ICCJ. Decizia nr. 2654/2008. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2654/2008
Dosar nr. 3791/35/2006
Şedinţa publică de la 25 iunie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 21 decembrie 2006, reclamanta SC P. SRL Satu Mare a solicitat obligarea pârâţilor Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Satu Mare la plata sumei de 2.870.199,84 ROL, reprezentând dobânda calculată până la data de 15 decembrie 2006 pentru prejudiciul cauzat prin reţinerea cu titlu de obligaţii fiscale a sumei de 57.082.338.917 ROL.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că obligaţiile fiscale în sumă de 57.082.338.917 ROL au fost stabilite prin procesul-verbal de control din 6 ianuarie 2004 şi decizia nr. 74 din 22 martie 2004, dar au fost anulate prin decizia nr. 4043 din 27 iunie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Reclamanta a precizat că obligaţiile fiscale respective au fost executate integral până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare şi restituirea sumelor încasate nelegal a fost dispusă prin decizia de restituire nr. 31764 din 25 ianuarie 2006, dar nu i s-au acordat şi despăgubiri pentru restituirea cu întârziere a acestor sume de la bugetul de stat. Prejudiciul a fost calculat de reclamantă la suma de 2.870.199,84 ROL reprezentând dobânda prevăzută de art. 120 alin. (2) C. proc. fisc.
Prin sentinţa nr. 156/CA/2007-PI din 1 octombrie 2007, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a obligat pârâţii în solidar să plătească reclamantei despăgubiri în sumă de 1.561.694,57 ROL, reprezentând dobânzi aferente sumelor de 5.218.607 ROL şi respectiv, 2.123,84 ROL.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că actele administrativ fiscale emise de pârâţi au fost anulate, iar în patrimoniul reclamantei s-a produs o pagubă de la data reţinerii sumelor stabilite nelegal prin actele de control.
Pentru repararea acestui prejudiciu, s-a considerat că reclamanta are dreptul la plata dobânzii stabilite de C. proc. fisc., deoarece legiuitorul a prezumat că nerestituirea în termen a sumelor nedatorate de contribuabil produce aceste dobânzi.
Instanţa de fond a apreciat că nu sunt aplicabile prevederile art. 117 din O.G. nr. 92/2003, în sensul că acordarea dobânzii nu este condiţionată de depăşirea termenului de 45 de zile pentru restituirea sumelor solicitate, întrucât sumele respective reprezintă despăgubiri pentru nelegalitatea actelor de control şi nu debite plătite din eroare, fără temei legal.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Satu Mare, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală pentru Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.
Recurentele au solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii formulate de intimata-reclamantă, motivând că debitul în sumă de 5.218.607 RON, anulat prin hotărâre judecătorească irevocabilă, a fost restituit în termenul prevăzut de art. 70 din O.G. nr. 92/2003, republicată, astfel că nu există temei legal pentru plata dobânzilor acordate de instanţa de fond.
Recurenta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a susţinut că instanţa de fond a aplicat eronat prevederile art. 120 din O.G. nr. 92/2003 republicată, deoarece nu a avut în vedere că intimata-reclamantă nu a respectat aceste cerinţe legale şi nu a depus la organul fiscal competent o cerere distinctă de acordare a dobânzilor pentru restituirea cu întârziere a sumelor solicitate la restituire.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate şi examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 4043 din 27 iunie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au fost anulate în parte procesul-verbal din 6 ianuarie 2004 emis de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Satu Mare şi decizia nr. 74 din 22 martie 2004 a Ministrului Finanţelor Publice cu privire la suma totală de 52.186.065.996 ROL, reprezentând impozit asupra veniturilor obţinute de persoane nerezidente, majorări şi dobânzi de întârziere şi penalităţi, precum şi măsura diminuării impozitului pe profit virat suplimentar.
În baza cererii de restituire nr. 30292 din 1 noiembrie 2005, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a întocmit decizia nr. 31764 din 25 ianuarie 2006 de restituire către intimata-reclamantă a sumei de 52.186.065.996 ROL, respingând cererea de restituire a debitelor accesorii în sumă de 488.153 RON, cu motivarea că acestea nu se încadrează în categoria sumelor definite prin art. 113 din O.G. nr. 92/2003.
În prezenta cauză, s-au solicitat despăgubiri în sumă de 2.870.199,84 RON reprezentând dobânzi calculate până la data de 15 decembrie 2006 pentru reţinerea nelegală a sumei de 5.708.233,89 RON, în baza actelor administrativ-fiscale anulate prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Instanţa de fond a acordat aceste despăgubiri cu titlu de dobânzi aferente debitelor în sumă de 52.186.065.996 ROL şi respectiv, 21.240.411 ROL, stabilind că recurentele-pârâte datorează suma de 1.561.694,57 ROL.
Hotărârea astfel pronunţată este nelegală şi netemeinică, urmând a fi casată şi a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
În primul rând, se constată că nu a fost corect determinat obiectul cererii de chemare în judecată în raport de decizia nr. 40473 din 27 iunie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Potrivit acestei hotărâri irevocabile, procesul-verbal de control din 6 ianuarie 2004 şi decizia nr. 74 din 22 martie 2004 au fost anulate pentru suma totală de 52.186.065.996 ROL, sumă care a fost restituită intimatei-reclamante prin decizia nr. 31764 din 25 ianuarie 2006.
Această decizie de restituire nu a fost contestată de intimata-reclamantă cu privire la impozitul pe profit suplimentar în sumă de 21.240.411 ROL şi cu toate acestea, instanţa de fond şi-a însuşit concluziile expertizei contabile şi a acordat dobânda aferentă în sumă de 1.957,32 RON pentru perioada 15 decembrie 2003 - 30 aprilie 2007, depăşind chiar obiectul cererii formulate pentru dobânzi calculate până la data de 15 decembrie 2006.
De altfel, din cererea nr. 5862 din 21 iulie 2005 depusă de intimata-reclamantă la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Satu Mare rezultă că s-a solicitat la restituire suma de 5.708.884,88 RON, din care suma totală de 52.207.306.407 ROL a fost reţinută în baza actelor anulate, iar diferenţa de 4.881.542.431 ROL a fost încasată ca debite accesorii.
În consecinţă, pentru debitul în sumă de 21.240.411 RON reprezentând impozit pe profit virat în plus, instanţa de fond nu a verificat dacă s-a formulat cerere de restituire şi dacă s-a cauzat intimatei-reclamante prejudiciul invocat prin acţiune pentru plata despăgubirilor solicitate.
Referitor la dobânzile aferente debitului în sumă de 52.207.306.407 ROL, instanţa de fond a preluat de asemenea, concluziile expertizei contabile şi a obligat recurentele-pârâte la plata de despăgubiri în sumă de 1.559.737,25 RON, calculate pentru perioada de 25 februarie 2004 - 2 februarie 2006.
Despăgubirile au fost stabilite pentru întreaga perioadă 25 februarie 2004 - 2 februarie 2006, fără a se avea în vedere că suma de 52.207.306.407 ROL nu a fost achitată integral la data de 25 februarie 2004, ci în mod eşalonat, în perioada 25 februarie 2004 - 25 iunie 2005, aşa după cum s-a precizat în acţiune.
În atare situaţie, se impunea efectuarea unui calcul corect, pe baza de înscrisuri cu dată certă, pentru evaluarea prejudiciului în funcţie de data reţinerii fiecărei sume din patrimoniul intimatei-reclamante.
De asemenea, se constată că instanţa de fond nu a stabilit cauza juridică a litigiului, deoarece a acordat plata de dobânzi potrivit art. 120 alin. (2) C. proc. fisc., deşi a înlăturat aplicarea Normelor procedurale prevăzute de această reglementare, cu motivarea că plata dobânzii nu este condiţionată de depăşirea termenului de 45 de zile pentru soluţionarea cererii de restituire.
Pentru considerentele expuse, se impune stabilirea cadrului procesual al litigiului, a temeiului juridic pentru cererea formulată, pentru a se verifica dacă poate fi angajată răspunderea patrimonială a celor două autorităţi recurente, prin obligarea lor la plata daunelor materiale pretinse de intimata-reclamantă.
În consecinţă, Înalta Curte va casa hotărârea atacată şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Satu Mare, în nume propriu şi în reprezentarea Ministerului Economiei şi Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, precum şi de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală pentru Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva sentinţei nr. 156/CA/2007-PI din 1 octombrie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează hotărârea atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2650/2008. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 2655/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
