ICCJ. Decizia nr. 2647/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2647/2008
Dosar nr. 2350/2/2007
Şedinţa publică de la 24 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2575 din 23 octombrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamanţii C.N.M.N., C.G.T.G., C.G.E.R., D.D.D., D.C.I., G.B.O.B.A., I.C.G., M.C.G., N.V.N., N.M.T., N.M.I., P.A.A., P.G.F., P.M.R.C., P.V.G., S.C.D., Ş.N.F., T.C.D.H.A., Z.T.D.A., B.A.O., C.I.M., G.G.C.R., O.I.I., Ş.S.M.I., B.M.M., P.G.R., C.D.S.C., P.M.I., P.S.S., L.P.V., M.V., U.M., C.S., M.I., S.T., C.G. şi intervenienţii B.P.C., C.I.I.C., C.P.D.C., C.V.D.V., S.D.G.M. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Ministerul Economiei şi Finanţelor, Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, Inspectoratul de Poliţie al judeţului Prahova, Inspectoratul de Poliţie al judeţului Botoşani, Inspectoratul de Poliţie al judeţului Suceava şi intervenienţii în interes propriu B.C., C.I.C., C.P.D., C.D.V. şi S.G.M.
În consecinţă, a obligat pârâţii la plata către reclamanţi şi intervenienţi a sumelor cuvenite cu titlu de spor pentru misiune permanentă aferentă perioadei 2 aprilie 2004 până la data executării efective a sentinţei, actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi a sumelor cuvenite cu titlu de spor de fidelitate aferente perioadei ianuarie 2005 - până la data executării efective a sentinţei, actualizate cu indicele de inflaţie.
A respins capătul de cerere având ca obiect plata drepturilor salariale, reprezentând spor pentru documente clasificate, a obligat pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative să opereze în documentele echivalente carnetului de muncă ale reclamanţilor şi intervenienţilor modificările survenite ca urmare a admiterii cererii şi a respins capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat.
Prin aceeaşi sentinţă, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Inspectoratului General de Frontieră, s-a respins cererea formulată în contradictoriu cu Ministerul Economiei şi Finanţelor şi chemare în garanţie a acestui minister, ca fiind îndreptate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Totodată, instanţa a respins cererea formulată în contradictoriu cu Inspectoratul General de Poliţie de Frontieră, ca fiind îndreptate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţia lipsei procesuale active invocate de D.N.A. şi a respins şi excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de Inspectoratul de Poliţie al judeţului Botoşani, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Suceava şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Prahova.
Ulterior, prin încheierea din camera de consiliu de la 5 martie 2008, aceeaşi instanţă a admis cererea formulată de Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti şi a dispus completarea dispozitivului sentinţei de mai sus, în sensul că s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti şi s-a respins cererea formulată în contradictoriu cu această autoritate ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Economiei şi Finanţelor, instanţa a constatat că între reclamanţi şi pârâtul - chemat în garanţie nu există vreun raport legal sau convenţional de garanţie.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Inspectoratului General de Poliţie de Frontieră s-a reţinut că aceasta este întemeiată, întrucât nici unul dintre reclamanţi nu este şi nu a fost încadrat în structurile acestui pârât.
În ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat s-a apreciat că nu a fost dovedită soluţionarea irevocabilă a unor cauze având acelaşi obiect, părţi în cauză, în sensul art. 1201 C. civ.
S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor M.C.G., N.V.N., P.G.F., N.M.I., dată fiind perioada pentru care se solicită acordarea drepturilor salariale şi faptul că aceştia au trecut în rezervă în luna octombrie 2005.
Şi excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de Inspectoratul de Poliţie al judeţului Botoşani, Inspectoratul de Poliţie al judeţului Suceava şi Inspectoratul de Poliţie al judeţului Prahova au fost respinse cu motivarea că, în perioada pentru care se solicită acordarea drepturilor salariale, o parte dintre reclamanţi au fost încadraţi în structura acestor autorităţi.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut, cu privire la sporul de fidelitate de până la 20% din salariul de bază şi sporul pentru misiune permanentă, că soluţia se impune, în raport cu prevederile art. 2 din O.G. nr. 38/2003 şi ale art. 28 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2003.
Instanţa de fond a mai reţinut că nu este fondat capătul de cerere cu privire la sporul pentru documente clasificate, având în vedere că reclamanţii nu au dovedit că deţin certificat sau aviz de securitate, prevăzute de art. 3 din O.G. nr. 19/2006 modificat prin Legea nr. 444/2006.
Împotriva sus menţionatei sentinţe au declarat recurs reclamanţii C.N.M.N., C.G.T.G., C.G.E.R., D.D.D., D.C.I., G.B.O.B.A., I.C.G., M.C.G., N.V.N., N.M.T., N.M.I., P.A.A., P.G.F., P.M.R.C., P.V.G., S.C.D., Ş.N.F., T.C.D.H.A., Z.T.D.A., B.A.O., C.I.M., G.G.C.R., O.I.I., Ş.S.M.I., B.M.M., P.G.R., C.D.S.C., P.M.I., P.S.S., L.P.V., M.V., U.M., C.S., M.I., S.T., C.G. şi intervenienţii B.P.C., C.I.I.C., C.P.D.C., C.V.D.V., S.D.G.M., intervenienţii B.P.C., C.I.I.C., C.P.D.C., C.V.D.V., S.D.G.M. şi pârâţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Inspectoratul de Poliţie al judeţului Botoşani, Inspectoratul de Poliţie al judeţului Suceava.
Reclamanţii şi intervenienţii menţionaţi au declarat recurs şi împotriva încheierii de completare a dispozitivului, din camera de consiliu de la 5 martie 2008.
I. În motivarea recursului său, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative (MIRA) arată că:
În ceea ce priveşte primului capăt al cererii deduse judecăţii, instanţa de fond a acordat mai mult decât au cerut intimaţii-reclamanţi.
Astfel, admiţând cererea privind sporul de misiune permanentă (art. 11 din O.G. nr. 38/2003 cu modificările şi completările ulterioare), Curtea de Apel Bucureşti a dispus, fără a-şi motiva însă decizia, ca sporul de misiune permanentă să fie acordat începând cu luna aprilie 2004, deşi intimaţii-reclamanţi au solicitat ca plata dreptului în discuţie să se facă începând cu luna octombrie 2005.
Dispoziţia privind acordarea intimaţilor-reclamanţi - ofiţeri de poliţie judiciară detaşaţi Ia D.N.A. a sporului de misiune permanentă (art. 11 din O.G. nr. 38/2003, modificată şi completată) şi a sporului de fidelitate (art. 6 din O.G. nr. 38/2003 modificată şi completată), stabilită în sarcina Ministerului Internelor şi Reformei Administrative prin hotărârea recurată, este nemotivată şi având în vedere că nu există dispoziţii legale care să statueze acordarea drepturilor respective poliţiştilor detaşaţi la alte unităţi, nelegală şi netemeinică.
Potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (3) teza II din O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, cu modificările şi completările ulterioare, „Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară din D.N.A. beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor", drepturile băneşti şi materiale ale acestora fiind plătite din fondurile D.N.A. [art. 28 alin. (8) din O.U.G. nr. 43/2002 privind D.N.A., cu modificările şi completările ulterioare].
În consecinţă, având în vedere prevederile legale arătate, în raport de calitatea intimaţilor-reclamanţi, salarizarea acestora se face potrivit normelor cuprinse în anexa 4 - privind salarizarea poliţiştilor care îndeplinesc funcţii în afara Ministerului Internelor şi Reformei Administrative - din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, cu modificările şi completările ulterioare
Anterior lunii octombrie 2005, art. 28 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002 privind D.N.A., cu modificările şi completările ulterioare, stipula că salarizarea poliţiştilor detaşaţi în cadrul acestei unităţi se realiza potrivit art. 11 (sporul de misiune permanentă) şi anexei 4 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, cu modificările şi completările ulterioare, însă aceste prevederi au fost modificate de pct. 23 al art. I din O.U.G. nr. 134 din 29 septembrie 2005, publicată în M. Of. nr. 899/7.10.2005, dată de la care sediul materiei în ceea ce priveşte salarizarea poliţiştilor detaşaţi la D.N.A. este reprezentat doar de anexa 4 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, cu modificările şi completările ulterioare.
În considerarea prevederilor legale arătate, instanţa de fond a admis solicitarea intimaţilor-reclamanţi fără a-şi motiva dispoziţia şi fără a cerceta dacă dispoziţiile invocate de către aceştia în susţinerea cererii sunt încă în vigoare.
II. Pârâtul Inspectoratul de Poliţie al judeţului Botoşani susţine în recursul său că numai reclamantul C.I.C. a lucrat în calitate de ofiţer la unitate, până la data de 01 iulie 2004. Prin Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor din data de 01 iulie 2004 acesta a fost mutat în interesul serviciului la Direcţia Management Resurse Umane din Ministerul Administraţiei şi Internelor şi detaşat pentru o perioadă de şase ani la D.G.A. De la această dată, reclamantul nu mai este angajatul Inspectoratului de Poliţie al judeţului Botoşani.
În aceste condiţii, consideră recurenta că nu poate fi obligată la plata sporului pentru misiune permanentă şi la plata sporului de fidelitate pentru anul 2005.
III. Pârâta D.N.A. a declarat recurs arătând că:
În ceea ce priveşte drepturile ofiţerilor de poliţie judiciară detaşaţi temeiul îl constituie prevederile anexei 4 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor:
Astfel, potrivit pct. 1, lit. c) din anexa 4 din O.G. nr. 38/2003 ofiţerii pot opta pentru drepturile salariate cuvenite celor încadraţi în unităţile de poliţie doar dacă drepturile salariale prevăzute la lit. a) şi b) sunt mai mici decât cele ce li s-ar cuveni ca poliţişti, însă nu suntem în această situaţie, întrucât salariul net (incluzând indemnizaţie, sporuri, etc.) al unui ofiţer de poliţie judiciară în D.N.A. variază între minim net de 4.237 RON (inspector) şi un maxim de 4.747 RON (comisar şef), salarii net superioare celor acordate în Ministerul Internelor şi Reformei Administraţiei (fostul Minister al Administraţiei şi Internelor).
Reglementarea sus menţionată nu face vorbire despre o eventuală cumulare a veniturilor prevăzute la lit. a), b) şi c), ci stabileşte clar un drept de opţiune între veniturile salariale stabilite la lit. a) şi b) şi cele stabilite la lit. c). În acest moment, ofiţerii de poliţie judiciară detaşaţi în D.N.A. beneficiază, pe lângă salariul calculat la nivelul de judecător de judecătorie şi de indemnizaţie de grad, indemnizaţie de gradaţie, spor pentru condiţii vătămătoare, spor de vechime în muncă, indemnizaţie lunară de hrană, din evidenţele contabile rezultând un total net cuprins între sumele sus menţionate.
Referitor la obligarea pârâtei la plata către reclamanţi a sporului de misiune I permanentă de 25%, acesta a fost inclus în sumele lunare acordate ofiţerilor detaşaţi în D.N.A. până la data de 7 octombrie 2005 când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie care, prin prevederile pct. 23, exclude ofiţerii de poliţie judiciară detaşaţi în cadrul D.N.A. din categoriile ofiţerilor beneficiari ai sporului de misiune permanentă.
Dacă au existat sentinţe care au recunoscut sporul de misiune permanentă, beneficiarii au fost doar ofiţerii trecuţi în rezervă între 1 octombrie - 7 octombrie 2005, cărora instanţa le-a recunoscut dreptul de a beneficia de acest spor, nu în virtutea motivării expuse în acţiunea celor 36 de ofiţeri, ci în baza art. 39 din O.G. nr. 38 din 30 ianuarie 2003: ";La încetarea raporturilor de serviciu în alte situaţii decât cele prevăzute la art. 28 alin. (2), poliţiştii primesc salariul de bază până la sfârşitul lunii în care a avut loc schimbarea poziţiei de activitate.
Mai mult, atât timp cât ofiţerii de poliţie judiciară au avut inclus în salariul lor până la data de 7 octombrie 2005 sporul de misiune permanentă şi solicitarea lor nu a vizat decât o perioadă care debutează cu luna octombrie 2005, instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut prin cererea de chemare în judecată, incidente fiind dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
Sporul de fidelitate este recunoscut funcţionarilor publici cu statut special prin dispoziţiile art. 6 din O.G. nr. 38/2003 „în calitate de militar, poliţist, funcţionar public şi personal contractual, poliţiştilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condiţiile stabilite prin Ordin al Ministrului de Interne";.
Ofiţerii de poliţie judiciară solicită acest spor pentru perioada ianuarie - decembrie 2005, când aplicarea art. 6 din O.G. nr. 38/2003 a fost suspendată prin art. 2 din O.U.G. nr. 118/2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului Ministerului Administraţiei şi Internelor.
În privinţa sporului de fidelitate, mai există şi o altă cauză pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, respectiv 3838/2/2007 în care a fost pronunţată sentinţa civilă 2264 la 25 septembrie 2007 care obligă pârâta D.N.A. la plata sporului de fidelitate aferent anului 2005, în care figurează aceiaşi reclamanţi ca în dosarul de faţă.
IV. Inspectoratul de Poliţie al judeţului Suceava a recurat sentinţa arătând că:
Potrivit pct. 1, lit. c) anexa 4 din O.G. nr. 38/2003, ofiţerii pot opta pentru drepturile salariale cuvenite celor încadraţi în unităţile de poliţie, doar dacă drepturile prevăzute la lit. a) şi b) din acelaşi act normativ, sunt mai mici, neexistând posibilitatea cumulării veniturilor. Totodată prin pct. 23 din O.U.G. nr. 134/2005 ofiţerii de poliţie judiciară detaşaţi la D.N.A. au fost excluşi de la acordarea sporului de misiune permanentă, întrucât nu se mai face referire expresă la art. 11 din O.G. nr. 38/2003.
În baza art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 118 din 24 noiembrie 2004, în 2005 s-a suspendat aplicarea dispoziţiilor art. 6 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003 cu modificările şi completările ulterioare.
La pronunţarea hotărârii trebuie avută în vedere sentinţa civilă nr. 2264 din 25 septembrie 2007 pronunţată în Dosarul nr. 3838/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care instanţa s-a pronunţat cu privire la plata câtre reclamanţi a sporului de fidelitate aferent anului 2005, pentru numiţii B.C., C.P.D., C.V.D.V. şi S.D.G.M. care au lucrat la Inspectoratul de Poliţie Judeţean Suceava, dar înainte de anul 2005.
V. Ministerul Public susţine în recursul său că:
Instanţa de fond a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, acţiunea fiind inadmisibilă.
Astfel, intimaţii-reclamanţi fac parte din categoria ofiţerilor de poliţie judiciară, categorie de personal înfiinţată în temeiul art. 10 din O.U.G. nr. 43/2002 „în scopul efectuării cu celeritate şi în mod temeinic a activităţilor de descoperire şi de urmărire a infracţiunilor de corupţie, în cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie funcţionează ofiţeri de poliţie, constituind poliţia judiciară a Parchetului Naţional Anticorupţie";.
După înfiinţarea acestor funcţii în cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie, s-a pus problema salarizării acestora, iar ea s-a efectuat în baza art. 28 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002, în vigoare de la data de 11 aprilie 2002, potrivit căruia „ofiţerii de poliţie judiciară beneficiază de drepturile băneşti şi materiale prevăzute în Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de drepturile prevăzute de legislaţia specială pentru personalul militar";.
Ulterior, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 161/2002, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, prin art. 2 pct. 19, s-a produs o asimilare din punctul de vedere al salarizării între ofiţerii de poliţie judiciară şi magistraţi, art. 28 alin. (3) fiind modificat în sensul că ofiţerii de poliţie judiciară prevăzuţi la art. 10 sunt salarizaţi cu indemnizaţia prevăzută în anexa nr. 1, cap. A, nr. crt. 18 la Ordonanţa de Urgenţă nr. 177/2002, aceasta fiind unica formă de salarizare, având astfel coeficientul de multiplicare al unui procuror de la Parchetele de pe lângă Curţile de Apel.
În conformitate cu prevederile art. 11 alin. (4) teza a II-a ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară din D.N.A. beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
Or, la pct. 1 lit. a) al acestei anexe se precizează că poliţiştii detaşaţi să îndeplinească funcţii în afara Ministerului Administraţiei, Reformei şi de Internelor beneficiază de următoarele drepturi salariale şi anume salariul de bază al funcţiei îndeplinite, sporul de vechime în muncă, indemnizaţii, premii, sporuri şi alte drepturi care se acordă personalului civil din unităţile unde îşi desfăşoară activitatea, potrivit legislaţiei care se aplică în unităţile respective.
În speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile privitoare la raporturile de serviciu ale funcţionarilor cu statut special, aşa cum sunt ofiţerii de poliţie, ci dispoziţiile privitoare la salarizarea judecătorilor, procurorilor şi a altor categorii de personal din sistemul justiţiei, deoarece intimaţii sunt asimilaţi din punctul de vedere al salarizării cu aceste categorii profesionale.
Instanţa de fond, în mod eronat, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de recurentul Ministerul Public în ceea ce-i priveşte pe intimaţii-reclamanţi S.T., C.G., U.M., M.V. şi C.S.
Astfel, aceştia au formulat o acţiune înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor sub nr. 648/111/2007 prin care au solicitat obligarea pârâţilor la plata sporului de misiune permanentă, iar prin încheierea de şedinţă din data de 148/CA/2007 instanţa a luat act că intimaţii-reclamanţi au renunţat la judecată în respectiva cauză.
Instanţa de fond în mod greşit a admis capătul de cerere prin care intimaţii-reclamanţi au solicitat acordarea sporului de misiune permanentă în temeiul art. 28 din Legea nr. 360/2003, privind Statutul poliţistului, şi în temeiul art. 2 din O.G. nr. 38/2003, privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, deşi în fapt sunt salarizaţi în temeiul Ordonanţei de Guvern nr. 43/2002, astfel cum a fost modificată prin actele normative ulterioare, acest capăt de cerere fiind neîntemeiat şi pe fond.
VI. Reclamanţii au formulat recurs împotriva sentinţei, criticând neacordarea sporului pentru documente clasificate şi arătând că:
Potrivit dispoziţiilor art. 3. alin. (1) din O.G. nr. 444/2006 prin care s-a aprobat Ordonanţa nr. 19 din data de 26 ianuarie 2006 privind creşterile salariale ce se vor acorda personalului militar şi funcţionarilor publici cu statut special din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională (în realitate, referirea este la Legea nr. 44/2006).
Pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu informaţiile clasificate, în funcţie de certificatul/avizul de securitate deţinut, cadrele militare în activitate, funcţionarii publici cu statut special, militarii angajaţi pe bază de contract şi personalul civil din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate";.
Acordarea către ofiţerii de poliţie, inclusiv reclamanţii/intervenienţii în prezenta cauză de autorizaţii în vederea lucrului cu documente clasificate rezultă din emiterea unor documente cu caracter de secret.
Deşi acest drept salarial a fost prevăzut de dispoziţiile art. 3 din Ordonanţa nr. 19 din data de 26 ianuarie 2006, ordonanţa aprobată prin Legea nr. 444/2006, procedura de acordare a acestor autorizaţii este anterioară anului 2006, unii dintre reclamaţi fiind autorizaţi să desfăşoare activităţi în legătură cu documente clasificate începând cu anul 2005, luna mai.
Reclamaţii şi intervenienţii semnatari ai acţiunii ce face obiectul Dosarului nr. 2350/2/2007 sunt cu toţii ofiţeri de poliţie detaşaţi la D.N.A., iar fişa postului acestora conţine la ";specificarea cerinţelor postului";, precum Pregătire necesară ocupantului postului: autorizaţie pentru lucru cu documente clasificate, însăşi această funcţie fiind condiţionată de deţinerea acestor autorizaţii pentru lucrul cu documente clasificate, fiind neîndoielnic, prin urmare, că aceştia sunt îndreptăţiţi şi la plata sumelor reprezentând sporul salarial prevăzut de dispoziţiile legale menţionate mai sus.
VII. De asemenea, reclamanţii au declarat recurs şi împotriva încheierii din 5 martie 2008 a instanţei de fond prin care a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti (DGPMB), întrucât reclamantul C.E.R. a fost salarizat de către Direcţia Generală de Poliţie a Muicipiului Bucureşti până la data de 14 decembrie 2005, ca şi reclamantul I.G., de asemenea salarizat de către Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti până la 31 mai 2006, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Prin întâmpinarea depusă, intimata - pârâtă Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti a solicitat respingerea acestui din urmă recurs, reiterând susţinerile privitor la lipsa calităţii procesuale pasive.
Recursurile pârâtelor sunt fondate, sentinţa urmând a fi modificată în parte, pe temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele considerente de ordin juridic:
Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, coroborate cu cele ale art. 1 alin. (1) din aceeaşi lege, Poliţia Română este o instituţie specializată a statului având ca scop asigurarea ordinii publice, iar poliţistul este un funcţionar public civil cu statut special.
La data intrării în vigoare a Legii nr. 360/2002 - 24 iunie 2002 - nu a fost adoptată concomitent o lege privind salarizarea poliţiştilor, astfel încât dispoziţiile art. 78 alin. (2) ale acesteia statuează aplicarea pentru poliţişti a dispoziţiilor legale referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională. Aceasta este o trimitere implicită la dispoziţiile Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii.
Recursul legiuitorului, pe termen scurt, la un sistem de salarizare „de împrumut” nu schimbă însă calitatea poliţistului de funcţionar public civil - cu un statut special decurgând din riscurile funcţiei sale de apărător al ordinii publice - şi nu-l plasează în sistemul siguranţei naţionale, indiferent dacă îşi desfăşoară activitatea în cadrul Ministerului de Interne ori în cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie (P.N.A.).
Din acest motiv, trebuie amendată susţinerea reclamanţilor că încadrarea lor la Parchetul Naţional Anticorupţie (ulterior D.N.A.) i-ar fi plasat într-o activitate specială ţinând de „siguranţa naţională”; argumentele contrare rezultă, pe de o parte, din Legea siguranţei naţionale, iar pe de altă parte, din normele de organizare şi funcţionare a P.N.A./D.N.A. care definesc rolul şi scopul acestuia/acesteia.
În speţă, în legătură cu statutul special al reclamanţilor, se constată interferenţa a trei domenii distincte reglementate diferit: cel al Parchetului specializat în combaterea infracţiunilor de corupţie (Parchetul Naţional Anticorupţie) - reglementat de dispoziţiile O.U.G. nr. 43/2002; cel al Poliţiei Române - reglementat de Legea nr. 360/2002 şi de O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea poliţiştilor; în fine, cel al justiţiei - reglementat succesiv, în ceea ce priveşte salarizarea, de către Legea nr. 50/1996 republicată în 1999, cu modificările şi completările ulterioare; de O.U.G. nr. 177/2002 şi de O.U.G. nr. 27/2006.
Dar trecerea recurenţilor de la un sistem la altul a avut loc conform unor reguli speciale.
Astfel, din punctul de vedere al statutului său, fiecare poliţist, ofiţer de poliţie judiciară - încadrat la P.N.A./D.N.A. rămâne un funcţionar public cu statut special, dar va fi salarizat conform normelor de excepţie, aplicabile poliţiştilor care îndeplinesc funcţii în afara Ministerului de Interne, prevăzute în anexa 4 pct. 1 lit. a) şi b) din O.G. nr. 38/2003, norme care derogă de la dispoziţiile art. 2, 6 şi 11 din aceeaşi ordonanţă, în ceea ce priveşte sporul pentru misiune permanentă şi cel de fidelitate.
Este adevărat că, iniţial, dispoziţiile art. 28 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002 (M.Of. nr. 244/11.04.2002) prevedeau că ofiţerii de poliţie judiciară beneficiază de drepturile băneşti şi materiale prevăzute în Legea nr. 138/1999, precum şi de drepturile prevăzute de legislaţia specială pentru personalul militar. Trimiterea din acest text la Legea nr. 138/1999 s-a făcut la un moment la care nu fusese încă adoptat un sistem de salarizare special pentru poliţişti.
Ulterior, prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei (M. Of. nr. 279/21.04.2003), dispoziţiile art. 28 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002 au fost modificate, prevăzând imperativ că salarizarea ofiţerilor de poliţie judiciară încadraţi în Parchetul Naţional Anticorupţie (şi exercitându-şi atribuţiile conform art. 10 din O.U.G. nr. 43/2002) se va face cu indemnizaţia prevăzută de anexa 1 capitolul A nr. 18 la O.U.G. nr. 177/2002, ca unică formă de salarizare.
Mai apoi, prin O.U.G. nr. 24/2004 (M. Of. nr. 365/27.04.2004) s-a dat o altă formulare alin. (3) al art. 28 din O.U.G. nr. 43/2002: „ofiţerii de poliţie judiciară din Parchetul Naţional Anticorupţie beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la O.G. nr. 38/2003 (...) precum şi în prezenta ordonanţă de urgenţă. Aceştia sunt salarizaţi potrivit anexei nr. 1 cap. A nr. crt. 29 din O.U.G. nr. 177/2002”.
De asemenea, prin Legea nr. 601/2004 (M. Of. nr. 1227/20.12.2004), de aprobare a O.U.G. nr. 24/2004, dispoziţiile art. 28 alin. (3) au fost din nou modificate, în sensul că: ofiţerii de poliţie judiciară din Parchetul Naţional Anticorupţie beneficiază de drepturile prevăzute la art. 11 şi în anexa nr. 4 la O.G. nr. 38/2003, precum şi de drepturile prevăzute în O.U.G. nr. 43/2002, iar salariul pentru funcţia îndeplinită de ei se stabileşte conform anexei nr. 1 cap. A nr. 29 din O.U.G. nr. 177/2002.
În fine, prin O.U.G. nr. 134/2005 (M. Of. nr. 899/7.10.2005) s-a dat o nouă formulare alin. (3) al art. 28: „ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară din D.N.A. beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la O.U.G. nr. 38/2003 (...) precum şi de drepturile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă”.
Dincolo de o anumită inconsecvenţă a reglementării, evidentă în succesiunea actelor normative mai sus arătată, este cert însă că intenţia legiuitorului a fost ca, sub aspectul salarizării, să asimileze ofiţerii de poliţie judiciară care lucrează în cadrul D.N.A. cu magistraţii, mai exact cu procurorii, ca efect al aplicării normelor de excepţie din anexa 4 la O.G. nr. 38/2003, împreună cu cele ale O.U.G. nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor.
În realitate, singura perioadă în care - teoretic - ofiţerii de poliţie judiciară încadraţi la P.N.A./D.N.A. ar fi putut primi sporul de misiune permanentă şi pe cel de fidelitate conform legii a fost: 24 iunie 2002 - 2 februarie 2003, adică intervalul de la intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002 - care prevedea aceste sporuri - la intrarea în vigoare a O.G. nr. 38/2003 care a introdus normele de excepţie din anexa 4 pct. 1.
Separat, sporul pentru misiune permanentă ar fi putut fi acordat în intervalul 20 decembrie 2004 - 7 octombrie 2005, ca perioadă de la aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 601/2004 care prevedeau expres aplicarea art. 11 şi a anexei 4 din O.G. nr. 38/2003 şi până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 134/2005 care a înlăturat aplicarea art. 11 ofiţerilor de poliţie judiciară încadraţi la D.N.A.
Aşa fiind, nu este relevant în speţă, dacă recurenţii ar fi primit ori au primit aceste sporuri şi în alte perioade decât cele arătate, câtă vreme în discuţie este existenţa sau nu a temeiului legal de acordare a lor pentru perioadele menţionate în acţiune.
Or, în speţă, nu există un temei legal pentru ca recurenţilor să li se recunoască dreptul la plata acestor sporuri conform solicitării din acţiune.
Dispoziţiile pct. 1 lit. c) şi b) din anexa 4 la O.G. nr. 38/2003 stabilesc expres drepturile salariale ale ofiţerilor care lucrează în afara Ministerului Internelor, iar modul în care este formulat textul lit. a) trimite la: „salariul de bază pentru funcţia îndeplinită” din art. 3 alin. (1) al O.G. nr. 38/2003; „sporul de vechime” din ordonanţă şi la „indemnizaţii, premii, sporuri şi alte drepturi care se acordă personalului civil din unităţile unde îşi desfăşoară activitatea, potrivit legislaţiei care se aplică în unităţile respective”.
Aşadar, excluderea aplicării art. 6 şi 11 din O.G. nr. 38/2003 este evidentă.
În aceste condiţii legale, situaţia de fapt că recurenţii au optat sau nu, conform anexei 4 pct. 1 lit. c) din O.G. nr. 38/2003, este irelevantă juridic.
Este însă reală şi relevantă o altă situaţie de fapt existentă în speţă, aceea că fiecare dintre recurenţi şi-a asumat statutul acordat prin ordinul de numire, inclusiv în ceea ce priveşte salarizarea, astfel încât acţiunea, astfel cum a fost formulată, putea fi admisibilă în principiu numai consecutiv unei contestări a ordinelor de numire iniţiale care să aibă drept efect modificarea lor corespunzător normelor de salarizare aplicabile legal.
În absenţa unei asemenea modificări, este irelevantă invocarea unui precedent în plata acestor sporuri, iar teoria „drepturilor câştigate”, invocată de recurenţi nu poate fi primită în speţă, căci nu poate fi câştigat un drept acordat fără temei legal.
În ceea ce priveşte recursul la încheierea de completare a dispozitivului sentinţei din data de 5 martie 2008, formulat de reclamanţi şi intervenienţi, Curtea de faţă îl va respinge ca nefondat, în considerarea următoarelor:
Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti (D.G.M.B.) a fost chemată în judecată prin precizarea la acţiune (fără a se arăta însă cu care dintre reclamanţi sau/şi intervenienţi ar vi avut pârâta raporturi de serviciu).
De altfel, atât în acţiune, cât şi în precizare reclamanţii nu au arătat punctual cu care dintre pârâte există sau a existat un raport de serviciu al fiecăruia dintre reclamanţi/intervenienţi şi în care perioadă anume, înainte de mutarea la D.N.A.
Prin întâmpinarea sa, Direcţia Generală de Poliţie Municipiului Bucureşti a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive pe temeiul art. 28 alin. (8) din O.U.G. nr. 43/2002.
Prin încheierea atacată, instanţa a reţinut ca fondată excepţia pe acest temei, iar soluţia sa este legală. Dispoziţiile art. 28 alin. (8) din O.U.G. nr. 43/2003 prevăd expres că „drepturile băneşti şi materiale ale procurorilor (…) şi ale celorlalte categorii de personal ale D.N.A., precum şi ale ofiţerilor şi agenţilor de poliţie judiciară se plătesc din fondurile acestui departament”.
Aşadar, în principiu, independent de legalitatea şi temeinicia cererilor reclamanţilor pentru plata celor trei sporuri, ei nu vor putea chema ca pârâtă o autoritate alta decât D.N.A.
Recursul reclamanţilor şi al intervenienţilor împotriva sentinţei este nefondat.
În privinţa sporului pentru „activitatea cu documente clasificate” temeiul juridic al solicitării sale de către reclamanţi este O.G. nr. 19/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 444/2006. Dispoziţiile art. 3 alin. (1) din ordonanţă, astfel cum au fost modificate, prevăd principiul acordării acestui spor „pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu informaţiile clasificate”, dar numai persoanelor care activează în „instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională”, în calitatea lor de cadre militare, funcţionari publici cu statut special, militari angajaţi pe bază de contract şi personal civil.
Recurenţii sunt „funcţionari publici civili cu statut special”, dar ei sunt încadraţi la D.N.A. ca parte componentă a autorităţii judecătoreşti, astfel încât textul legal sus arătat nu le este aplicabil, ei fiind asimilaţi, ca regim de salarizare, magistraţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii C.N.M.N., C.T.G., C.E.R., D.D., D.I., G.B.A., I.G., M.G., N.N., N.T., N.I., P.A., P.F., P.R.C., P.G., S.D., Ş.F., T.C.H.A., Z.D.A., B.O., C.M., G.C.R., O.I., Ş.M.I., B.M., P.R., C.D.S.C., P.I., P.S., L.V., M.V., U.M., C.S., M.I., S.T., C.G. şi intervenienţii B.C., C.I.C., C.D.C., C.D.V., S.G.M. împotriva sentinţei civile nr. 2576 din 23 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de aceiaşi reclamanţi şi intervenienţi împotriva încheierii din camera de consiliu din 5 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 2350/2/2007.
Admite recursurile declarate de pârâţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Botoşani, D.N.A., Inspectoratul de Poliţie al judeţului Suceava şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva sentinţei civile nr. 2576 din 23 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte, sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamanţilor şi cererea de intervenţie în interes propriu împotriva pârâţilor, mai puţin Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti şi în ceea ce priveşte sporul pentru misiune permanentă şi sporul de fidelitate.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate, astfel cum au fost completate prin încheierea din 5 martie 2008.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2646/2008. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2648/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
