ICCJ. Decizia nr. 2656/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2656/2008
Dosar nr. 1267/33/2007
Şedinţa publică de la 25 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 26 iulie 2007, reclamantul G.C. a chemat în judecată Ministerul Culturii şi cultelor solicitând reintegrarea sa în funcţie ca urmare a anulării Ordinului Ministrului Culturii din 23 februarie 2001 şi plata unei sume băneşti reprezentând beneficiul nerealizat ca urmare a neexecutării sentinţei civile nr. 243 din 27 iunie 2001.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că deşi Ordinul nr. 183/2001 prin care a fost eliberat din funcţia de consilier teritorial şef al Inspectoratului pentru Cultură al judeţului Sălaj a fost anulat definitiv şi irevocabil prin sentinţa nr. 243 din 27 iunie 2001 a Curţii de Apel Cluj, cu toate acestea pârâtul a refuzat constant să-l repună în funcţie.
Pentru aceasta consideră că este îndreptăţit să solicite beneficiul nerealizat care în opinia sa nu este altceva decât prejudiciul suferit pentru neexecutarea sentinţei nr. 243/2001 - materializat în daune cominatorii de câte 50 RON pe zi întârziere pe perioada 7 iunie 2001 - 13 septembrie 2007 şi daune morale de 20.000 RON.
Prin Notele scrise depuse la dosar reclamantul şi-a precizat cererile în sensul obligării pârâtului să emită un ordin de reintegrare pe postul deţinut anterior şi să-i recunoască integral vechimea neîntreruptă în funcţia de conducere. În subsidiar a solicitat plata de daune cominatorii, daune morale şi cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea depusă Ministerul Culturii şi Cultelor a invocat excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale de soluţionare a cauzei; inadmisibilitatea în raport de obiectul pricinii; prescripţia dreptului la acţiune; prematuritatea acţiunii; lipsa calităţii procesuale active şi pasive şi abuzul de drept.
Prin sentinţa civilă nr. 540 din 1 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secţia contencios administrativ, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, a prescripţiei dreptului la acţiune, prematurităţii şi exercitării abuzive a drepturilor procesuale; a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâtul să pună în executare obligaţia ce rezultă din titlu executor - sentinţa civilă nr. 243/2007; a obligat pârâtul la despăgubiri pentru întârziere conform art. 24 alin. (2) Legea nr. 554/2004 pentru perioada 10 aprilie 2002 - 13 septembrie 2007 în cuantum de 50 RON pe zi, 10.000 RON daune morale şi 862,3 RON cheltuieli de judecată.
S-a reţinut pentru aceasta că anularea ordinului de eliberare din funcţie - presupune reintegrarea reclamantului în funcţie cu plata corespunzătoare a tuturor drepturilor de care a fost lipsit. S-a mai reţinut că prin neexecutarea titlului - pârâtul datorează despăgubiri de întârziere conform art. 24 din Legea nr. 554/2004 ca şi daunele morale justificate de imposibilitatea exercitării dreptului de a ocupa un post corespunzător.
Împotriva acestei sentinţe prin încheierea din 18 octombrie 2007 a declarat recurs Ministerul Culturii şi Cultelor.
În esenţă recurentul a susţinut greşita respingerea celor opt excepţii invocate precum şi analizarea cererii reclamantului prin prisma răspunderii civile delictuale deşi temeiul de drept s-a reţinut a fi dispoziţiile Legii nr. 554/2004.
S-a mai susţinut că în mod greşit instanţa fondului nu a ţinut cont de faptul că prin sentinţa civilă nr. 243/2001 pronunţată de Curtea de Apel Cluj - s-a admis cererea reclamantului astfel cum a fost formulată - în sensul anulării Ordinului din 23 februarie 2001 de eliberare din funcţie, fără a se cere expres şi reintegrarea, aceasta fiind solicitată abia în 2003, când acest lucru era deja imposibil de realizat ca urmare a desfiinţării postului prin comasarea Inspectoratelor pentru Cultură Judeţene, devenite Direcţii, cu Oficiile judeţene pentru patrimoniu cultural şi naţional - H.G. nr. 286/2001.
Tot greşit, în opinia reclamantului nu s-au avut în vedere despăgubirile materiale şi morale solicitate de reclamant şi acordate prin hotărâre definitivă şi irevocabilă şi executate prin Ordin al Ministerului Culturii şi Cultelor, situaţie în care nu mai era posibilă formularea unei noi cereri cu acelaşi obiect.
În fine, cu atât mai puţin se puteau acorda daune cominatorii întemeiate pe dispoziţiile art. 24 Legea nr. 554/2004, fiind evidentă imposibilitatea obiectivă de executare a cererii de reintegrare.
Recursul este fondat.
Prin sentinţa civilă nr. 243 din 27 iunie 2001 pronunţată de Curtea de Curtea de Apel Cluj devenită irevocabilă prin respingerea recursului declarat de Ministerul Culturii şi Cultelor - decizia civilă nr. 1384 din 10 aprilie 2002 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ, a fost admisă acţiunea lui G.C. şi anulat Ordinul Ministerului Culturii şi Cultelor din 23 februarie 2001 de eliberare din funcţie de consilier şef teritorial al Inspectoratului pentru Cultură a Judeţului Sălaj. De reţinut prin acţiune nu s-a solicitat şi reintegrarea în funcţie - cerere formulată de reclamantul intimat abia în martie 2003 când s-a solicitat punerea în executare a sentinţei civile nr. 243/2007.
De altfel o asemenea reintegrare nu mai putea fi făcută încă din 2001 când prin efectul Hotărârii Guvernului nr. 286 funcţia deţinută de reclamant a dispărut ca urmare a comasării Inspectoratelor pentru Cultură şi Culte Judeţene reorganizate ca şi Direcţii judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional, cu oficiile judeţene pentru patrimoniul cultural naţional.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 al Hotărârii Guvernului nr. 286/2001 personalul autorităţilor comasate era considerat transferat la noua „structură” până la ocuparea postului prin concurs.
Astfel fiind greşit s-a reţinut în sarcina Ministerului Culturii şi Cultelor refuzul de a pune în executare titlu executoriu - sentinţa civilă nr. 243/2001 şi de a dispune reintegrarea reclamantului pe funcţia deţinută, în condiţiile în care s-a dovedit că urmare a anulării ordinului de eliberare din funcţie nu mai era posibilă reintegrarea în funcţia de conducere avută decât în condiţiile Hotărârii Guvernului nr. 286/2001 şi cu atât mai mult cu cât reclamantul însuşi nu a solicitat punerea în executare decât abia în 2003 şi respectiv 2004, după cum afirmă personal prin cererea de chemare în judecată.
Nefiind deci dovedită culpa autorităţii pârâte - prin refuzul executării sentinţei civile nr. 243/2001 - în mod greşit s-au apreciat ca fiind aplicabile dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 şi stabilite daune cominatorii pe zi de întârziere.
În ce priveşte daunele morale şi materiale de reţinut că ele au fost solicitate şi acordate prin hotărâre definitivă şi irevocabilă - sentinţa civilă nr. 309 din 11 mai 2005 a Curţii de Apel Cluj executat prin Ordinul Ministerului Culturii şi Cultelor nr. 2136 din 21 martie 2006, situaţie în care reiterarea lor nu mai era posibilă - şi cu atât mai puţin legala acordare a lor.
În raport cu aceste considerente şi având în vedere dispoziţiile art. 213 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Culturii şi Cultelor împotriva sentinţei civile nr. 540/2007 din 1 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează hotărârea atacată şi pe fond respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2655/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2657/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
