ICCJ. Decizia nr. 2434/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2434/2008
Dosar nr. 1983/33/2007
Şedinţa publică de la 12 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 12 noiembrie 2007, reclamantul T.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea hotărârii din 12 iunie 2007 şi obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de refugiat.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 80 din 22 ianuarie 2008 a admis acţiunea, a dispus anularea hotărârii contestate, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada septembrie 1940 - martie 1945 şi să-i plătească drepturile ce i se cuvin în baza Legii nr. 189/2000 începând cu data de 01 august 2006.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că probele existente la dosar atestă că reclamantul a fost refugiat pe motive etnice împreună cu familia, din localitatea C. în localitatea T.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj, susţinând că declaraţiile martorilor trebuie să fie clare şi să se susţină reciproc.
Or, în cauză, susţine recurenta că declaraţiile martorilor nu clarifică perioada şi motivele refugiului.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, de prevederile acestei ordonanţe beneficiază persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin persoană strămutată în altă localitate, conform dispoziţiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
În cauză, din declaraţiile autentificate ale martorilor N.A. şi A.N, coroborate cu datele rezultate din actele de stare civilă depuse şi declaraţiile judiciare ale aceloraşi martori, rezultă că s-a făcut dovada, în condiţiile art. 4 din H.G. nr. 127/2002 că, în perioada septembrie 1940 - martie 1945, după cedarea Ardealului de Nord, intimatul-reclamant împreună cu familia au fost obligaţi să se refugieze din localitatea C., judeţul Cluj, în T., ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate în zonă.
Pentru a stabili cu certitudine incidenţa prevederilor legale mai sus menţionate şi pentru a vedea astfel dacă reclamantul-intimat era îndreptăţit la acordarea drepturilor compensatorii, instanţa de fond în mod corect a procedat şi la audierea nemijlocită a martorilor.
În plus, martorul N.A. este beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, cum rezultă din hotărârea nr. AA/2003 depusă la dosar.
În concluzie, dând o corectă dezlegare cauzei deduse judecăţii, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 80 din 22 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2432/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2438/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
