ICCJ. Decizia nr. 262/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 262/2008
Dosar nr. 4302/85/2006
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, în urma declinării competenţei de către Tribunalul Sibiu, reclamanta SC K. SRL Sibiu a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Sibiu anularea Deciziei nr. 479 din 30 noiembrie 2006, precum şi a Deciziei nr. 309 din 14 iulie 2006 şi ca urmare exonerarea reclamantei de plata sumei de 738.783 lei.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că greşit organele financiare au stabilit că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii solidare prevăzută de art. 27 alin. (2) lit. a) C. proCod Fiscal, deoarece reclamanta nu poate fi ţinută să răspundă în locul societăţii debitoare SC S. SRL în situaţia în care starea de insolvenţă a acestei societăţi nu s-a constatat pe baza unei hotărâri irevocabile dată în condiţiile Legii nr. 85/2006.
S-a mai arătat că aplicabilitatea art. 27 alin. (2) lit. a) din OUG 92/2003 C. proCod Fiscal este strict limitată la persoanele juridice care desfăşoară o activitate identică şi în comun cu cea a debitorului, faptul că societatea reclamantă desfăşoară o activitate similară, în construcţii, în baza unui contract de subantrepriză, nu presupune incidenţa dispoziţiilor mai susmenţionate, lucrările nefiind prestate în cadrul aceleiaşi activităţi.
Prin sentinţa nr. 50 din 29 iunie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia a respins acţiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta SC K. SRL Sibiu, societate aflată în reorganizare judiciară, reprezentată prin administratorul judiciar SC I.C. SRL, împotriva pârâtei D.G.F.P. Sibiu.
Pentru a hotărî astfel, Instanţa de Fond a reţinut că prin Decizia nr. 309 din 14 mai 2006 emisă de pârâta D.G.F.P. Sibiu a fost stabilită răspunderea solidară a debitoarei SC S. SRL cu reclamanta SC K. SRL pentru suma de 738.783 lei în condiţiile art. 27 alin. (2) lit. a) C. proCod Fiscal, reclamanta fiind asociată în societatea debitoare, deţinând 51 % din părţile sociale şi are acelaşi obiect de activitate.
A constatat Instanţa de Fond că întrucât reclamanta deţine controlul asupra majorităţii părţilor sociale ale debitoarei SC S. SRL, declarată în stare de insolvabilitate şi nu a luat măsuri de redresare a debitoarei lăsând-o să ajungă în stare de insolvabilitate, având totodată şi acelaşi obiect de activitate, construcţii civile, există legătură de cauzalitate între starea de insolvabilitate a debitoarei şi pasivitatea reclamantei - asociat majoritar, astfel încât sunt îndeplinite condiţiile art. 27 alin. (2) C. proCod Fiscal, pentru atragerea răspunderii solidare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC K. SRL criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 punctele 7 şi 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs recurenta - reclamantă susţine, în esenţă, că Instanţa de Fond a interpretat greşit dispoziţiile art. 27 alin. (2) din OG nr. 92/2003, reţinând că SC K. SRL răspunde în solidar cu SC S. SRL, deşi înţelesul dispoziţiilor menţionate este restrictiv, neputând exista răspundere solidară dacă nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute în textul legal.
Mai arată că Instanţa de Fond nu a analizat temeinic situaţia juridică şi financiară a societăţii debitoare şi nici motivele de nulitate a deciziei emisă de pârâtă privind antrenarea răspunderii solidare, limitându-se să enumere dispoziţiile art. 27 alin. (2) C. proCod Fiscal şi să reia susţinerile pârâtei.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă atât în scris cât şi prin susţinerile verbale, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Prin Decizia nr. 309 din 14 iulie 2006, emisă de pârâta D.G.F.P. Sibiu, s-a stabilit, în temeiul dispoziţiilor art. 27 alin. (2) lit. a) C. proCod Fiscal răspunderea solidară a societăţii reclamante SC K. SRL cu societatea debitoare SC S. SRL, pentru suma de 738.783 lei reprezentând obligaţii fiscale, neachitate, ale acestei din urmă societăţi comerciale.
În motivarea acestei decizii s-a arătat că SC S. SRL, societate debitoare, a fost declarată insolvabilă pin procesul - verbal de constatare a insolvabilităţii nr. 160353 din data de 26 mai 2006, iar societatea reclamantă SC K. SRL deţine controlul asupra debitoarei, având 51% din părţile sociale ale acesteia şi desfăşurând aceeaşi activitate, respectiv construcţii de clădiri şi lucrări de geniu civil. S-a mai precizat că societatea reclamantă, deşi nu avea datorii la bugetul de stat nu a luat măsuri de redresare a debitoarei lăsând-o să ajungă în stare de insolvabilitate.
Contestaţia formulată împotriva acestei decizii a fost soluţionată prin Decizia nr. 479 din 30 noiembrie 2006 a D.G.F.P. Sibiu, în sensul respingerii ca neîntemeiată.
Analizând acţiunea formulată de societatea reclamantă SC K. SRL privind anularea celor două decizii menţionate mai sus, emise de autoritatea pârâtă D.G.F.P. Sibiu, Instanţa de Fond a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii solidare prevăzute de dispoziţiile art. 27 alin. 2 lit. a) C. proCod Fiscal, fără însă a detalia şi motivele pentru care sunt incidente în cauză aceste dispoziţii legale, raportat la înscrisurile depuse la dosar de către ambele părţi în cadrul administrării probatoriului.
Pe de altă parte, atâta vreme cât prin deciziile emise de organul administrativ fiscal şi atacate în Instanţă se reţine, fără echivoc, ca situaţie juridică şi de fapt că debitorul principal, ţinut în solidar să răspundă alături de societatea reclamantă, este SC S. SRL, Înalta Curte apreciază că Instanţa de Fond, în baza rolului activ trebuia să introducă în cauză şi pe această societate debitoare. Având în vedere că efectele juridice ale hotărârii judecătoreşti irevocabile, prin care se va soluţiona prezenta cauza va produce implicit efecte juridice şi asupra societăţii debitoare SC S. SRL, participarea procesuală a acesteia la judecarea pricinii nu încalcă principiul disponibilităţii, susţinerile verbale ale reprezentantului recurentei - reclamante făcute în fata Instanţei de Recurs întărind convingerea Instanţei exprimată în cele ce preced.
Totodată, Înalta Curte, în virtutea prerogativelor de casare, acordate prin dispoziţiile art. 313 şi ale art. 315 alin. (1) C. proc. civ., faţă de noul cadru procesual în care urmează a se soluţiona pricina de către Instanţa de Fond, constată că se impune şi suplimentarea probatoriului, pentru a se stabili cu exactitate dacă societatea debitoare SC S. SRL este declarată în stare de insolvabilitate potrivit dispoziţiilor art. 173 C. proCod Fiscal raportate la dispoziţiile Legii 85/2006 privind procedura insolvenţei, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 27 alin. (2) C. proCod Fiscal, precum şi dacă este incidenţă condiţia cumulativă prevăzută de lit. a) a art. 27 alin. (2) C. proCod Fiscal, în temeiul căreia s-a constatat de către organul administrativ fiscal pârât, răspunderea solidară a societăţii reclamante.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 313 şi 315 alin. (1) C. proc. civ. admite recursul, casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi Instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC K. SRL Sibiu, prin administrator judiciar SC I.C. SRL, împotriva sentinţei civile nr. 50 din 29 iunie 2007 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi Instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 25/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 269/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
