ICCJ. Decizia nr. 2432/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2432/2008
Dosar nr. 1737/33/2007
Şedinţa publică de la 12 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 3 octombrie 2007, reclamanta C.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea hotărârii din 20 august 2007, recunoaşterea calităţii de refugiat şi acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 mai 2007.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, în cauză, s-a făcut dovada faptului că reclamanta a fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu şi a suferit prejudicii în urma refugierii forţate, motiv pentru care excluderea sa de la beneficiul acordat de lege refugiaţilor este nelegală.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj, susţinând, în esenţă, că declaraţiile de martori trebuie să fie clare şi să se susţină reciproc, ceea ce nu este cazul în speţă.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, de prevederile acestei ordonanţe beneficiază persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin persoană strămutată în altă localitate, conform dispoziţiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
În cauză, din declaraţiile martorilor A.A. şi L.L., coroborate cu datele rezultate din actele de stare civilă depuse, rezultă că s-a făcut dovada, în condiţiile art. 4 din H.G. nr. 127/2002, că reclamanta împreună cu familia sa au fost obligaţi să se refugieze din localitatea C., judeţul Cluj în localitatea G., judeţul Cluj datorită persecuţiilor etnice, începând cu luna noiembrie 1940, până în mai 1945.
Deşi la dosarul cauzei au fost depuse declaraţiile autentificate a doi martori, precum şi acte de stare civilă, pentru a stabili cu certitudine incidenţa prevederilor legale mai sus menţionate şi pentru a vedea astfel dacă reclamanta-intimată era îndreptăţită la acordarea drepturilor compensatorii, instanţa de fond a procedat şi la audierea nemijlocită a martorei A.A.
De altfel, martora A.A. este beneficiara prevederilor Legii nr. 189/2000, cum rezultă din hotărârea nr. AA/2003 depusă la dosar.
În concluzie, dând o corectă dezlegare cauzei deduse judecăţii, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza a doua din C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 115 din 29 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2430/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2434/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
