ICCJ. Decizia nr. 2424/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2424/2008
Dosar nr. 3762/2/2007
Şedinţa publică de la 12 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 24 mai 2007, reclamanta F.S.V.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, acordarea a 20 de tichete de masă lunar personalului sanitar-veterinar şi acordarea unei măriri a salariului cu 25% pentru funcţionarii publici din instituţiile sanitar-veterinare publice, începând cu 9 decembrie 2006.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2937 din 20 noiembrie 2007 a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că salariaţii din sectorul bugetar pot primi o alocaţie individuală de hrană, însă în limita bugetelor de venituri şi cheltuieli aprobate potrivit legii, în concluzie, reclamanţii beneficiind de un drept sub condiţie, respectiv prevederea sumelor necesare în bugetul fiecărui minister în parte.
În ceea ce priveşte capătul de cerere ce vizează majorarea salarială de 25% s-a reţinut că în lipsa resurselor financiare alocate de la bugetul de stat, pârâtei nu îi revenea obligaţia acordării acestor drepturi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta F.S.V.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Referitor la drepturile salariale reprezentând tichete de masă, recurenta a arătat că dreptul membrilor de sindicat se naşte exclusiv din lege (Legea nr. 142/1998 şi Legea nr. 435/2006), neexistând nici o prevedere legală care să îl anuleze, iar intimata pârâtă, în calitate de ordonator principal de credite, are dreptul şi obligaţia să solicite şi să asigure resursele financiare necesare.
Recurenta a invocat, totodată şi prevederile art. 38 C. muncii, potrivit cărora „Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate”.
În ceea ce priveşte creşterea salarială cu 25%, s-a susţinut, de asemenea, că intimata-pârâtă ca şi ordonator principal de credite avea obligaţia să asigure fondurile necesare, aceasta neprobând faptul că ar fi făcut demersuri pentru suplimentarea fondurilor bugetare în acest scop.
În consecinţă, s-a solicitat modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii.
Examinând cauza în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
În conformitate cu prevederile art. 23 din Legea nr. 435/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului care îşi desfăşoară activitatea în sistemul sanitar-veterinar, „începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, personalul încadrat în unităţile sanitar-veterinare publice finanţate din venituri proprii şi subvenţii de la bugetul de stat beneficiază lunar de 20 de tichete de masă cu excepţia pensionarilor”.
Dispoziţiile textului sus-menţionat sunt imperative şi nu lasă loc de interpretare, fiind evident că nu ne aflăm în prezenţa unui drept sub condiţie cum greşit a reţinut instanţa de fond, dreptul reclamanţilor - membrii ai F.S.V.R., fiind născut exclusiv din legea specială (Legea nr. 435/2006) care le este aplicabilă.
Astfel fiind, prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă şi cele ale art. 3 din O.U.G. nr. 88/2006 pentru modificarea şi completarea unor acte normative prin care se acordă drepturi sociale, precum şi unele măsuri în domeniul cheltuielilor de personal care condiţionează acordarea tichetelor de masă de resursele bugetare şi respectiv, înlătură acordarea tichetelor de masă în anul 2007, nu sunt aplicabile în speţă, fiind norme legale cu caracter general, iar în plus, anterioare adoptării legii speciale.
Referitor la sporul salarial de 25%, pentru perioada 9 decembrie 2006 - 31 decembrie 2006 se reţine că funcţionarii publici membri ai sindicatelor componente ale recurentei-reclamante sunt îndreptăţiţi la această mărire salarială în baza prevederilor art. 38 din Legea nr. 435/2006 potrivit cărora „salariile de bază ale funcţionarilor publici din instituţiile sanitar-veterinare publice sunt mai mari cu 25% faţă de salariile prevăzute de O.G. nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2006”, acordarea respectivului drept fiind aşadar o obligaţie legală a intimatei-pârâte Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.
Faţă de cele ce preced, recursul este întemeiat şi va fi admis, se va modifica sentinţa atacată în sensul admiterii acţiunii, cu consecinţa obligării pârâtei la acordarea tichetelor de masă şi a sporului salarial de 25%.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta F.S.V.R. împotriva sentinţei nr. 2937 din 20 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea F.S V.R.
Obligă pârâta Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor la acordarea tichetelor de masă şi a sporului de 25% faţă de salariile prevăzute de O.G. nr. 2/2006 în favoarea funcţionarilor publici membri ai sindicatelor componente ale recurentei-reclamante după cum urmează: tichetele de masă lunar începând cu data de 9 decembrie 2006 şi sporul salarial de 25% pentru perioada 9 decembrie 2006 - 31 decembrie 2006.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2421/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2425/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
