ICCJ. Decizia nr. 2655/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2655/2008
Dosar nr. 1180/2/2007
Şedinţa publică de la 25 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 16 februarie 2007 reclamantul T.D. a chemat în judecată Ministerul Economiei şi Comerţului, solicitând anularea actelor administrative prin care s-a dispus desfiinţarea postului de director general adjunct din cadrul Direcţiei bugete economice-financiare, respectiv reîncadrarea sa într-o funcţie inferioară, precum şi reintegrarea în funcţie şi obligarea pârâtului la diferenţele băneşti începând cu data de 14 iunie 2006 şi la 1 RON daune morale.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că începând cu data de 01 februarie 2004 a ocupat prin concurs funcţia publică de director general adjunct la direcţia susmenţionată din cadrul Ministerului Economiei şi Comerţului până în noiembrie 2006 când, în urma reorganizării prin desfiinţarea unuia dintre cele două posturi de director general adjunct, a fost trecut pe o funcţie inferioară, de consilier clasa I.
Reclamantul a mai arătat că măsura dispusă s-a făcut cu nerespectarea dispoziţiilor imperative ale art. 843 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 care prevăd că reducerea unui post este justificată dacă atribuţiile aferente acestuia se modifică în proporţie de peste 50% sau dacă sunt modificate condiţiile specifice de ocupare a postului respectiv.
De asemenea, reclamantul a precizat că au fost încălcate şi prevederile art. 85 alin. (1) din aceeaşi lege, privind obligativitatea preavizului de 30 de zile în cazul eliberării din funcţia publică pentru situaţiile prevăzute la art. 843 alin. (4) din Statutul funcţionarilor publici.
Prin precizarea acţiunii depusă la 5 iunie 2007, reclamantul şi-a menţinut toate capetele de cerere, solicitând introducerea în cauză a noilor ministere formate în urma reorganizării pârâtului şi anume Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată prin sentinţa civilă nr. 2335 din 2 octombrie 2007.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că prin Ordinul nr. 575 din 13 noiembrie 2006 al Ministerului Economiei şi Comerţului s-a aprobat statul de funcţii pentru personalul său, reclamantul, ca urmare a reorganizării direcţiei unde lucra şi a desfiinţării postului deţinut, fiind reîncadrat în funcţia de consilier.
Instanţa a constatat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 843 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, reclamantul fiind reîncadrat în altă funcţie şi nu eliberat din funcţie, în urma desfiinţării postului, măsură ce constituie prerogativa conducerii instituţiei publice ce nu poate fi cenzurată decât din punctul de vedere al legalităţii ei, nu şi al temeiniciei dispoziţiei de redistribuire a posturilor.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul T.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a arătat că măsura revocării sale din funcţia de conducere a fost nelegală, în lipsa unui act administrativ de autoritate reprezentat de un ordin al ministrului, adresa direcţiei de resurse umane prin care i se aducea la cunoştinţă decizia neavând valoare juridică.
Cât priveşte justificarea măsurii reducerii postului de director general adjunct, reclamantul a precizat că, faţă de volumul de muncă şi complexitatea noilor atribuţii de serviciu, nu-şi găsesc aplicabilitate prevederile art. 843 alin. (1) din Legea nr. 188/1999.
La data de 14 mai 2008, reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 575 din 13 noiembrie 2006 emis de Ministrul Economiei şi Comerţului prin care s-a aprobat statul de funcţii pentru personalul din subordine, în raport de dispoziţiile art. 3, art. 97 raportat la art. 99 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) şi art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 republicată, privind Statutul funcţionarilor publici.
Prin întâmpinare, Ministerul Economiei şi Finanţelor a solicitat respingerea recursului, precizând că potrivit art. 11 din O.U.G. nr. 24/2007 acest minister a preluat pe bază de protocol personalul aferent activităţii din domeniul economiei, reclamantul exprimându-şi opţiunea în scris de a pleca la Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale în funcţia de consilier superior.
Pe fondul litigiului, pârâtul a arătat că, urmare a intrării în vigoare a H.G. nr. 1511/2006 s-a modificat structura organizatorică a direcţiilor şi direcţiilor generale din fostul Minister al Economiei şi Comerţului, reducându-se şi numărul funcţiilor publice de conducere, printre care şi un post de director general adjunct la Direcţia Generală Buget Economico - Financiară şi Administrativ.
Astfel, din cadrul acestei direcţii generale s-a desprins Direcţia Administrativ care a devenit de sine stătătoare, în subordinea secretarului general, cu toate atribuţiile ce anterior se regăseau la postul ocupat de reclamant. În aceste împrejurări, a precizat pârâtul, reclamantul a fost reîncadrat consilier în baza Ordinului nr. 575 din 13 noiembrie 2006 prin care a fost aprobat noul stat de funcţii al Ministerului Economiei şi Comerţului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru motivele ce se vor vedea în continuare.
Astfel, în primul rând se impune ca reclamantul să precizeze expres dacă înţelege să conteste nelegalitatea Ordinului Ministrului Economiei şi Comerţului nr. 575 din 13 noiembrie 2006 pe calea acţiunii directe în condiţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004. În acest sens, Curtea reţine că reclamantul a cerut la fond anularea actului administrativ în baza căruia i s-a redus postul de director general adjunct - solicitare menţinută şi după precizarea acţiunii - fără a-l nominaliza, pentru ca în recurs să invoce excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 575/2006, în timp ce Ministerul Economiei şi Finanţelor a precizat prin întâmpinare că obiectul acţiunii îl constituie chiar anularea acestui act administrativ, asupra căruia s-a pronunţat instanţa de fond.
În măsura în care legalitatea ordinului va fi cercetată pe cale de excepţie, în condiţiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ, urmează a fi respectat principiul dublului grad de jurisdicţie.
Pe fondul litigiului, referitor la legalitatea şi temeinicia reducerii postului de director general adjunct ocupat de reclamant, Curtea constată necesitatea suplimentării probelor prin depunerea organigramei şi a statului de funcţiuni valabile până la data reîncadrării reclamantului în noua funcţie publică, şi ulterior, precum şi a înscrisurilor conţinând atribuţiile direcţiei înainte şi după reorganizare şi în concret, atribuţiile reclamantului, îndeosebi în privinţa conducerii direcţiei administrative, aspecte ce nu reies din fişa postului aflată la dosar.
De asemenea, Curtea apreciază că se impune completarea probelor cu acte din care să rezulte că s-a desfiinţat chiar postul reclamantului, respectiv respectarea criteriilor de selecţie pentru rămânerea pe post a celui de-al doilea director general adjunct, privind pregătirea profesională, desfăşurarea altor activităţi similare, specificul funcţiei publice, categoria, clasa şi gradul profesional ale celor doi funcţionari publici cu funcţii de conducere.
După depunerea acestor înscrisuri, instanţa de trimitere va putea analiza dacă măsura aplicată faţă de reclamant se încadrează în prevederile art. 100 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 188/1999 republicată în 2007 ori, astfel cum susţine reclamantul, a avut loc o eliberare din funcţia publică, în condiţiile art. 99 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ.
Cu ocazia rejudecării, instanţa va trebui să aibă în vedere împrejurarea că, după introducerea acţiunii, Ministerul Economiei şi Comerţului şi-a încetat activitatea, numai domeniul economiei fiind preluat de pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 24/2007, şi a H.G. nr. 386/2007 şi nr. 387/2007. Sub acest aspect, s-a susţinut că reclamantul a optat în scris să-şi continue activitatea la nou înfiinţatul Minister pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale, înscrisul depus în acest sens putând fi completat la cererea părţilor.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va casa sentinţa cu trimitere spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de T.D. împotriva sentinţei civile nr. 2335 din 2 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2654/2008. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2656/2008. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
