin ordinele contestate, s-a modificat încadrarea sa în funcţia publică de execuţie de consilier superior clasa I treapta 3, ceea ce, în opinia reclamantei, este nelegal.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2940 din 20 noiembrie 2007, a admis acţiunea, a anulat în parte ordinele contestate, respectiv Ordinul nr. RR/2006, Ordinul nr. PP/2007 - poziţia 86 şi Ordinul nr. ZZ/2007 - poziţia 91, în sensul înlocuirii sintagmei „consilier superior cls. I treapta 3” cu „consilier superior cls. I treapta 1” şi acordării salariului de bază corespunzător acestei trepte.
Totodată, a obligat pârâtul la plata diferenţelor salariale corespunzătoare începând cu 17 aprilie 2007 până la data pronunţării hotărârii şi la plata sumei de 44,3 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu prevederile art. 6 alin. (6) din O.G. nr. 6/2007 şi cu împrejurarea că rectificarea ordinului de transfer nu putea interveni în absenţa unui act modificator al raportului de serviciu.
S-a mai reţinut că nu sunt incidente prevederile art. 6 alin. (6) teza a II-a din O.G. nr. 6/2007, deoarece reclamanta nu s-a transferat într-o funcţie publică de nivel inferior.
Prin încheierea din camera de consiliu de la 26 februarie 2008, Curtea de Apel a admis cererea de îndreptare a erorii materiale din hotărârea de mai sus, în sensul că acordarea drepturilor salariale se va face de la 17 aprilie 2006, iar nu 2007, cum greşit s-a menţionat.
Împotriva sus amintitei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
Au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., precum şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, susţinându-se în esenţă, următoarele:
1. Reclamanta s-a adresat Ministerului Finanţelor Publice, în prezent Ministerul Economiei şi Finanţelor, numai la data de 3 mai 2007, peste termenul special de decădere de 5 zile prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2006, act normativ aplicabil în speţă potrivit principiului „tempus regist actum”, precum şi după 30 de zile de la data ultimului act administrativ contestat.
Acceptând teza că termenul special de decădere de 5 zile poate fi depăşit fără nici un fel de sancţiune, reclamanta nu a contestat la instanţa de contencios administrativ actul prin care a fost soluţionată contestaţia acesteia, respectiv actul emis de Direcţia Generală Resurse Umane din cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor.
2. Instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât reclamanta a solicitat „modificarea parţială” a ordinelor contestate, iar prin hotărârea atacată s-a dispus anularea în parte a acestora.
3. Ordinul nr. RR/2006 a fost emis în conformitate cu legislaţia în vigoare, prin art. 6 alin. (2) din O.G. nr. 2/2006 prevăzându-se că salariile de bază ale persoanelor care ocupă în anul 2006 o funcţie de execuţie, în condiţiile legii, se stabilesc la nivelul treptei 3 de salarizare, corespunzătoare categoriei, clasei şi gradului profesional în care sunt încadrate.
Analizând actele dosarului, motivele de recurs invocate de recurent şi examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul nu este fondat, pentru considerentele în continuare arătate.
Prin decizia nr. 104 din 8 martie 2006 emisă de D.G.F.P. Braşov, reclamanta-intimată N.E.G. a fost numită în funcţia publică de consilier superior cls. I treapta I la biroul pentru gestionarea cazierului fiscal D.G.F.P. Braşov, începând cu data de 10 aprilie 2006, avându-se în vedere prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată, H.G. nr. 1209/2003 privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, O.G. nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2006 şi Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 10/2004 cu privire la structura organizatorică a D.G.F.P. Braşov, astfel cum rezultă din preambulul respectivei decizii.
Începând cu data de 17 aprilie 2007, conform Ordinul Ministrului Finanţelor Publice din 7 aprilie 2006, aceasta a fost transferată, la cerere, la Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare, în funcţia publică de execuţie de consilier superior clasa I treapta I şi un salariu de bază corespunzător treptei de salarizare deţinute, fiind respectate astfel prevederile art. 6 alin. (6) din O.G. nr. 2/2006, incidente într-o atare situaţie.
Prin urmare, reclamanta-intimată nu avea nici un interes să conteste modalitatea de stabilire a salariului de bază, sporurile şi alte drepturi care se acordă potrivit prevederilor O.G. nr. 7/2006, recurgând la procedura prevăzută de art. 31 din acelaşi act normativ, cum pretinde recurentul.
Apreciind ca fiind nelegale Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. RR din 5 decembrie 2006 prin care s-a modificat ordinul de transfer, fără a fi intervenit în prealabil o modificare a raportului de serviciu cu privire la treapta de salarizare, precum şi ordinele ulterioare acestuia, reclamanta a formulat plângere prealabilă la 3 mai 2007, solicitând, în condiţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, revocarea lor, plata diferenţelor salariale corespunzătoare funcţiei deţinute la data transferului şi comunicarea unor copii de pe acestea.
Cum, în speţă, nu s-a făcut dovada comunicării ordinelor contestate anterior formulării respectivei solicitări, raportat la dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, tardivitatea plângerii prealabile nu poate fi reţinută.
Nerespectarea termenelor prevăzute de lege pentru declanşarea recursului graţios şi pentru sesizarea instanţei nu justifică, de altfel, adoptarea unei soluţii de respingere a acţiunii ca fiind inadmisibilă, cum pretinde recurentul, într-o atare situaţie soluţia legală fiind aceea a respingerii acţiunii ca prescrisă sau tardiv formulată, întrucât raportat la dispoziţiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu art. 7 din Legea nr. 554/2004, numai neexercitarea recursului administrativ prealabil atrage sancţiunea inadmisibilităţii acţiunii.
În conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) şi alin. (3), teza I, coroborate cu art. 304 pct. 6 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri se pronunţă şi atunci când instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, acest motiv de nelegalitate vizând aşadar situaţiile de plus petita şi ultra petita.
Art. 129 C. proc. civ. consacră principiul rolului activ al judecătorului, în virtutea căruia instanţa este obligată să dea acţiunii calificarea juridică exactă şi în funcţie de aceasta să verifice condiţiile de admisibilitate a acţiunii şi să se pronunţe apoi în concret asupra tuturor capetelor de cerere formulate.
În speţă, în raport cu actele dosarului şi cu dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 care reglementează obiectul acţiunii judiciare în contencios administrativ, în mod corect prima instanţă a stabilit că este legal învestită cu o cerere având ca obiect anularea parţială a ordinelor în discuţie şi acordarea despăgubirilor pentru daunele materiale suferite de reclamantă, pronunţându-se, în limitele acestei învestiri, asupra celor două capete de cerere, astfel încât motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. nu poate fi reţinut.
Sub aspectul fondului cauzei, hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale în materie, în situaţia reclamantei fiind aplicabile prevederile art. 6 alin. (6) teza I din O.G. nr. 2/2006 şi respectiv, O.G. nr. 6/2007, potrivit cărora funcţionarii publici care se transferă beneficiază de un salariu de bază corespunzător treptei de salarizare deţinute, potrivit autorităţii sau instituţiei publice la care se transferă şi nu cele ale art. 6 alin. (2) din aceleaşi acte normative, cum pretinde recurentul.
Or, în absenţa unui act administrativ modificator al raportului de serviciu al reclamantei prin numirea acesteia în funcţia de consilier superior, cls. I, treapta 3 la D.G.F.P. Braşov, anterior ordinului prin care a fost aprobat transferului, acesta nu putea opera decât pentru un salariu corespunzător treptei de salarizare deţinute, cum corect a reţinut prima instanţă.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor împotriva sentinţei civile nr. 2940 din 20 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2363/2008. Contencios. îndreptare eroare... | ICCJ. Decizia nr. 2369/2008. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
