ICCJ. Decizia nr. 29/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 29/2008
Dosar nr. 2751.1/40/2006
Şedinţa publică din 9 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin petiţia adresată Preşedinţiei României în 4 noiembrie 2006, Ş.C. a solicitat reangajarea sa în cadrul Poliţiei de Frontieră.
Faţă de adresa de răspuns din 6 decembrie 2005, prin care i s-a comunicat transmiterea petiţiei sale spre competentă soluţionare M.A.I., reclamantul s-a adresat Instanţei de contencios administrativ la 26 aprilie 2006, solicitând în temeiul dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 să se constate refuzul nejustificat de soluţionare a cererii sale şi dreptul său la plata de dune morale în sumă de 100.000 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 212 din 20 septembrie 2006 Curtea de Apel Suceava a respins acţiunea ca nefondată, reţinând pentru aceasta că prin răspunsul formulat de Preşedinţie cu adresa din 6 decembrie 2005, i s-a făcut cunoscut reclamantului redirecţionarea cererii sale către M.A.I., autoritate competentă să o soluţioneze.
Recursul pe care reclamantul l-a declarat împotriva acestei sentinţe a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 541 din 31 ianuarie 2007, în sensul casării şi trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi Instanţă, având în vedere că în fond, cauza s-a judecat în absenţa M.A.I. care trebuia citat.
În fond, după casare, Curtea de Apel Suceava, a respins cererea reclamatului reţinând că autoritatea pârâtă chemată în judecată a răspuns petiţiei ce i-a fost adresată astfel încât nu se poate reţine un refuz nejustificat în sensul dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, iar în ceea ce priveşte plata de daune morale, s-a reţinut că nu s-au făcu dovezi în legătură cu prejudiciul pe care l-ar fi suferit reclamantul.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Ş.C., considerând că Instanţa de Fond nu a avut în vedere dovezile administrate, cu referire la depăşirea termenului legal pentru formularea răspunsului de către autorităţile pârâte, respingându-i cererea fără nici o motivare în drept.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori interes legitim prin nesoluţionarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa Instanţei de contencios administrativ pentru repararea pagubei ce i-a fost pricinuită.
Reclamantul - recurent adresându-se Instanţei de contencios administrativ a susţinut că petiţiei adresată Preşedinţiei României prin care solicita reangajarea în cadrul Poliţiei de Frontieră, redirecţionată de acesta M.A.I., i s-a răspuns după aproape 2 luni de zile, în opinia sa batjocoritor, fapt care i-a provocat în mod cert un prejudiciu, pe de o parte în sens material, prin pierderea dreptului de a fi reîncadrat dar şi moral prin marginalizarea şi stresul la care a fost supus.
Analizând cererea reclamantului - recurent, Curtea de Apel Suceava a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.
Solicitând autorităţii pârâte reangajarea pe postul din care a fost destituit, în mod evident, reclamantul nu putea primi o rezolvare favorabilă, aceasta neavând competenţa în materie astfel încât comunicarea răspunsului după depăşirea termenului legal prevăzut de art. 1 din Legea nr. 554/2004, în mod corect a fost apreciat ca nefiind determinant în producerea unui prejudiciu material sau moral după cum a susţinut recurentul, acesta având la îndemână termenele şi condiţiile de contestare a deciziei de destituire din funcţie reglementate prin lege specială şi independente de sesizarea vreunei autorităţi, alta decât cea emitentă a actului.
Văzând şi dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ş.C. împotriva sentinţei civile nr. 91 din 11 iunie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 289/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 295/2008. Contencios → |
|---|
