ICCJ. Decizia nr. 289/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 289/2008
Dosar nr. 10677/2/2006
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti sub nr. 10667/2/2006 din 12 decembrie 2006, precizată la 21 februarie 2007, reclamanta F.S.L.Î. a solicitat în contradictoriu cu Guvernul României, anularea HG nr. E296/2006 privind supunerea spre adoptare în Camera Deputaţilor şi în Senatul României a proiectului legii bugetului de stat pe anul 2007 şi obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri cu acelaşi obiect, prin care, în prevederile din anexa referitoare la finanţarea învăţământului de stat să se menţioneze expres că se vor aloca pentru finanţarea acestuia minim 6% din P.I.B., pentru respectarea dispoziţiilor art. 170 alin. (1) din Legea învăţământului nr. 84/1995.
În motivarea acţiunii s-a arătat că, în şedinţa Guvernului României din 13 octombrie 2006 a fost adoptată HG nr. E296/ 2006 privind supunerea spre adoptare a proiectului legii bugetului de stat pe anul 2007, Camerei Deputaţilor şi Senatului României, iar prevederea privind alocarea pentru finanţarea învăţământului de stat - 5,2% din P.I.B. contravine dispoziţiilor art. 170 alin. (1) şi art. 2 din Legea învăţământului nr. 84/1995.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 982 din 11 aprilie 2007 a respins ca inadmisibilă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta F.S.L.Î. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, oricât de întemeiate ar fi interesele reclamantei privind alocarea unor sume considerate necesare pentru desfăşurarea în condiţii normale a procesului de învăţământ, aceste interese nu sunt actuale, nefiind în prezent vătămate, întrucât actul contestat este doar un proiect, iar nu un act normativ publicat în M. Of.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamanta F.S.L.Î., invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta susţine că Instanţa de Fond a aplicat şi interpretat greşit dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, art. 32 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, precum şi art. 18 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 500/2002, concluzionând eronat că HG nr. E296 din 13 octombrie 2006 nu este act administrativ.
În opinia recurentei, exprimată la filele 3, 4 şi 5 ale recursului, actul atacat este un act administrativ cu caracter individual sau normativ, care vatămă direct şi imediat pe cei 400.000 de salariaţi din învăţământ.
Într-un motiv de recurs distinct, recurenta pretinde că Instanţa de Fond a reţinut fără temei că a fost învestită cu o acţiune având ca obiect obligarea Parlamentului României să adopte o lege prin care să se consacre un drept subiectiv al federaţiei, când, în realitate s-a solicitat numai anularea hotărârii de guvern menţionate.
În fine, recurenta critică şi modul de rezolvare a celui de-al doilea capăt de cerere arătând că au fost ignorate dispoziţiile art. 111 şi art. 112 din Constituţie.
În recurs, intimatul Guvernul României nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor expuse, ce pot fi încadrate în motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Curtea de Apel a fixat limitele învestirii sale prin chiar primul paragraf al considerentelor sentinţei recurate, după cum s-a arătat de altfel în cele ce preced.
Cele două capete de cerere astfel reţinute, coincid cu cele formulate de reclamanta F.S.L.Î., neexistând nici un fundament pentru a invoca motivul referitor la încălcarea principiului disponibilităţii, respectiv art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
Actul juridic dedus judecăţii, HG nr. E296 din 13 octombrie 2006 privind supunerea spre adoptare a proiectului Legii bugetului de stat pe anul 2007 nu este un act administrativ.
Instanţa de Fond, pornind chiar de la titulatura actului de „proiect" a stabilit în mod legal că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 pentru a-l considera act administrativ, întrucât prin el însuşi nu dă naştere, nu modifică ori stinge raporturi juridice, ci prefigurează doar legea bugetului de stat pe anul 2007.
Nici unul din textele legale invocate de recurentă - art. 32 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative şi art. 18 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, nu conduc la concluzia referitoare la caracterul vătămător al actului prin prisma efectelor directe ale acestuia, în condiţiile în care, cum s-a arătat, acesta este numai un proiect.
De altfel, recurenta însăşi are ezitări în a califica actul atacat, indicând alternativ că este fie individual, fie normativ.
Cel de-al doilea capăt de cerere privind obligarea Guvernului României la emiterea unei alte hotărâri cu acelaşi obiect în care să se stipuleze expres că învăţământul de stat va beneficia de 6% din P.I.B. a fost, de asemenea, legal soluţionat de instanţa de fond, acesta aflându-se într-un raport de dependenţă cu primul capăt de cerere.
Textele constituţionale invocate, art. 111 şi art. 112, nu au legătură cu cauza, ele vizând informarea Parlamentului în cadrul controlului parlamentar al activităţii guvernului şi celorlalte organe ale administraţiei publice, respectiv întrebările, interpelările şi moţiunile simple la care are obligaţia să răspundă guvernul şi fiecare dintre membrii săi, în condiţiile prevăzute de regulamentele celor două Camere ale Parlamentului.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de F.S.L.Î., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.S.L. din Învăţământ împotriva sentinţei civile 982 din 11 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 269/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 29/2008. Contencios → |
|---|
